6,670 matches
-
calea misiunii care mă silise să înfrunt obositoarea călătorie de la Cividale la Pavia. Fără să mai dea altă explicație decât cea a unui legământ tainic și fără să-mi dezvăluie numele. Nu înainte totuși ca Teja să se fi simțit obligat să explice cu glas răgușit motivul reținerii sale: unii vizitatori, simulând extazul sau jubilația spirituală, mânjesc prin fluxurile carnale ale plăcerii trupurile morților. Dacă n-aș fi fost eu preot, și el călugăr, l-aș fi pocnit. M-am mărginit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doar atunci când o să te culci cu mine. A părut ușurată, a oftat cu resemnare, a venit lângă mine și a vrut să-și dea jos tunica. - Nu, i-am poruncit, îndepărtând-o cu o mână. Nu vreau să te simți obligată; când o să dorești cu adevărat, eu o să pricep. Acum du-te și ia-ți copilul! S-a uitat la mine uluită, și, când să iasă, a dat nas în nas cu Rotari, care stătea la ușă de ceva vreme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fie tovarăș. Am ieșit apoi pe poarta de răsărit a orașului și, văzând de pe podul de lemn, care pârâia sub noi, bărcile de pe mal, unele cu blazonul casei mele, inima a început să-mi galopeze în piept. M-am simțit obligat să dau anumite lămuriri. - Trebuie să merg să-l văd, dar se prea poate să nu vrea să mă vadă; au fost ceva neînțelegeri între noi. S-au uitat la mine, fără să spună nimic. Iată-ne ajunși în fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îngăduința de a o vizita, fiind tu sigur că n-aș avea curajul nici măcar să m-ating de o singură floare a ei. Îți cer și puțină milă, de vreme ce trebuie să mă mulțumesc cu niște femeiuști neroade, m-am simțit obligat să adaug. Rotari mi-a dat o replică malițioasă: - Neroade? Înseamnă că te lași înconjurat de singurele neroade frumoase din Brescia. Am clătinat din cap. - Flori frumoase fără de mireasmă și prospețime și cu suflet meschin. XIV În cei doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
roșiatice care răsăreau de sub dantela sutienului ei negru, dar, mai ales, observase marele A azuriu tatuat pe pielea albă a umărului ei drept. Inițiala marii mele iubiri, spusese Emma, tâmpenii care se fac la douăzeci de ani. Acum mă văd obligată să mă Îndrăgostesc de un tip cu aceeași inițială, iar Sasha se Înroșise, căci nu știa dacă ea știa că numele lui era Alessandro. Când ajunseseră În centrul acelei piețe imense și goale, Sasha se oferi să o Însoțească acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
diplomă de liceu, nu așa, chiar dacă școala În ultima vreme a Început să degenereze, tinerii de azi nu mai au respect pentru dascăli. Nu există elevi dificili, ci doar profesori care nu știu să-i atragă, spuse Sasha, simțindu-se obligat să răspundă. Închide televizorul mamă! strigă Emma. Era Îngrozită la gândul că Sasha, arheolog și viitor scriitor, ar putea-o considera dependentă de televizor, una de un nivel scăzut, din moment ce În loc să urmărească programul ecologic Raggio Verde al lui Michele Santoro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
21. Giulia aproape că n-a dormit în noaptea aceea, făcându-și planuri minuțioase cu Andrei Ionescu, nu pentru zilele următoare, ci pentru săptămâni și săptămâni. Se simțea datoare să-l facă pe Andrei să se bucurie, mai mult, chiar obligată, ca și cum el ar fi așteptat ca ea să-i ușureze existența, bineînțeles, fără să aibă habar de ghinionul lui Andrei Ionescu de a fi intrat sub aripa lui Zogru. Giulia avea sentimentul datoriei, ca oricare urmaș al lui Iscru, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cod precis, alcătuit pe principiul dacă îți dau trebuie să-mi dai și tu. Dincolo de aceasta, era bucuria imensă de a aduna secvențial viața și visele oamenilor. Pentru ea, filmul constituia un proces de sinteză, la care se simțea absolut obligată să participe, fără să iasă din coaja comodă pe care și-o alcătuise. Știa foarte bine care sunt căile ieșirii în lume, dar nu avea nici un chef să iasă mai mult decât ca la o plimbare. Zogru avea impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca doi vechi prieteni pe care îi aștepta un drum lung. Gândul nebunesc care îi străbătu pentru câteva secunde mintea se risipi. Se maturizase brusc, privind viața cu alți ochi. Tata avea acum nevoie de sprijin, iar ea se simțea obligată să-l ajute să depășească momentele grele pentru a putea ca împreună să străbată drumul anevoios și ascuns al vieții. Cîmpean Flavia, clasa a VI-a Școala „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca Cluj profesor coordonator Gabor Elena Dans cu îngerii Un înger
