1,702 matches
-
asemănător zdrăngănelii unor buloane într-un mixer se auzea din spatele blindatului. Câteodată, scrâșnetele erau asurzitoare. Aceste zgomote indicau niște stricăciuni, poate ireparabile; lubrefianții nu mai puteau face față. Ea mânuia comenzile dar, exact ca în coșmarurile ei cronice, zăngănitul continua obsedant. Hicks veni lângă ea și-i luă mâna de pe accelerator cu blândețe dar și fermitate. Fața lui Ripley era tot atât de albă ca și încheieturile degetelor. Clipi și se uită la bărbatul de lângă ea. ― E bine, zise el. Am ieșit. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
am simțit prea stimulat artistic și sunt momente în care resimt foarte tare anumite lipsuri din perioada de formare. Ai ținut vreodată cură de slăbire? Baletul clasic e mai blând cu băieții la capitolul grăsime. Pentru fete este un capitol obsedant. Când unei fete i se spunea «vaco» (foarte desă în liceu, apelativul se referea inclusiv la kilogramele în plus.“ Aprilie 2008: Luna Amară Au ieșit din underground, dar nu își doresc să fie o „trupă de stadion“. Nu sunt nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
strâns capul în mâini cât a putut de tare. Aproape imediat, a simțit că se ridică de la pământ și plutește din ce în ce mai repede și pătrunde în acel culoar de lumină strălucitoare, pe care a recunoscut-o ca fiind aceeași din deplasările obsedante pe care le mai avusese. Recunoștea întregul traseu. Când imensitatea luminii a scăzut și zborul rotit a încetat, a revenit la deplasarea firească, pe picioare. Aceleași lespezi de piatră netedă i-au purtat pașii până în platoul muntos acoperit de iarbă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
am trecut pragul cluburilor de noapte, nu am dat în cap nimănui și nu am furat nimic de la nimeni, Doamne. De ce ne este dat să trecem prin atâtea necazuri? Cu ce ți-am greșit noi Ție, Doamne?” erau două întrebări obsedante la care nu găsea răspuns. Pe lângă acestea mai erau și altele, care, una lângă alta, o răsuceau în pat de două ceasuri, extenuând-o. „De parcă nu erau destule, mai vine și mama să-mi amintească de altele, care mă dor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Eu cred că nu și, în această situație, îmi pun întrebarea: de ce să stăm pe gânduri, dacă există posibilitatea de a interveni? Marian Malciu S-a lăsat o liniște apăsătoare. Cei prezenți nu se priveau. Ochii lor fixau alarmant de obsedant câte o scamă sau câte o imagine de pe pereți ori ferestre. Într-un târziu, doamna Ionescu s-a adresat doamnei Eftimescu: - Părerea dumneavoastră care este? Se poate face ceva aici? Eu..., eu cred că se poate face, dar am înțeles
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
unei plutiri ușoare pe culoarele întortocheate ale spitalului : stânga-dreapta-stânga, ascensor jos, dreapta-stânga-înainte... Zgomotul făcut de rotilele patului care o transportă pe Dora spre sala de operații se transformă în urechile ei într-un cântec în care se repetă un refren obsedant : "Clemență... Alindora... Minodora..." Transferul de pe patul cu rotile pe masa de operație este ca o alunecare ușoară dinspre realitate spre vis. Spre un alt fel de vis. Aplecată spre ea, o mască albă deasupra căreia reușește să recunoască ochii verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
A vorbit Dora cu o vocea mică, ușor răgușită, ce pare a veni din depărtări. Victor se apleacă, îi mângâie și sărută mâinile, simte delicatețea degetelor și a pielii, dar nu recunoaște parfumul Dorei căruia i-a luat locul mirosul obsedant de spital. Se ridică și își mobilizează tot curajul. O privește. Capul strâns în bandaje albe pare cel al păpușii cu care se juca de-a doctorul fetița lor când era mică. Dar iată, păpușa deschide asupra lui privirea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o motivație temeinică, o fortăreață pentru că altfel ar fi fost imposibilă o schimbare evidentă și inexplicabilă. Și dacă Sidonia se chinuise cu el la examene, ba chiar învăța cursurile, le comenta cu el până la demență, convinsă fiind că prin revenirea obsedantă asupra acelorași aspecte, memoria lui va rămâne totuși încărcată cu ceva. Dintr-odată Ovidiu căpătă o rezistență ciudată față de orice factor din ambianță, oricât de plăcut, ce l-ar fi perturbat de la studiu, luă frâiele casei cu seriozitate în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lent, cu răbdare apoi din ce în ce mai repezit, mai disperat, i se auzea respirația, sacadată, șuierată, tot mai zgomotoasă, mai chinuită, aveai impresia că va exploda ca un cazan de abur, căruia nu-i mai rezistă pereții. Tema aceasta, a căutării, revenea obsedant de-a lungul întregului film, era foarte bine realizată, te tulbura. În sală perechile de îndrăgostiți