2,422 matches
-
de "departamentul gloriei regale"58, căpătând abia ulterior și funcția de supraintendent al edificiilor regale, funcție ce i-a adus în 1671 și un loc în rândurile Academiei franceze. A citi, astfel, poemul Secolul lui Ludovic cel Mare în cheia odelor ce slăvesc imaginea conducătorului suprem nu e departe de adevăr. Totuși, dincolo de un act de lingușire ce făcea ca progresul să fie privit ca o consecință a absolutismului monarhic, textul lui Perrault trebuie privit și din perspectiva viziunii moderne pe
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
înlocui interpretarea propriu-zisă a textului. Critica nu trebuie să particularizeze, să fixeze date concrete în timp și spațiu, ci tocmai să evidențieze ceea ce ține de atemporal și aspațial "mi se pare că ceea ce contează mai mult când citești bunăoară o odă de Sapho, nu este să-ți închipui că ești un grec insular de acum două mii cinci sute de ani; ceea ce contează este acea trăire identică pentru toate făpturile omenești capabile să se bucure de poezie, din orice veac și de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lyrisme à froid, un discurs liniar asumându-și întrebările filozofiei; poetul, un abstractizant lucid, un arhitect, problematizează neîncetat, transgresând din imanent în impalpabil. Preocupă omul interior în perspectiva eternului. În fond, clasicii Heladei acționau analog; o tragedie de Eschyl, o odă de Pindar, dialogurile lui Platon ilustrează, fiecare cu alte instrumente, starea de veghe a omului vechimii față cu destinul. Modernii de ieri și de astăzi, martori ai specializărilor tehnice extreme (care fragmentează privirea spre întreguri),descoperă la antici o exemplară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
hazard și lume..." Sistemul său metaforic, adecvat ceremonialului ideatic, excelează în utilizarea liniei sobre; primează modulațiile cu finalitate existențială, viziunea sintetizatoare; pete de culoare și referințe muzicale, pădurea, marea, noaptea, orologiul, timpul intră într-o țesătură de sugestii rotitoare. Cutare odă crește pe spectrul unei păduri cosmice, "imensă orgă de aramă verde"; o altă pădure (pădure abstractă) e "ca un panopticum albastru de himere"; marea e și ea "orgă cu pedale adânci"; cadența unui dans "preschimbă brusc în flăcări și gaz
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cum se numește un micropoem), sunt expresii ale dualismului carne-spirit, ireconciliabil. Se verifică aici opinia lui Proust (Contre Sainte-Beuve): agentul creator e altcineva decât omul biologic! Putem vorbi deci de un Nichita înseninat, epurat de anxietăți, dedramatizat, analog Eminescului din Odă (în metru antic); neașteptat, el e în ton cu Marele romantic, cel sistematizat într-o "nepăsare tristă": "Ca să pot muri liniștit, pe mine / Mie redă-mă!..." Flancat de personaje răsunătoare în lumini reci, antice, biblice ori din lumea medievală -, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ipostază, Nichita dă o raită "în interiorul pietrelor", în alta, sub efectul fuziunii regnurilor, el freamătă misterios ca un arbore: "Mă asemui cu un copac; fiecare cuvânt al meu este o frunză". Spectacolul vieții cotidiene poate genera (à la Beethoven) o "odă bucuriei" dar și "plictiseală" și "spleen". Vers clasic și verslibrism. Pe scurt, lumea lui se dorește a fi o summa, o lume integrală: în centrul ei, Un pământ numit România iar dincolo de ea nemărginitul! Lume ca o sferă aceasta, la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
