90,777 matches
-
Mann și John Breuilly, ce studiază naționalismul în legătură cu sursele puterii; versiunile ideologice ale lui Elie Kedourie, Bruce Kapferer și Mark Jurgensmeyer, ce văd naționalismul că pe un produs ideologic ivit din schimbările apărute în sfera ideilor și credințelor. Smith 8 observa faptul că aceste abordări posedă anumite caracteristici acceptate de către majoritatea cercetătorilor: "sentimentul puterii și imprevizibilității naționalismului" - pentru că aceasta ideologie a constituit una dintre forțele dominante ale modernității, nu era posibil de prevăzut unde și când va reizbucni; "sentimentul naturii problematice
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
unică, apartenența la aceasta fiind "o stare de a fi". Principiile națiunii sunt considerate a fi cele ale "legăturilor ancestrale și culturii autentice". În fond, pe aceste două direcții s-au desfășurat dezbaterile pe tema națiunii. Un modernist precum Hobsbawm observa că, în majoritatea definițiilor din secolul al XIX-lea, elementul etnie nu era văzut ca fiind esențial pentru că o comunitate să fie socotita drept o națiune. El are în vedere sensul pe care l-a impus Revoluția franceză, citându-l
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
organiza după bunul plac. Trebuie spus că Herder nu a acceptat termenul "rasă", apartenența la o națiune constând în formarea în cadrul unei culturi. Era suficient să vorbești germană că limba maternă ca să fii socotit de naționalitate germană. Cu toate acestea, observă Guy Hermet 21, el a crezut în teoria climatelor a lui Montesquieu și în superioritatea genetică a anumitor grupuri, idee de la care va ajunge la justificarea expansiunii teritoriale a popoarelor mai bine dotate de la natură. Sensul herderian a fost preluat
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
conștiința maselor a făcut ca națiunea și democrația să devină "fete ale aceleiași monede", statul națiune dovedindu-se a fi "atât un cadru adecvat epocii respective, cât și o garanție de democrației și a sistemului parlamentar"42. Dar, din păcate, observă Hobsbawm 43, democratizarea a produs o conștiință populistă ce a dus spre șovinism. Apărătorii statului s-au înmulțit și au început să-și apere drepturile cetățenești ce au devenit, cu timpul semne ale națiunii. Astfel, la începutul secolului XX, statul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de a decide la nivelul spațiului public. Pe de o parte, îi avem pe "agenții iubirii"("maeștrii diversității"), al căror rol este acela de a ne arată că "există în afara noastră oameni pe care societatea n-a reușit să-i observe" și pe care ar fi bine să îi admitem în rândurile noastre. Pe de altă parte, îi avem pe "agenții dreptății" ("păzitorii universalității"), al căror rol este ca, din momentul în care acei oameni sunt incluși, ei vor fi tratați
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
fie că este vorba despre stalinism sau comunism. Spre exemplu, "Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, instituție mai largă decât UE, incluzând și statele post-sovietice, a adoptat în 2006 o rezoluție privind necesitatea condamnării internaționale a crimelor regimurilor comuniste". Igor Cașu observa faptul că în terminologia rezoluțiilor mai recente sunt folosiți clar termeni precum crimele comunismului. Totodată, el a subliniat și ideea că partidele socialiste din Parlamentul European nu salută sau chiar se opun unor astfel de rezoluții care condamna crimele comunismului
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
memoriei a fost în aprilie 2009, când Parlamentul European a adoptat o declarație prin care ziua de 23 august, cu referire expresă la Tratatul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, a fost declarată ziua europeană a comemorării victimelor stalinismului și nazismului, observând că totuși nu este vorba despre crimele comunismului în general, dar, cu vorba moldovenilor, mulțumim și pentru atâta!". Privitor la politica memoriei în Republică Moldova, Igor Cașu a afirmat că "Fiecare partid, guvern ori majoritate parlamentară a avut o agendă
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
decât lucrul cunoscut, ceva absolut nou, coerent". Raportul realitate-ficțiune este sistat în favoarea celei de a doua, ficțiunea rezervă posibilități multiple: "...ficțiunea asumată este mai puternică decât realitatea, minciuna trăită cu intensitate este mai puternică decât adevărul...", Adevărul minciunilor romanești cum observă Mario Vargas Llosa, într-un eseu celebru, este expresia iluziilor, frustrărilor proiectate în spațiul privilegiat al ficțiunii, ordinea ei artificială conferă siguranță, refugiu, "acolo se dezlănțuie, libere acele pofte și spaime pe care viața le suscită, fără a reuși însă
