2,067 matches
-
ficțional. Realitatea dispare așadar în interiorul semioticii implacabile a aparenței. Să încercăm să observăm validitatea acestei prezumții introductive pe parcursul aventurilor marinărești ale erou-lui, prezentate succesiv de către "dl Poe"-autorul și "dl Pym" -naratorul (nu neapărat în ordinea menționată). Ideea succesiunii revine obsesiv în arhitectura generală a romanului, ea nerezumîndu-se la simpla substituție a autorului cu naratorul sau invers. O succesiune de momente epifanice (inițiatice) este povestirea însăși, din punct de vedere structural. Textul cuprinde trei secțiuni mari care se succed cronologic și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
plutește aura canonului, ci metabolismul canonului însuși, care îl supune unei presiuni interioare irezistibile (denumită de Bloom drept anxietate a influenței)"31. Prin urmare, esențial este raportul acestei opere cu Tradiția și Canonul, nu cu spații culturale definite poate prea obsesiv sub raporturi etnice sau lingvistice. Neparticipând la metabolismul literaturii române, o operă de exil nu poate să rămână străină de orice metabolism, căci ea nu apare din nimic și nici în absolut. Va avea, deci, "o relație organică cu metabolismul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
interogative asupra sensului existenței se resorb, în cezuri prelungite, sugerând absența răspunsului. Destinul uman devine o înglobare progresivă transfinită a ciclurilor, într-o frumoasă imagine de mitologie orientală, iar, în spiritul unei metafizici romantice, ochiul întors înlăuntru devine, în simbol obsesiv, o imagine cosmică a omului"55. Alegorismul discursiv, marcat prin metafore cu alură mistică, înlocuiește frenezia de început a participării senzoriale la lume, instaurând "un anumit calm al resorbției, într-o interioritate, lipsită de interogații, sau o sensibilitate sacralizată, tulburătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Că frunze-mi cresc cântând/ Din trunchi,/ Este destul să îmi ridic privirea/ Ca să te văd./ O liniștită dragoste,/ Amiază suavă/ Ca o boabă de strugure/ Care-și găsește moartea/ În cerul visător al gurii". (Nu-mi voi mai aminti) Obsesiva metaforă a reîntoarcerii spre tărâmul copilăriei apare și aici, din nou anticipând universal volumelor ce vor urma: "Eu vin din vară,/ E o patrie fragilă/ Pe care orice frunză,/ Căzând, o poate stinge,/ Dar cerul e atât de greu de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o serie de porunci, legi nescrise cu privire la o atitudine. Atitudinea de hibernare, de somnolență, a celor învinuiți și condamnați pe nedrept, care nu mai au puterea să se ridice. Astfel, apare primul vers sub forma de laitmotiv, care se repeta obsesiv la începutul fiecărei strofe, schimbându-se doar verbele la imperativ: "Nu-i asculta pe frații mei, ei dorm / Nu-i urî pe frații mei, ei dorm / (...) Nu-i judeca pe frații mei, ei dorm/ (...) Nu îi uita pe frații mei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca repere, ca niște semne împotriva rătăcirilor, un fel de faruri luminoase, de geamanduri vizibile din orice parte a literaturii ne-am situa. E un studiu care se vrea interdisciplinar, după spusele autoarei din Argument. Sunt adunate arhitectural și filtrate obsesiv, uneori, opinii din domeniul filosofiei, lingvisticii, literaturii, istoriei și criticii literare. Alina-Iuliana Popescu se oprește permanent din interpretare pentru a(-și) explica un termen, pentru a-l relua întru înțelegere, în numele unei participări active la parteneriatul scriitor-cititor. Curiozitatea debordantă și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
curriculare, ei vor figura fără îndoială în istoria literaturii române sau în antologii cu diferite utilități, dar nu sunt autorii majori ai unei tradiții literare mature și putând dialoga cu alte mari figuri ale canonului universal; deci nu sunt insurmontabili, obsesivi sau universali". 18 George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, București, Editura Fundației Regale pentru Literatură și Artă, 1941. 19 Vezi Gabriela Glăvan, op. cit., p. 31. 20 Ion Negoițescu, Istoria literaturii române, vol. I (1800-1945), București, Editura Minerva
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mijloc indispensabil de satisfacere a oricărui instinct: „Instinctul Însuși este agresiv pentru că orice tensiune presupune o satisfacție 81” iar dacă individului i se refuză satisfacția, nevoia de a o obține nu Înseamnă că nu rămâne; mai mult, ea devine obsesivă, născând impulsul de a o dobândi prin orice mijloace. Astfel, agresivitatea care se face „purtătorul de cuvânt” al frustrărilor și refulărilor provoacă fenomene de violență. Nu puțini autori, Între care Noël Mailloux sau Wilhelm Reich, elev al lui Freud, susțin
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