filozof german. L-a guvernat insistent ideea de patrie, de unde doctoratul (1973) cu teza vizând Patria la Pindar și Eminescu; l-a ademenit Cântarea Cântărilor, capodopera biblică, transpunând-o din ebraică, direct. Fișa lui bibliografică include versiuni în română din Odele lui Pindar, dar și din Rilke: Scrisori către un tânăr poet și Însemnările lui Malte Laurids Brigge. I "Mă trag din neam străvechi de cântăreți dieci / în stranele bisericilor ardelene..." E confesiunea cuiva definitiv marcat de memoria abisală a comunității
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la Efrem Sirul și Anastasie Sinaitul ori la Ioan Damaschinul și perpetuat pe teme varii (la Novalis, Hölderlin, Carducci, Stefan George, Paul Claudel), imnul tinde, pretutindeni, spre atipic și monumental. Suveran pe ste "murmure" (zice Ioan Alexandru, referindu-se la oda pindarică), imnul este "înveșnicirea sărbătorii, încercarea de a păstra sărbătoarea în cuvânt ca vuietul mării în cochilia măruntă..." (Spre poezia bizantină). La originea imnelor sale stă consecvent o inepuizabilă iubire. Menținându-se în notă apologetică, imnul e totodată confesiune, evocare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la plimbare". Alteori, el e Napoleon ori Socrate, însă transferul de personalitate nu se oprește aici. "Alcibiade, mă mustru, nu fi nătărău, / dacă mai zbieri se trezește întregul Țicău" (Coliba). Nici vorbă de identitate fermă ni se spune într-o Odă pronominală: Cine este acela ce poartă ferocele nume de Eu (...) / Cine-i acela purtând cu trufie / numele Tu? Cine-i acela ce poartă sălbaticul nume de El?". El, poetul, e pe rând menestrel medieval,, "înger zidit întru lumină", Narcis, cicisbeu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
regulă, motiv de retrospecție. Adorația pură din Diotima (titlu provenind din Hölderlin) se proiectează într-un timp magic, nedefinit: "În tine trăiesc ca-ntr-un Imn / al amintirii fără hotar, tot ce a fost, tot ce va fi, / lumile, viețile..." (Odă). Celei frecvent invocate i se rezervă o aventură în Zante, insula florilor, tărâm mirific ("E singurul loc unde ceasul nu bate"), analog insulei lui Euthanasius din Cezara lui Eminescu. Seducătoarea insulă fusese nominalizată de Carducci ca paradis terestru; ulterior de către
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ni se revelă de sub sălcii prelung plângătoare, hipnotic sclipind ca-n adânc de oceane, / Țicăul guvernat de lună (...) / să nu plecăm fără a ne aduce aminte / de zarzărul roz de pe strada Săvescu..." (În amintirea). În alt context, apelativele neadumbrite din Odă crepusculară "Fermecătoareo..."; "Nălucitoareo..."; "Dezlegătoareo" urmează, paralel, triada baudelaireană dintr-un sonet (XLIV): "A la très belle, à la très bonne, à la très chère". E dat ca, indiferent de sex, partenerii să-și anexeze câte ceva din Celălalt; intră în cauză
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
război poetul din Țara de Sus își aliază sistematic cervideele ca antidot imaginar la teroarea existențială, refugiindu-se într-un timp al originilor. Munții "veșnici" și "codrii merei" configurează o rezervație naturală eternă; cântări în lumină antică, Rapsodia pădurii și Odă soarelui, se înscriu într-o simbolistică dionisiacă, supratemporală, forțând limitele concretului. Un poem cu titlu sadovenian, Locuri și întâmplări, introduce într-un "frunziș de-aramă"amintitor de Eminescu: "Eu m-am desprins din munții vineții, / Cascade vuitoare port în mine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1974); Paradisul (1975 și 1976); Energia visului. Poeme (1977); Nordul obiectelor (1979); Accente. Poezii (1981); Magie. Versuri (1982); Demonul. Versuri (1982); Flamingo (1984); Orpheus. Versuri (1986); Dilatarea timpului (1991, reeditat 1993); Morena (1991); Noul Adam (1994). Cu Andreas Rados antologia: Odele Mării Egee poeți greci contemporani (1990). MARIN SORESCU Bulzești (Dolj): 19 febr. 1936 București 8 dec. 1996. Singur printre poeți. Parodii. Cuvânt înainte de Marcel Breslașu (1964; ed. a doua 1972); Poeme (1965); Moartea ceasului (1966); Unde fugim de acasă (1967); Tinerețea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
