2,880 matches
-
cine ești? Emma? În regulă, iubito, poți să pleci. Ce s-a întâmplat cu Vron? am întrebat. — Să nu mai aud de Vron. De când cu Debonair, nu mai pot să fac nimic cu ea. Acum vrea să facă filme. E obsedată de video. Dezbrăcatul nu mai de ajuns pentru Vron. A ajuns să se considere o artistă a trupului. Nu se dezbracă, ea practică, așa cum spune ea, cultură fizică. Miercurea trecută a făcut cultură fizică pe scenă și a ieșit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rosti solemn morsa, e un lucru ciudat. Al naibii de ciudat. Treaba e să te asiguri că ești tot timpul cu un pas înainte. Mai rapid decât microbul cel șiret, dacă mă-nțelegiă Prinde viermele înainte de a scoate capul, nu? Indienii axona erau obsedați de sănătate și curățenie. Foloseau mai multe metafore derivate din aceste preocupări decât cel mai înrăit ipohondru. — în acest moment își fața Șamanului se transformă într-o mască tragică) mă tem că opinia publică in corpora este complet împotriva ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Obsesiile închid mintea în fața dimensiunilor. Așa este și K. Obsedat. Probabil că înțelegi de ce. împietriți de frică. Este ceva înspăimântător să-ți fii străin ție însuți. Oamenilor nu le plac propriile complexități. într-adevăr, e tragic. Vultur-în-Zbor întrebă: De ce anume? Obsedați. De ce anume? — O! spuse Virgil. Nu contează. Curățatul podelei. Orice. Du obsesia la maximum și ea te va proteja. Obsesia doamnei O’Toole pentru stabilitate ar putea să-i fie cea mai bună protecție. După cum am spus, Efectul se răspândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea, deși fata se gudură tot timpul pe lângă el. îl vede, probabil, ca pe un fel de șaman și îl venerează, sărmana copilă neștiutoare! Se va plictisi ea de asta. Prezența Prepelicarului aici a declanșat ceva interesant. Grimus a devenit obsedat de ideea găsirii dublului său. — Logic ar fi, spunea el, ca într-un univers infinit să existe un duplicat perfect al meu. Asta nu mă interesează. Ceea ce caut eu e o anumită asemănare. Un geamăn al meu care să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să par mai înaltă, aveam tot părul prins într-un coc, nu doar câteva șuvițe la întâmplare (zău) și un colier de perle care sper că susținea asemănarea cu Audrey Hepburn (tocmai revăzusem Breakfast at Tiffany’s și eram încă obsedată de ea). Cu regret, am renunțat la mănușile negre până la cot, fiind exagerate pentru prima întâlnire. —Arăți minunat, a spus el pe un ton flatant. Dorești ceva de băut? — Da, te rog. Doar nu m-am luptat cu ușile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Dar am vorbit despre asta cu o prietenă și ea a construit imediat o poveste banală, care să fie logică în raport cu ceea ce spusese. Nu voiam să-i dau de înțeles că misterul care plana în jurul infarctului lui Bill încă mă obseda; în fond, abia îl cunoșteam. Și era prieten cu majoritatea oamenilor care fuseseră în cameră, poate chiar cu persoana căruia i se și adresase Bill. Așa că i-am aruncat o privire sinceră, fără urmă de suspiciune. Nu-mi mai fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
rîs frumos și curat, un rîs de copil. — Vezi? E un băiat normal și În regulă, argumenta Julián. Miquel Moliner nu era Însă atît de sigur și se uita bănuitor la ciudatul băiat, cu o insistență aproape științifică. — Javier e obsedat de tine, Julián, Îi zise el Într-o zi. Face totul ca să cîștige aprobarea ta. — Ce prostie! Are un tată și o mamă pentru asta; eu sînt doar un prieten. — Un incoștient, asta ești. Taică-su e un om sărman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am petrecut Împreună la colegiu, Francisco Javier a Încercat să-l omoare pe Julián cu pușca lui taică-su. Dacă Miquel nu l-ar fi oprit... — De ce a Încercat să-l omoare? Julián fusese singurul lui prieten. — Francisco Javier era obsedat de Penélope Aldaya. Nimeni nu știa asta. Cred că Penélope Însăși nu băgase de seamă că băiatul exista. A păstrat secretul mai mulți ani la rînd. Pe cît se pare, Îl urmărea pe Julián fără știrea acestuia. Cred că, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și precum glasul poporului este glasul lui Dumnezeu, asemenea pământul lui Dumnezeu este pământul poporului”. Asemeni lui Farfuridi, Clevetici vrea „respectul convențiunii cu condițiunea de a fi schimbată în totul”. Postelnicul Tache Lunătescu, personajul lui Alecsandri din Iașii în carnaval, obsedat de ideea complotului împotriva stăpânirii este o prefigurare a Conului Leonida, după cum comisarul Săbiuță prefigurează pe servilul Pristanda. Se pot observa asemănări și între comisul Agamemnon Kiulafoglu din Iorgu de la Sadagura și candidatul guvernamental, Agamemnon Dandanache din O scrisoare pierdută