se sărutau, aici își mutaseră sălașul de când frigul îi gonise din parcuri. Unii vizionau cu răbdare. Câțiva băietani dornici de acțiune și de cavalcade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pisică, ceea ce nu era totuna. Da, era un copil, dar jucăria cărată după el reprezenta o pisicuță fugind după ghem. Fleacuri, fleacuri! Afară era minunat, adolescentele purtau pantaloni trei sferturi, bufanți în talie, unele aveau coapsele puternice părea evidentă preocuparea obsedantă a părinților de a-și îndopa odraslele cu orice preț, după principiul: pe vremea noastră tot am mai mâncat o pasăre de curte, un oușor, brânză de vaci, lapte adevărat, ei, bieții copii, n-au parte de așa ceva, timpurile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
neguvernamentale ostile au parte de un tratament la fel de nerealist din partea lui Năstase; el încearcă să dubleze vocile critice cu unele obediente. Președintele PSD cere activiștilor să-și facă fiecare „câte două ONG uri acasă“. În sfârșit, din stenograme răbufnește o obsedantă preocupare pentru imagine și în ordinea de idei a liderilor PSD, pentru manipulare și intoxicare. Năstase dă dispoziție ca la TVR să se folosească cuvântul „minciună“ când se relatează motivul invocat de liberalul Stolojan pentru care a absentat de la Alba
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
și credință, importanța ideii morale în parcursul structurării sociale, teoria modernă a pattern-ului cultural, apelul la doctrina statului „natural”, reproiectat pe un fundal de morală creștină și constituționalism (modelul acceptat de Europa ultimelor două secole), trimiterea la tema sa obsedantă: „ecuațiunea universală” și „echilibrul” - toate sunt elemente constitutive ale unui „autoportret” de gânditor „militant”, schițat într-o frazare ritmată, cu o plastică verbală inconfundabilă. Cred că pagini de felul editorialului reprodus mai sus fac posibilă descoperirea celuilalt Eminescu, altul decât
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și credință, importanța ideii morale în parcursul structurării sociale, teoria modernă a pattern-ului cultural, apelul la doctrina statului „natural”, reproiectat pe un fundal de morală creștină și constituționalism (modelul acceptat de Europa ultimelor două secole), trimiterea la tema sa obsedantă: „ecuațiunea universală” și „echilibrul” - toate sunt elemente constitutive ale unui „autoportret” de gânditor „militant”, schițat într-o frazare ritmată, cu o plastică verbală inconfundabilă. Cred că pagini de felul editorialului reprodus mai sus fac posibilă descoperirea celuilalt Eminescu, altul decât
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
imită de fapt pe ceilalți membri ai comunității ? Culturile marginale nu le imită pe cele dominante ? De ce să nu fie explicată și moartea prin principiul atît de evident al imitației ? Iată întrebările pe care mi le-am pus în mod obsedant, timp de ani și ani, după acea vizită la cimitir făcută împreună cu tanti masek. să fi știut oare, 40 de ani mai tîrziu, domnul Guy Courtois, că eu aveam în mine pregătit acest teren, al revelației în fața frazelor fondatoare ? Că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
va deștepta surâsul multor spirite maligne; dar știți că eu nu fac afaceri fără acoperire. Mi-am Împlinit punct cu punct angajamentul: v-am schițat un raccourci al demersurilor mele pe lângă baroneasa de Servus, Lolò Vicuña de De Kruif și obsedanta fausse maigre, Dolores Vavassour; am izbutit, punând În joc un mélange de subterfugii și amenințări, ca Giovanni Croce, un adevărat Caton al contabilității, să-și pună În joc prestigiul, făcând o vizită aici, la penitenciar, chiar cu puțin Înainte s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mine", duce involuntar la o repetare mentală sau la o perturbare a rugăciunii, care de multe ori este de nedorit, desacralizând astfel gestul ritual al rugăciunii. IV. NOILE MEDIA ȘI VALOAREA LOR MISIONARĂ " Ceea ce contează este să vedem în omnipotența obsedantă a mediaticului un adevărat simptom de criză. În procesul destul de van pe care democrația îl instruiește neîncetat împotriva mass-media, propriul său proces și propria sa prăbușire sunt în joc"1. J.-C. Gillebaud O primă recunoaștere a valorii misionare a
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
o Românie liberă. Mă gândesc că am trăit sub comunism douăzeci și patru de ani și totuși, copil, licean, student, n-am fost afectat de acest lucru, n-am simțit. Să nu uităm că a existat deceniul cinci, a existat deceniul șase, obsedantul deceniu, au mers oameni la închisoare. Mulțumesc că trăiesc într-o Românie liberă. Singurul lucru pe care pot să spun acum că-l regret este că România nu e o țară mai ordo nată urbanistic. Când merg în Canada, în