eternității. De aceea zic : primesc, cu bucurie primesc, tot ce-mi aduce viața (la urma urmelor, nu e decît ceea ce am semănat), iar bucuria aceasta este atît de intensă încît s-ar putea numi fericire, în tot cazul merită o odă. Intensitatea bucuriei cu care trăim dă calitatea vieții poate oferi starea extazului, starea de grație, în care auzi urmele pașilor Creatorului, venit pe la noi cu treabă să-l nască pe Hristos. Alegeți dar calea bucuriei lipsite de îndoială, ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și la considerarea fiecărui proiect social după impactul pe care acesta îl are asupra caracterului uman. Cartea de față ne înfățișează, în toată tristețea și cuprinderea ei, drama agriculturii noastre, a spațiului nostru rural și a țăranului român. O asemenea odă țăranului român, în plenul Academiei, mai adusese poate doar Rebreanu în discursul său de investitură, numai că Profesorul Dropu acoperă "un veac de singurătate". Factorii determinanți sunt lucrarea pămîntului și politica agrară a statului, aflați desigur în relații de interdeter
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mult prin privilegierea calității, mass customization, nivelul serviciilor, reactivitate maximă la evoluțiile cererii, reducerea termenelor, ameliorarea neîntreruptă. Pentru a ajunge aici, discursurile manageriale privilegiază scheme axate pe potențialele individului. Concepției mecaniciste sau impersonale a productivismului de modă veche îi urmează odele închinate autonomiei și inițiativei, flexibilității și creativității. Fiecare e invitat să-și evalueze și să-și perfecționeze competențele, dar și să-și aducă o contribuție personală, să se angajeze într-un progres continuu, să participe, să se implice. Îndemnul la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
muncă, teama permanentă de a nu fi la înălțimea noilor cerințe: mai degrabă decât obiect al fervorii, noua epocă a eficacității este asociată cu neliniștea în ce privește viitorul, cu constrângerile și presiunile care apasă tot mai puternic pe umerii salariaților. Dacă odele aduse competitivității și implicării subiective fac furori, acestea din urmă sunt percepute ca orice în afară de discipline menite să aducă mântuirea persoanei, deoarece sunt însoțite de insecuritate personală și identitară, de slăbirea respectului de sine, de „suferința la locul de muncă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
poetului, vine și el la Herculanum, în vilă. Horațiu scrie numeroase versuri legate de modul de viață practicat în vila lui Piso, iar o lectură avizată permite reperarea unei multitudini de referințe la lucrarea Despre moarte a lui Philodem în Ode, Epistole și Satire. Aceeași remarcă și în privința lui Tibul, a cărui înțelepciune preia mult din maximele lui Epicur: să disprețuiești bogăția, să-ți moderezi dorințele, să renunți la ficțiunile sociale, să vizezi calmul interior, să-ți reduci nevoile la elementar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Philodem din Gadara) 242 Lysis (Platon) 260 Marea ordine universală (Leucip) 38 Marele sistem al lumii (Democrit) 55 Maxime capitale (Epicur) 183-184, 215, 234, 236, 309 Memorabile (Xenofon) 163 Memorii istorice (Aristoxenos) 52 Metafizica (Aristotel) 25, 156 Mizantropul (Molière) 287 Ode (Horațiu) 234 Odiseea (Homer) 117 Périclès et Verdi (Deleuze) 189 Phaidon (Platon) 10, 13, 84, 146, 185, 187, 213, 275, 307 Phaidros (Platon) 185 Philebos (Platon) 123, 143, 148, 153, 308 Protagoras (Platon) 185 Remediile iubirii (Ovidiu) 287 Republica (Platon