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
asupra pesimismului Renașterii. “Spre sfârșitul Evului Mediu, nebunul și nebunia devin personaje majore în ambiguitatea lor. În literatura savantă (ca și în obiceiurile populare), nebunia acționează chiar în inima rațiunii și a adevărului; (...) începând cu secolul XV, chipul nebuniei a obsedat imaginația omului occidental”, nota Michel Foucault în Histoire de la folie à l’âge classique. De aici încolo, tot ceea ce era sau ar fi trebuit să fie imposibil, devine real. Literatura este prima care abordează critica moravurilor. Sebastian Brandt înfierează în
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
nu mi-am pus planurile În aplicare...” Noimann stătea ridicat ușor În capul oaselor, pentru a-și putea privi interlocutorul. Într-adevăr, chipul ciungului i se părea familiar. Unde Îl Întâlnise oare?! „Recunoașteți, deci, că ați fost și mai sunteți obsedat de gândul sinuciderii....” „N-aș putea spune că nu m-am gândit...” „Vedeți”, răspunse celălalt, „sunteți și dumneavoastră un potențial sinucigaș...” „De la gând la acțiune e o cale lungă...” răspunse Noimann. „Uneori nu e chiar așa de lungă...” „Dumneavoastră ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
doar că prezența mea depinde de starea dumneavoastră de angoasă...” „Dar nu sunt angoasat defel”, zise Noimann. „Angoasa dumneavoastră e pe cale de-a atinge punctul culminant... Aveți o obsesie... Zău așa...” „Nu mai spuneți”, făcu Noimann. „Și de ce aș fi obsedat?” Întrebă el, cu inima Îndoită. „Obsesiile dumneavoastră sunt patul și dulapul... Trăiți cu teama că acolo se ascunde cineva... Stați mereu cu urechile la pândă. Fiecare zgomot vă amplifică angoasa. Nu-i așa că de multe ori vă vârâți dumneavoastră Înșivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prinsă Între cele două palme ale sale: Bergenbier... „Prin urmare, am intrat din nou În zodia halucinației”, Își spuse el. „Să vedem cum vom putea scăpa de asta...” De ceea ce-i era teamă nu scăpase. Abstracțiunile reveneau. Piciorul care-l obseda nu venise din neant. Ci se născuse În urma unor alambicate procese de conștiință. Între oamenii-picior aflați În stabilimentul doctorului Perjovski și această creatură ce-i apăruse În fața ochilor exista, probabil, o strânsă corespondență. Toți venim de undeva și mergem undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care se fixează În gură, apăsând puțin pe ea.” ...Cuvântul gură Începea să-l scoată din papuci. Conotațiile lui erau strict obscene. „Laringele e un organ ca oricare altul, cu asta nu trebuie să ne batem capul”, gândi Noimann. Îl obsedau acum protezele dentare. Piciorul care-i apăruse În cameră nu cumva era un mecanism computerizat ce putea fi mânuit de la distanță? Oare nu cumva profesorul Jan Perjovski, un om, de altfel, admirabil, dar cu apucături ciudate, avea puteri depline asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Anna fața năclăită de sudoare. „Un vis premonitoriu”, conchise Satanovski, coborându-și glasul. „N-ați visat niciodată ceva similar?” „Eu nu sunt Anna”, replică Noimann... „Dar dumneavoastră n-ați Încercat?” „La drept vorbind”, răspunse În șoaptă inginerul, „visul acesta mă obsedează. Îl visez pe mujic destul de des...” „Asta din pricina naturii dumneavoastre abisale”, Îl luă peste picior Noimann. „Eu cred că l-ați visat și dumneavoastră, dar pe moment nu vă amintiți. Sau, dacă nu l-ați visat, atunci sigur Îl veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fie mai obsedat de ce poartă o femeie decât de lucrurile cu care se Îmbracă el? Așa este sau nu?” „Așa este”, făcu Noimann-cinicul, șfichiuind aerul și umplând bobițele de rouă cu sânge. „Iar o femeie, invers, ar trebui să fie obsedată mai mult de Îmbrăcămintea bărbătească decât de cea femeiască, nu-i așa?” „Logica dumneavoastră e de-a dreptul imbatabilă...” Cravașa de aer șfichiui din nou aerul. Bobițele de sânge se sparseră deasupra penitentului, scurgându-se pe pereți și pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de aer șfichiui din nou aerul. Bobițele de sânge se sparseră deasupra penitentului, scurgându-se pe pereți și pe podea. Înveșmântat În haine negre, cinicul semenăna cu Satanovski. „Atunci, conform