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
Sail Away, Mistreated, Strange Kind of Woman, Soldier of Fortune și, firește, Child in Time. Dar cea mai ritmată melodie din tot secolul XX, la nivelul rockului, cred că este inegalabila Smoke on the Water (1971). Are chitara cea mai obsedantă, sound-ul cel mai impetuos, limpede și logic. Este aproape o matematică rock sau, mai exact, o algebră. Cine ascultă Smoke on the Water este în chip tranșant prins înăuntrul unei construcții contrapunctice. E o fugă de Bach (măcar metaforic), preschimbată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Este aproape o matematică rock sau, mai exact, o algebră. Cine ascultă Smoke on the Water este în chip tranșant prins înăuntrul unei construcții contrapunctice. E o fugă de Bach (măcar metaforic), preschimbată de hipioții-rockeri britanici într-un sound la fel de obsedant. Găselnița acestei melodii care a făcut carieră stă în chitara bas: multă vreme, în rock, aceasta a rămas în plan secundar, în fundalul de atmosferă, ca un paravan sau filtru, punând în valoare restul sonorităților (vocile, percuția, claviaturile, chitările celelalte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
de netăgăduit fiind Paul Alexandrescu. Trebuie luate deopotrivă în considerație perspectiva narativă unică (naratorul putând fi considerat purtătorul de cuvânt al autorului) și - desigur - viziunea asupra vieții. Cu reducțiile inevitabile, Filigran se integrează tematic și tipologic seriei romanelor focalizate pe “obsedantul deceniu”: activiști obtuzi, inculți, abuzivi, în antiteză cu alți activiști omenoși și cinstiți, copii exmatriculați din școli și facultăți pe motive de “origine socială nesănătoasă”, delațiuni ordinare urmate inevitabil de arestări și detenție etc. Dacă ar fi să definim una
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de multișor nu s-a mai auzit nimic, absolut nimic. Încetul cu ncetul, se așterne o liniște de plumb, care aduce cu ea sentimentul unei vertiginoase căderi în gol, a unei prăbușiri iminente. Negrul se întronează pretutindeni, rece și apăsător, obsedant și nemilos, abisal... ... “Totu-i alb, pe câmp, pe dealuri...” De ce oare mi-o fi venit în mite tocmai acest vers? Poate pentru că el reflectă un adevăr instantaneu? De unde infuzia asta de alb? Încerc să înțeleg ce s-a putut
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se întreabă realiștii, nu clasicii, pentru că numai ei nu calcă alături, ori calcă, fără să-și dea seama și din această cauză primesc reproșuri dure de la acei care păzesc hotarele literaturii concepute canonic. Și ca să dăm totuși un răspuns la obsedanta întrebare, ne hazardăm să considerăm că specia aceasta este o scriere cu mari posibilități variabile necircumscrisă strict într-un tipar, ori, cum spune Nicolae Manolescu în ,,Arca lui Noe” ,,o ficțiune realistă”. Structural vorbind, romanul FILIGRAN al lui Alexandru Poamă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o nuvelă la scară redusă. La acestea se adaugă pasaje lirice, meditații, versuri etc. Se găsește și un anunț, este inserată o pagină de jurnal, sunt înregistrate niște reportaje și nu în ultimul rând, trasate ruperile de ritm provocate de obsedantele tic-tacuri, un fel de receptacol de rezonanță sonoră, ca niște paranteze în care se închid episoadele. Dacă ar trebui să tragem o concluzie, romanul ,,FILIGRAN” de Alexandru Poamă este un mozaic unde paginile epice se întâlnesc deseori cu cele lirice
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Caliope Teodorescu, nu întotdeauna cu treabă, chiar dacă vizita magazinele sau piața, nu întotdeauna având o idee clară de ce ieșea din casă, dar extraordinar de curioasă la imaginea de acum a orașului, întru nimic schimbată: zgomotos, enervant, obositor, prăfos, aglomerat, acaparator, obsedant și drag. Își vizita ea prietenii, fără să întârzie peste măsură, ca înainte. Într-un rând a îndrăznit chiar să intre într-un cinematograf, dar a sufocat-o căldura și a trebuit să iasă, acultând, cât a durat drumul până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pluteau nesigure, smulse de adiere din copacii bulevardelor. Același fel de mulțime în oricare parte a orașului, preocupată, grăbită, frământată, vociferând, tropăind, trăind. Aceeași mulțime fără de care orașul n-ar fi fost așa cum este: imens, enervant, obositor, prăfos, aglomerat, acaparator, obsedant și drag. Când a ajuns, târziu, acasă, erau de mult strânși la praznic în jurul unei mese lungi improvizate din mese împrumutate de prin vecini și acoperind în mare parte covorul enorm, cu flori uriașe, ce vor fi arătat extraordinar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]