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îmi descrii cum a murit, a zis Re-mose. Doar atunci. Amenințarea din vocea lui l-a supărat pe Iosif. Deși stătea pe un tron cu un fiu sănătos în brațe și cu gărzi gata să i se supună, se simțea obligat să răspundă. Trecuse o viață de când se auzise ultima dată strigat pe nume și douăzeci de ani de când nu-i mai rostise numele surorii lui. Așa că a început. Cu o voce joasă care l-a adus pe Re-mose aproape de tron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
e că pe ea nu o interesează deloc mâncarea. Și nici persoanele mai puțin inteligente decât ea. Ceea ce îi cam scoate din ecuație pe majoritatea oamenilor. Însă Daniel va rămâne. Dacă începe o sticlă de vin, fratele meu se simte obligat să stea până o termină. — Domnișoara Sweeting ? Ridic ochii și-l văd apropiindu-se pe maâtre d’, cu un mobil. Am un mesaj pentru dumneavoastră. Mama dumneavoastră a fost reținută la cabinetul său. A. Încerc să-mi ascund dezamăgirea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
el, și ai să vezi că În timpul Războiului Civil tot felul de indivizi Îi Împuiau capul cerându‑i slujbe, contracte de război, scutiri de taxe, numiri consulare și tot felul de trăsnăi militare. Ca președinte al Întregului popor se simțea obligat să stea de vorbă cu toate lipitorile, cu toți lingăii și profitorii ăștia. Și În tot acest timp Își ținea picioarele Într‑un râu de sânge. Măsurile de război făcuseră din el un tiran - a fost nevoit să anuleze legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
această chestiune. Filozofia e o treabă serioasă. Interesele mele se Îndreaptă În altă direcție. Dar În cadrul limitelor mele mentale, mă gândesc la Davarr cu respect. Ravelstein mi‑a vorbit atât de mult despre el, Încât până la urmă m‑am simțit obligat să‑i citesc unele cărți. Trebuia s‑o fac ca să pot Înțelege despre ce vorbea Abe. Uneori Îl Întâlneam pe Davarr pe stradă, și‑mi venea greu să cred că omulețul acela, triplu abstractizat și distrat, cu ochelari blajini care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
voiam să mă opresc. Când am isprăvit eram murdar, plin de sânge, dar în culmea fericirii. Aveam un frumos set de piese de șah, mărturie a trudei mele. Și mi-a mai venit încă un impuls straniu. M-am simțit obligat să arăt cuiva, cuiva aflat încă printre cei vii, ce lucru minunat făcusem. Așadar, stârnit de băutură și de puterea creatoare, am coborât la parter și am bătut la ușa vecinului meu, neștiind cine este acest vecin. Vecinul era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
jucării. Simțindu-mă datoare, m-am dus către zona care era cunoscută sub numele de bucătărie, ca să nu spun altfel, și am pus apa la fiert. De un singur lucru nu duceam lipsă niciodată, ceaiul. Acum că aveam musafiri, eram obligată să fac un pas în spate și să-mi contemplu stilul de viață sordid, de burlac - cutii goale de bere, mâncare la pachet și așternuturi murdare-pe care îl adoptasem de curând. Gata! Scap de mobile și fac curățenie generală. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Dumnezeule! Cuvintele pe care le pronunțaseră o făcuseră să-și amintească ceva. Nu e nevoie să chemăm poliția, nu? N-aș putea suporta din nou așa ceva! MM? Se uită după MM prin grup, iar aceasta ieși în față. — Nu sunt obligată, nu? —Dar Violet, zise MM, cu o foarte mare stăpânire de sine, se pare că cineva tocmai a încercat să te omoare. Dar știi - ce vă spuneam mai adineauri - Violet se întoarse cu fața către MM. — Tot scandalul - mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fiecare țânțar, dar, pentru prima dată, încerca senzația că nu se confruntă cu propria lui natură, ci doar cu Natura. Și era liber; îndeajuns de liber ca să nu trebuiască să-și iubească patria, să simuleze curajul sau să se vadă obligat să se fălească cu virilitatea. Libertatea lui mergea dincolo de faptul că se trezea la ora când avea chef, că își petrecea ziua tolănit într-un hamac și că mânca atunci