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
măsură, premisele lui Pellicani: vezi Giovanni Filoramo, Il Risveglio della gnosi ovvero diventare dio, Laterza, Bari, 1990, pp. 11-21. 43. Hans Blumenberg, Säkularisierung und Selbstbehauptung (ed. revăzută a lucrării Die Legitimität der Neuzeit, 1966), Suhrkamp, Frankfurt, 1974. În legătură cu Blumenberg, vezi Odo Marquard, „Das gnostische Rezidiv als Gegenneuzeit”, În Taubes (ed.), Gnosis und Politik, ed. cit., pp. 31-36; Wolfgang Hübener, „Das «gnostische Rezidiv» oder wie Hans Blumenberg der spätmittelalterischen Theologie den Puls fühlt” În Taubes, op.cit., pp. 37-53. 44. Amos Funkenstein, Theology
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sunete (5); asculta (4); cor (4); intona (4); liniște (4); manele (4); petrecere (4); cîntăreț (3); dans (3); distracție (3); doină (3); fericit (3); fluier (3); încet (3); inima (3); interpreta (3); karaoke (3); melancolie (3); melodii (3); note (3); odă (3); privighetoare (3); recită (3); spectacol (3); urlă (3); versuri (3); afon (2); artă (2); de bucurie (2); cîntare (2); cîntece (2); ciocîrlie (2); colind (2); colindă (2); colinde (2); concert (2); copil (2); doina (2); dulce (2); eliberare (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
iubăreț; încînta; încîntare; încîntător; înflori; îngîna; îngînare; jalnic Ana; a juca; lăutar; lăutari; libertate de exprimare; liniște; a liniști; liniștit; lucra; lume; Manciu; mașină; mereu; mesaj; meserie; mimează; cu mine; minunat; mira; mînca; muncă; murmur; murmura; mut; notă; nu; nuntă; ode; un om beat; omul; pasărea; piese; playback; plăcere; plăcut; plîngea; poet; pop; popa; populară; praf; primăvară; prost; a se prosti; pozitiv; refren; rock; roșii; sărat; scenă; sentiment; sentimente; sexy; simți; singur; solistul; somn; splendoare; stare; stare de spirit; strigă; strofă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
leagăn (20); voce (20); liniște (17); versuri (16); relaxare (16); doină (16); bucurie (13); dans (10); duios (10); dor (9); fericire (9); melodios (9); alinare (7); dulce (7); petrecere (7); piesă (7); plăcut (7); vesel (7); armonie (6); melancolic (6); odă (6); glas (5); lin (5); melancolie (5); plăcere (5); voie bună (5); bun (4); cuvinte (4); distracție (4); note (4); note muzicale (4); nuntă (4); somn (4); baladă (3); concert (3); imn (3); încîntare (3); jale (3); de jale (3
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
viață; o vitamină; vreau; zahăr; zăr; zer; zippo (1); 807/157/62/95/0 laudă: mîndrie (66); de sine (26); bucurie (22); fală (20); merit (13); lăudăros (12); prostie (12); apreciere (11); bravo (11); fericire (10); bine (8); compliment (8); odă (8); om (8); păcat (8); minciună (7); mîndru (7); modestie (7); încurajare (6); orgoliu (6); aplauze (5); bună (5); copil (5); fudul (5); mărire (5); sine (5); succes (5); aprecia (4); aroganță (4); bucuros (4); faimă (4); fățărnicie (4); felicitare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
zadar; zadarnică; zgomot (1); 764/357/102/255/0 lăuda: mîndrie (47); aprecia (19); bucurie (17); fală (17); merit (14); mîndru (13); apreciere (11); lăudăros (10); slăvi (10); mîndri (9); aplauze (7); om (7); urît (7); copil (6); mare (6); odă (6); prostie (6); bine (5); bucuros (5); bun (5); pe cineva (5); cîntec (5); felicitare (5); încuraja (5); încurajare (5); preamări (5); de sine (5); compliment (4); degeaba (4); încrezut (4); măreț (4); mărire (4); orgoliu (4); plăcere (4); prost
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]