lege și centru a acestei noi modalități de a concepe instituția educativă decât deschizându-i spre libertate pe toți participanții la actul formativ, conducându-i pe educați spre asumarea liberă a propriei lor deveniri și nu constrângându-i să repete obsesiv căi rigide și tradiții educative, mai mult sau mai puțin „Încremenite În proiect”: „Mă Întreb cât de mulți elevi-oameni au fost frustrați În mod asemănător, Împiedicați fiind să-și manifeste talentul, cerându-li-se să se cațere Încet, pas cu
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Austria, William Stanley Jevons în Anglia și Marie-Esprit-Leon Walras în Elveția. Marginalismul va domina gîndirea economică mai mult de o jumătate de secol, pînă la izbucnirea keynesismului, în jurul deceniului trei din secolul XX. Rigoarea și generalitatea sînt două caracteristici urmărite obsesiv de curentul de gîndire marginalist. Matematicizarea miezului științei economiei a însemnat repoziționarea și redirecționarea, întocmai precum o făcuseră alte științe cantitativiste. Nu era vorba de imitație, ci de o necesitate obiectivă de a utiliza întregul arsenal de metode analitice pozitiviste
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
a autodeterminării valorilor TA la domiciliu Pacienții necesită instruire privind folosirea metodei; Tehnică pretabilă la erori din partea pacientului (erorile pot fi înlăturate prin utilizarea dispozitivelor cu posibilitate de printare a valorilor TA); Poate cauza anxietate anumitor pacienți; Poate cauza determinări obsesive ale TA la anumiți subiecți; Marea majoritate a dispozitivelor nu sunt validate; Multe dispozitive și-au dovedit lipsa acurateții, dar există o tendință continuă de îmbunătățire a acurateții acestora; Lipsa evidențelor privind utilizarea tehnicii pe scară largă; Imposibil de utilizat
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
cîmpul literaturii "franco fone" o va lăsa pe aceasta din urmă cu un centru de gravitație absent, sau măcar indicibil, deși este o referință constantă, chiar dacă discretă uneori. Iată-ne deci în fața unui nou paradox: într-un fel, tocmai absența obsesivă a acestui centru îl va institui ca atare. Trimiterea la modelul literaturii franceze, fie pentru a se reclama de la el, fie, cel mai adesea, pentru a-l recuza sau a-l agresa, reprezintă o dimensiune esențială a dinamicii literare francofone
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mult din frenezia schimbărilor descrise. Baudrillard nu adoptă stilul neutru al cercetătorului modern, ci intervine constant în textura discursivă a lucrărilor sale pentru a le transforma în scene ale enunțării postmoderne. Mai mult decât atât, ultimele sale texte conțin reluări obsesive ale unor subiecte, pastișe ale scrierilor anterioare, "mixaje" ideatice ce vor să transpună în spațiul discursului sentimentul vitezei, devenind ele însele exemple ale ideilor descrise (unii interpreți susțin că aceste texte realizează în planul discursului sentimentul de hiperrealitate, ce este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în problemele deschise de interpretarea noțiunilor de bază ale gândirii lui Baudrillard, cum ar fi: hiperrealitate, cultură mass-media, simulare, simulacru, obscenitate. Dacă Steven Connor apreciază teoriile baudrillardiene, afirmând că "super teoreticianul acestei încercuiri a teoriei, scriitorul al cărui spirit plutește obsesiv asupra studiilor despre filmul și creațiile T.V. și video postmoderne, este Jean Baudrillard"525, David Lyon sau Zygmunt Bauman consideră că Baudrillard exagerează ducând teza hiperrealității și a simulării la o pierdere generalizată a sensului sau ajungând la concluzii de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Caragiale / 114 2.2.3. Evadarea eșuată. La Vulturi! de Gala Galaction / 121 2.3. Teroarea de frontieră. Între natural și supranatural / 128 2.3.1. Deformarea psihologică. În vreme de război de I.L. Caragiale / 129 2.3.2. Metamorfozele obsesivului. Frigul de Gib I. Mihăescu / 135 2.3.3. Thanaticul vindicativ. Îmbrățișarea mortului de Alexandru Philippide / 142 2.4. Teroarea supranaturală / 154 2.4.1. Maleficul suicidar. Moara lui Călifar de Gala Galaction / 156 2.4.2. Goticul redimensionat. Aranka
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de altă parte). Proza autorului a împrumutat ceva din inefabilul estetizant prezent în poeziile parnasiene, exercitând o influență puternică asupra artei lui Oscar Wilde.36 Dar motorul terifiantului este, în acest caz, frica însăși. Robert T. Denommé notează că "teama obsesivă de moarte a lui Gautier s-a manifestat cu atâta forță, încât, în jurul anului 1830, sădise în el impulsuri contrare de fugă și imobilitate" (1972: 38). Bântuit în permanență de această anxietate, promotorul celebrului dicton "artă pentru artă" creează scenarii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
romanele care apar aici nu mai diferă nici sub aspect artistic, nici sub acela al problematicii sau al atmosferei de cele produse în tradiția terror din Apus. Elementele psihologiste, prezente viguros încă din romantism sau din naturalism, se rafinează, iar obsesivul este exploatat la maximum. Deși teroarea impune un anumit convenționalism scenariilor epice, care trebuie, conform definiției intrinsece, să se grupeze în jurul ideii de anxietate, există numeroși autori români care nu ezită să abandoneze cadrul consacrat (spațiile malefice, definite printr-un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