când avea poftă. Libertatea lui nu însemna faptul că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un vânt cald și dens, încărcat cu electricitate și cu teamă și cu el venea de îndată o furioasă ploaie torențială biciuind copacii și amenințând să scufunde ambarcațiunea. Atunci, nu se mai distingea nimic la zece metri și se vedeau obligați să reducă viteza și să-și ascută privirea în fața pericolului de a da peste un trunchi plutitor sau un prag trădător. Zilnic, douăsprezece ore de navigație în tăcere, fără odihnă, fără să-și dezmorțească picioarele, aproape nemișcați. Apoi, la cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
privească fața lată a lunii, care se ridica de-acum în toată splendoarea ei deasupra selvei, scăldând în lumină coroanele copacilor și râul. Misionarul îl imită, dar, după o clipă, râse ușor pentru sine și, apoi, păru să se simtă obligat să-și explice râsul: — Într-o noapte cu lună plină, ca asta, spuse el, m-am așezat să o privesc de pe zidul din port, la San Sebastián... Fata era frumoasă, foarte frumoasă, iar mie, pe vremea aceea, aproape că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
drumul Transamazonian. Ei vor fi singurii beneficiari...“ Își scoase ochelarii și îi privi stăruitor: — Ca să facă față actualelor planuri de dezvoltare cu care militarii brazilieni vor să facă uitate problemele politice și sociale ale țării, Guvernul lor s-a văzut obligat să solicite Băncii Mondiale un împrumut de cinci sute de milioane de dolari. Scotoci într-un sertar, prin alt vraf de tăieturi din ziar care încă nu fuseseră arhivate și își puse din nou ochelarii pe nas: — Asta e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ar fi fost inevitabil, între domnul Tabasco și doctorul Scarthin. Sunt între ciocan și nicovală, a glumit ea. Amândoi au privit-o cu ochi goi. Alice fusese rănită, dar nu se dăduse bătută. În meseria ei de avocat, fusese deseori obligată să ia masa cu tipi din ăștia cu bățul în fund; în plus, în copilărie i se spusese că nici un om nu e plictisitor. Și că e numai vina ta dacă nu găsești un subiect de discuție de interes comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
privi mirat. I se întipărise pe chip un zâmbet ciudat. - Ce dracu` e așa de interesant, scumpete? L-a lovit pe unul mașina, extraordinar, un agent imobiliar mai puțin. Niște escroci. Vând cocioabe și zic că sunt palate, te simți obligat să le mulțumești fiindcă vor sări țevile în aer, abia după ce te muți, bineînțeles, parcă sunt programate. Uite-i și pe amărâții de la circulație, se fac că muncesc, dar în sinea lor înjură de mama focului pentru că au fost scoși
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
semiromâne. Munceau mult, bine; câștigau pe măsură. Aveau și pentru ei, le și prisoseau, bănuți buni. Ce să facă, ei, cu surplusul de câștig? Au prins a-l trimite acasă, În vecinătatea fărâmei de tărâm pe care vicisitudinile vieții iau obligat să-l părăsească. Și au Început a se construi,aici, vile. Mai fiecare dintre cei plecați, ori din urmașii lor, Își lumina, porția de soare, local, cu propria vilă. Vile și iar vile! Vile lângă vile, și vile peste vile
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de microscopici se Înfiripau fără șansă. Cei vînduți ar fi trebuit chiar să fie Îndatorați tatălui salvator. Thomas le dăduse posibilitatea să ajungă ființă; fuseseră, printre altele, congelați, nici la poli nu era un frig mai mare, tratați, purificați, sădiți, obligați să-și trăiască viețile de mai tîrziu sub nume false. Cine să-l facă pe Thomas să treacă peste incipientul sentiment de vinovăție, dacă nu tocmai unul sau mai mulți dintre supraviețuitori? S-ar fi putut, Întîlnind vreunul dintre ei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu totul altfel îndrăzneala mea... Dar ce? Fetele de azi nu au inițiativă la fel ca băieții?... Cred că greșesc totuși... Iustin are nevoie de el și el, făcându-se și iubit al meu în același timp... se simte mai obligat decât îi impune jurământul lui Hipocrate... Nu, Iuliana! Greșești tu de data asta...”, concluzionă ea, adunându-și genunchii la piept și privind în întunericul de afară. Și-au luat rămas bun scurt, doar cu îmbrățișarea și o sărutare, dar dulce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]