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
cultură” provenind din placenta “cultului”!): “Din lipsă muncii culturale /asociații religioase, mai ales Oastea/Domnului, care sub influența religiei/atrăgea masele largi ale țărănimii/muncitoare pe calea bisericii/și abonamentele erau tot religioase...” (cf. Cultul liber, p. 39). A se observă că sintagma “abonamente religioase” nu caracterizează limbajul stalinist (pseudo-revolut...), ci cel al glo balismului ecumenist, unde, spre pildă, la bisericile scientologice și umaniste, se intră pe bază de... ABONAMENT!!! ...De la înălțimea “Porții Raiului” (“Sus la poarta Raiului” - metaforă incipitului de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
tranșă când aud astfel de orori. Gusturile nu se discută, daca nu frizează calitatea, morală, la auzul unor versuri triviale. țoapa totdeauna trebuie să iasă în evidență cu ceva. Când trebuie să vorbească în șoaptă, ridică tonul pentru a fi observată. Se îmbracă țipător, în condițiile în care trebuie să se ducă la o adunare, în care abundă ținutele sobre. Gesticulează agresiv în anturajul celor cu o conduită exemplara. Își dezvăluie intimitățile într-un mediu care impune discreție și bun simț
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Niciun cuvânt Așteaptă-n genunchi La poarta mirării... Cine-mi aude Tăcerea albastră... Lentoare Nu știu Dacă am murit de tot, Dar sigur știu Că mor în fiecare noapte Strivita De sângele zorilor... Dimineață Conduc cortegiul la gară... Și nu observ că Stradă și-a fisurat Gleznă dreapta strigând: Ava, Unde e sufletul nopții... Adevărat este ca ,,aflăm despre cineva ceva pentru prima dată și atât. De cunoscut, însă, avem prilejul să-l cunoaștem dacă o situatie identică se repetă a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
un om modest, blând, tăcut, cu privirea agera și fruntea înaltă, cu înfățișare de sfânt bizantin, gata totdeauna să sară în ajutorul celui în nevoie, înainte chiar de a i se solicită sprijinul. Părintele Dumitru Stăniloaie scria despre el: „Am observat la poet o mare modestie, o fugă de exprimări și o demnitate care nu caută să se impună, evitând politică și controversele, vorbirea de sine. Sunt un mare admirator al poeziei și prozei lui. Socotesc că poezia lui Vasile Voiculescu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
prea târziu, pentru că poartă de deasupra capului i s-a închis și invizibilul nu i se mai arată. Dar el, ne arată prin existența lui, tot ceea ce am vrea să știm despre formarea, etapele și apariția Universului. Doar trebuie să observăm, să înțelegem și să depășim acest defazaj, în care ne aflăm, cu copilăria și să ne trezim din amnezia în care ne-a cufundat starea de maturitate! Când începe să ne privească în ochi, ne spune cum a aparut conștiința
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Septembrie, fata tătara, și-l trimite la Editură „Albatros”, unde trece concursul și apare, alături de poeziile altor 19 autori, în Caietul debutanților, în 1979. Câteva fulgurații, ca semne de identificare (greu de stabilit la atâtea autori), lasă Nicolae Manolescu (ce observa că autorul „forțează analogiile”), Eugen Barbu și Voicu Bugariu (ultimul, cu o intuiție de relevanță, îi încadrează demersul liric „în categoria poeziei de refuz intelectual al emoției”). Totuși, Marian Barbu nu se decide să iasă în „arena”. Poate și presiunea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o carte: Simbolistică poeziei lui Ion Barbu, Ed. Spirit Românesc, Craiova, 1997, si La Lilieci șase cărți în căutarea lui Marin Sorescu, Ed. Sitech, Craiova, 2009). Și dacă întârziem mai mult în acest edificiu, exprimându-ne în continuare ornant, se observă că formele din vitraliu filtrează mereu altfel lumină, în funcție de etapele și intensitatea ei. Poemele vin de pe un traseu de cel puțin patru decenii! O infuzie de substanță livresca se surprinde în fladurile lor, uneori bine ascunsă, alteori expusă la vedere
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de ceară e clipă / că un sarcofag de pământ” (Pentru semenii mei, p. 111). Dacă femeia este geneză existenței, pentru bărbat, pentru cine trăiește finitudinea și ajunge în ipostaza de poet, cuvantul trebuie să fie geneză ființei. Dar, oare, se observă că suntem în spațiul intelectului, sub soarele viu al amiezii spiritului și vieții, unde legile sunt trasate și făcute prin litera definiției și a necruțătorului trebuie!? Intermezzo 1. Pentru Marian Barbu, 2004 este un an de coliziuni. Să ne imaginăm
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