celor spuse mai Înainte, nu-i așa că bărbatul care e obsedat de propria-i Îmbrăcăminte are Înclinații femeiești și viceversa?” „Să admitem drept valabilă și ipoteza asta...” Cravașa În mâinile cinicului strălucea ca fulgerul. „Nu am nimic Împotrivă”, zise el. Penitentul se unduia, mișcându-și coapsele și frecându-și gâtul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce-și Închipuie că simțirea unuia e identică cu a celuilalt? Spirtul lui Noimann orbecăia acum În trupul Mathildei și ar fi vrut ca și spiritul ei să-i bântuie trupul. El era bărbatul și femeia, dar femeia care-l obseda rămânea totuși departe de el, undeva la capătul labirintului, unde era imposibil de pătruns. „Dacă sufletul omului ar poseda o garderobă de trupuri pe care le-ar purta nu În funcție de starea vremii, ci de starea sa lăuntrică, atunci ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui? Unde putea fi acum?! De ce voia cu tot dinadinsul să-l aducă pe Noimann Într-o stare de anxietate vecină cu nebunia? Vertijul Începuse. Abstracțiunile Îi dădeau din nou târcoale. Gândul Îl ducea mereu la Oliver. Oare de ce-l obseda masterandul și toată această lume a lui pe care, la drept vorbind, n-o cunoscuse decât din povestirile altora? Doctorul Își pipăi Încă o dată sticluța din buzunar, după care se ridică de la locul lui și deschise ușa pe culoar. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și n-am reușit! Dar știi ce-i ăla un hipocoristic? — Bineînțeles. Doar despre asta ți-am vorbit, nu-i așa? Avea dreptate. Era un autodidact În sensul bun aș cuvântului, dar mult prea legat de o singură problemă, prea obsedat de teoriile lui care i se păreau fără fisură. Era foarte sigur că numele meu venea, prin slavă, din greaca veche, dar dintr-un nume vag cunoscut În epoca clasică, Grigorios, care Însemna „cel care veghează“, deci „paznicul“, „santinela“ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dezmeticindu-mă! Eram băț! Nu înțelegeam de ce nu ești lângă mine. Simțeam că te aflai totuși în preajma mea, dar nu vroiai să te arăți. Întărâtat, prelungindu-mi starea, te doream furibund, însă bruneta sau mai bine zis sânii ei mă obsedau, amestecând viziunile. Merele ei dulci mă înăbușeau, se unduiau deasupra mea. Tu nu erai acolo... eram nedumerit, îmi lipseai ca substanță și, nervos că nu te găsesc unde trebuie, călărindu-mă, îmi percepeam bățul tremurând de încordare. Am rămas un
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
asta, scumpo, nu e o crimă. Firma lui Kelly e nouă, dar e de departe una dintre cele mai bune- e elegantă, are o listă foarte impresionantă de clienți, e locul perfect ca să Întâlnești tot felul de oameni superficiali și obsedați de ei Înșiși și să ieși dracului din gaura aia În care te-ai sechestrat de ceva vreme. Te interesează? — Nu știu. Pot să mă gândesc? — Sigur că da, dragă. Îți acord douăzeci și patru de ore să cântărești toate argumentele pro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la franțuzesc. —Eu am terminat, ciripi ea veselă, aruncându-și țigara sub o masă. Hai să intrăm, da? Aveam o masă de șase persoane Înghesuită Într-un colț. Elisa mă informă imediat că oamenii care aspiră să fie cool sunt obsedați să facă rost de mese În față, dar adevărații oameni cool cer mese În spate. Skye, Davide și Leo completau grupul care lucrase la petrecerea de lansare a cărții lui Candace Bushnell seara trecută și am fost ușurată când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cum respiră scurt. —Abby e În spatele Întregii chestii? Ești sigură? Cum o să acționezi? Trebuie s-o reduci la tăcere. Am pufnit. —Mie-mi spui! Kelly mi-a zis acum câteva săptămâni, dar am jurat să păstrez secretul! M-a tot obsedat, dar Întotdeauna suntem așa pe fugă Încât am uitat să-ți spun. Nu e așa că e o nebunie? Niciodată n-am crezut că mă urăște atât de mult. Chiar e ciudat. Știu că nu era cea mai mare admiratoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
făcută după ce mă culcasem În mod evident cu cineva. Nu Înțelegeau ce făceam profesional sau personal... sau de ce. Deși nu existase nimic bun În toată situația, ce fusese mai rău părea să fi trecut și singurul care Încă mai părea obsedat de asta era Will. Era duminică, la exact o săptămână după ce mă Întorsesem din Turcia și eram la dejunul obișnuit cu Will și Simon. Mă văitam de lipsa de informație și adevăr a articolului când Will mă Întrerupse. —Bette, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]