exemplară atât prin tehnica expunerii, cât și prin explorarea terifiantă a demonilor ce asaltează o minte bolnavă. O parte semnificativă din naturalistele obsesii caragialiene se distilează, după cum se va vedea, în proza lui Gib I. Mihăescu. 2.3.2. Metamorfozele obsesivului Frigul de Gib I. Mihăescu Atunci când se abordează un autor cu o scriitură atât de inconstantă ca valoare, grupând eșecuri narative aproape la fel de numeroase ca reușitele, dificultățile critice, fie ele de fixare sau de interpretare, nu întârzie să apară. Situarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
metaforic-analitică, par să anticipeze aserțiunile, selectate dintr-un interviu, ale celebrului actor de origine maghiară, dar născut în România Bela Lugosi, potrivit cărora "Femeile iubesc teroarea. [...] Subconștientul lor tânjește după îmbrățișarea morții. Moartea, ultimul iubit triumfător" (Sullivan, 1986: 274). Sexualitatea obsesivă (în Frigul, melanjată, previzibil, cu pagofobia, în alte nuvele însă, nelipsită de reflexe misogine, care proiectează actantul feminin în sursă a terorii masculine, precum se întâmplă și în cazul prozatorului american Fritz Leiber) străbate practic fiecare filon al operei lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a chipului în mască ca expresie a angoasei, printr-o fluidizare, printr-o dizolvare care conferă acestor chipuri un aspect fantomatic, o consistență ectoplasmatică, în același timp cu un efect meduzant, fapt ce presupune nu doar litificarea, ci și fixația obsesivă, focalizarea oarbă a privirii golite de afect și cogniție. Munch este un caz interesant și prin aceea că el se află la confluența mai multor tendințe, este asimilat naturalismului prin elementele unei autobiografii psihologizate și printr-o încadrare întrucâtva realistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
depășește însă convențiile picturii academice, pictura sa dobândind o notă caracteristică, ce o apropie de decadentism nu doar prin utilizarea topoi-lor specifici, precum cel al femeii fatale, Salomeea, față de care pictorul manifestă o atenție deosebită, transformând-o într-o figură obsesivă a grației și a cruzimii, ci și prin aglomerarea decorativistă a detaliilor într-un amestec de arhitectură orientală și bizantină. Caracterizarea pe care i-o face Huysmans prin intermediul personajului său, estetul decadent Des Esseintes, în romanul În răspăr, dobândește semnificația
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de creație, o temă fiind reluată printr-o nouă încadrare a ei, acest fapt dezvăluind punctele de articulație ale unei imagini de ansamblu care presupune interferențele și chiar suprapunerile acelorași motive în dezvoltarea unor serii tematice cu o notă uneori obsesivă sau de reflecție sensibil focalizată. Printre variațiile pe tema "casei vieții" (house of life) ale pictorului englez, George Friederick Watts, se află și Speranța (1885), o viziune simbolistă întunecată asupra lipsei de speranță. Speranța apare ca o femeie oarbă, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al lui Paciurea, alcătuit din carnetele sale, care conțin numeroase schițe cu himere, ortografiate nervos. Într-adevăr, carnetele sale de lucru cu crochiuri pentru sculpturi sunt pline de himere, sculptorul le desenează neîncetat ca un exercițiu de digitație plastică, reluat obsesiv în căutarea acelei armonii care nu se lasă prinsă. Dincolo de valoarea lor documentară, în absența unor mărturii scrise -, sculptorul s-a arătat extrem de parcimonios cu cuvintele și confesiunile despre arta lui -, aceste desene reflectă o preocupare permanentă, care închide opera
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prinsă. Dincolo de valoarea lor documentară, în absența unor mărturii scrise -, sculptorul s-a arătat extrem de parcimonios cu cuvintele și confesiunile despre arta lui -, aceste desene reflectă o preocupare permanentă, care închide opera în cercul solipsist, aproape monahal, al unei reflecții obsesive. Himerele nu doar constituie o bună parte din corpusul impresionant al operei paciuriene, ele chiar "bântuie" întreaga operă a lui Paciurea. Aceste eboșe au fost publicate în volumul coordonat de Dana Bercea, în ampla lucrare Repertoriul Graficii Românești din secolul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Paciurea. Aceste eboșe au fost publicate în volumul coordonat de Dana Bercea, în ampla lucrare Repertoriul Graficii Românești din secolul al XX-lea343. Publicarea schițelor pentru diverse lucrări, cele mai multe dintre ele rămase la stadiul de proiect, indică nu numai preocuparea aproape obsesivă a artistului pentru această temă, dar și diversele soluții care-l fac să adopte pentru himerele sale o anumită reprezentare, revendicată chiar și în arta monumentală. Din păcate, niciun astfel de proiect de artă monumentală nu s-a finalizat, decizia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]