însă reîntoarcerea lungmetrajului pe toate fețele, dar și transformarea lui, acea reconfigurare de care vorbește Ricoeur și pe care o tot am eu în vedere. Primul pas în această direcție este compatibilitatea lui Puiu cu frații Dardenne, pe care au observat-o numeroși critici de film, compatibilitate care îl plasează pe valul cinematografiei europene, fără a-i diminua originalitatea. Specialiști cîtă frunză, cîtă iarbă, împărtășesc aceeași linie a raționamentului: pornesc de la aparentele dezavantaje ale filmului (lungimea, povestea, modul de filmare manual
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
replici negru-umoristice, necesare tocmai pentru a umple spațiul pe care îl umpleau pînă atunci cuvintele protagonistului. Să închei cu canadienii de la "Eye Weekly". Se numără printre puținii care și-au dat seama de abundența de detalii semnificative din film. Ei observă și cele două chei de lectură ale filmului: o poveste realistă din punct de vedere social (doar incidentul s-a întîmplat pe bune, nu? Deși Puiu s-a lepădat de sloganul american cum că "acest film este inspirat dintr-un
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
traducerea) unor dialoguri spontane: "actrița Cate Blanchett l-a descris ca fiind dulce precum ciocolata"; Este precum ciocolata - e încântător și minunat și așteptăm să jucăm împreună de mult timp, a declarat actrița" (softpedia.com). În declarațiile unui sportiv, se observă alternanța dintre precum Collina și ca Zidane: "apoi s-a legat de fotbaliști. Jucătorii au pretenția ca noi să arbitrăm precum Collina în ziua cea mai bună. Așa și noi ne dorim ca ei să joace ca Zidane în ziua
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
din Europa" (europeanhouse.ro). Un semn al extinderii e apariția (încă destul de rară) a lui precum prepozițional, urmat de un pronume în acuzativ: " Dacă se cred precum mine sau chiar mai buni, le doresc viața mea! Succes!" (argesanu.go.ro); "observi, sper, că nu am folosit apelative, precum tine, fiindcă în mod sigur ai pierde" (fanclub.ro); Lasă vrăjeli de genul ăsta că doar cei cu îmintea mai deschisă' precum tine le pot înghiți!" (forum.softpedia.com). Precum apare supărător de
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
lui. Deseori le atribuia și celorlalți ținuta sa, deși câteodată era evident că unora le lipsea cu desăvârșire. Idealizându-i astfel pe mulți dintre semenii și mai cu seamă dintre colegii lui, reușea mereu să fie ultimul care să le observe defectele. N-am văzut niciodată chipul lui purtând semnele imposibil de ascuns ale invidiei sau geloziei. ("Prietenia plină de tandrețe dintre Haskil și Lipatti: admirație reciprocă, sfială în fața artei celuilalt, dorință de reciprocă susținere. Este sfiala și prietenia celor cu
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
fie în regulă, mic enoriaș ce ține să se conformeze decretelor emise de sus, de la Paris, de la New York, de la Darmstadt, Köln sau Berlin. "După modelul lui Enescu, am evitat voluntarismul stilistic; pentru Enescu stilul este omul (sau muzica) atunci când se observă pe sine. Ceea ce s-a numit purism stilistic la un moment dat, în ultimele decenii a fost o viziune în eprubetă a stilului, o comportare a artistului (artei), cu șervețelul curat, legat la gât, cu furculița în mâna stângă și
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
tradițională, de o ordonare comodă a realului, ci liberă sa imagineze orice înșiruire, după orice legi, de preferință diferite de cele vechi. Dacă ne uităm atent la romanele Virginiei Woolf (cea mai înfocată teoreticiană a Modernismului, în The Common Reader), observăm că de fapt ele sunt doar revolte de suprafață. La capătul lecturii, ce ne rămâne din Mrs Dalloway? Amintirea unei povești cu o foarte clară cauzalitate cronologică (o vedem clar pe Clarissa tânără și abia apoi matură) și cu un
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
o întreagă filozofie pe care se bazează tehnica fluxului conștiinței și care a schimbat modul de istorisire ireversibil. Puneți-vă în situația de a citi o poveste la care să n-aveți altă grijă decât să repetați, "și, și?": veți observa că întrebarea nu vă mai e de ajuns. Cititorul trans-romanului e uns cu toate alifiile: el a prins gustul surprizei tehniciste. Ori trans-literatura tocmai asta este: o nesfârșită surpriză (tehnocrată), surpriză cu orice preț. Chiar cu prețul poveștii în final
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
orice preț. Chiar cu prețul poveștii în final. Ceea ce ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru tinerii romancieri. Surprizele tehnicii romanești sunt seducătoare, dar putem oare să ne permitem a uita acele nouăsprezece secole de tradiție a basmului? Observ că iubirea revine timid ca emoție demnă de a fi centrul unei povești, dar unde revine ea? În romanul gay. Acolo (v. Jeanette Winterson, Written on the Body) iubirea e din nou stea. Între două femei, dar are intensitate și
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]