1,924 matches
-
din colțul odăii de pe care cu grijă ai adunat în seara asta toate cartoanele, ca să-i faci loc, în caz că va veni, zadarnic îl aștepți și dacă vei scrie în acest caiet, de dragul literaturii, că te-a vizitat și ați făcut odioasa înțelegere, vei minți și eu voi depune oricând mărturie împotriva ta, ar fi într-adevăr fascinant să se spună în biografia ta artistică că a semnat pactul cu diavolul, îl scriu cu literă mică și-l rostesc cu voce joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Vogel. Eu i le-am arătat tipei. — La marele fix, comentă ea, le arse fețele cu vârful Chesterfieldului, apoi continuă: Vogel închiriase un apartament. Îi fac safteaua lu’ ăla micu, iar el îmi propune să ne jucăm cu niște jucării odioase de la sex-shop, pe care le adusese cu el. Eu îl refuz, la care el îmi zice că-mi dă încă douăzeci de verzișori dacă-l las să mă biciuiască ușor, așa, doar de-o distracție. I-am răspuns „Când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
auzit-o strigând că se foloseau fără milă de viața ei, că nu puteau s-o lege, după câteva săptămâni de doliu și un copil nou-născut, de întunecatul Tiberius, care era, înainte de toate, fiul Mașterei, cea de-a doua soție, odioasă, a tatălui ei. Ceea ce Agrippina îi explica, după o tăcere care durase ani de zile, lui Gajus fusese la Roma cea mai spumoasă bârfă. Și mulți se amuzaseră, pentru că și Tiberius se opusese, în mod neașteptat, acelei căsătorii. El era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fiindcă Roma e practic în mâinile cohortelor pretoriene.“ Unii murmurau că Tiberius, departe de Roma, câștigase și detașarea completă, inexorabilă de mama sa, teribila Mașteră. Toți șopteau că, după lunga lor complicitate criminală, dintr-un motiv necunoscut, dar cu siguranță odios, relațiile dintre ei deveniseră glaciale. „E consolator să știi că și el o urăște“, scrise Drusus. Însă nimeni nu cunoștea adevăratele motive ale acelei uri. — Eu cred că jurnalul tău va fi citit și peste mulți, mulți ani, spuse Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
verde. Se întrebă cum de nu văzuse nimic din toate acelea până cu o zi în urmă. Se gândi deodată că, poate, viața îi aparținea. Avea un aliat: nici Tiberius, nici Livia, nici Sejanus, nici senatorii îngropați în togile lor odioase, cu funebrul calceus negru, nu l-ar fi putut atrage de partea lor. Aliatul lui era Timpul, zeul incoruptibil care se sprijină în coasă. Se plimba; dimineața i se părea foarte blândă. Era ultimul din neamul lui, dar avea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
frumos, căruia zeii păreau să-i fi dăruit farmecul tinereții lui Germanicus. Tiberius, care rămăsese închis în Villa Jovis, se bucură în taină de subtilitatea lui. După mult timp, Gajus își revăzu surorile, de nerecunoscut acum, alături de soții lor bătrâni, odioși, văzu că și ele - cu excepția preaiubitei Drusilla, care îl îmbrățișă repede - aproape că nu-l recunoșteau, și-și îngădui doar un salut formal, temându-se de discuțiile imprudente. Și pentru că bucuria poporului li se păruse excesivă unor optimates prevăzători, Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
convalescentului și îl întrebă dacă avea puterea să-l asculte. Acesta fu surprins, dar încuviință; iar Callistus îi povesti repede, fără ocolișuri, că Junius Silanus, „fostul tău socru, cu neputință de consolat“, împreună cu nepotul lui Calpurnius Piso, „care poartă numele odios al ucigașului tatălui tău și a moștenit locul acestuia în Senat, precum și bogățiile sale“, ceruseră zilnic informații despre boala lui, „fără să dorească însă ca tu să te însănătoșești“. Împăratul tăcea, ochii lui limpezi păreau și mai mari pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Înțeleagă cum să-și susțină teza despre Gib Mihăescu (de nota nouă, atâta ceruse și atâta plătise): nu avea noțiunile elementare despre romanul interbelic, era un analfabet ridicat la rangul de profesor de revoluția culturală, pentru că știa să critice bine „odioasa clasă esplotatoare“. „Ce ne facem cu el, mă avizează În treacăt G., că e bătut rău În cap de lipsa condițiilor propedeutice“. „Înscrie-l pe listă, pentru consultații speciale“, Îi arunc În treacăt. Observ că nea Costică (portarul) este la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pui de pisică. Drăgălași. Deși este cea mai cuminte din clasă, Bădilă nu poartă sutien. Nici la ora de sport. În Evul Mediu pentru așa ceva i-ar fi tăiat capul. E groaznic capul lui Bădilă tăiat. Mișcă din ochi. E odios. Parcă-i Olga Bancic. Nu mai suporți să privești la așa ceva. Brusc Îți aduci aminte cum Îl chema pe regele Franței căzut prizonier Împreună cu fiul său. Îl chema Ioan cel Bun. Și ți-ai adus aminte și de ciuma neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
am știut că tu ai avut o aventură cu Tally când noi eram împreună. Asta a funcționat mult mai eficient decât ceaiul pentru a-i dezumfla mânia. Trebuia s-o întreb pe Lisa dacă nu mai știe și alte secrete odioase pe care le-aș putea folosi ca arme de rezervă în asemenea situații. Nu a însemnat nimic, absolut nimic. A fost o aventură în primul semestru când cu toții beam prea mult și ne adaptam la ineditul vieții departe de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de a mistifica adevărul, căci de fapt am ologit-o numai o singură dată, cu o bătaie pe care cred că n-o s-o uite până la adânci bătrâneți. Nu atât pentru preacurvie îi muiasem coastele, cât mai mult pentru minciuna odioasă, în care m-am bălăcit din pricina ei. Incidentul pe care îl regret rezultase din vina mea, căci interpretasem fals realitatea. Credeam pe atunci că iarba e iarbă și că femeia de lângă mine trebuie să-mi fie roabă copleșită de har
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
strigă Gloria. „Tu ești vinovată”, urlu eu și sar din pat, să trag afară și să răstorn sertarul scrinului; caut o rașpă cu care să-i răzuiesc mitra stearpă și ovarele stricate, și așa cum scormonesc prin mlaștini, avid să cunosc odiosul adevăr, văd cum se afundă, ca să dispară în imaginar, două pulpe de lăptăreasă obeză, ce produce descărcarea unei disperări, ivită pe neașteptate în oribila mea singurătate. ...„Carnea de cadavru, râncedă și rece îmi produce greață. Din pricina asta nu am pipăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la cealaltă. Mai e una care profesează clandestin, din care cauză o urăsc. O disprețuiesc fiindcă știe să tacă. Numai la morți am observat o tăcere atât de cumplită. O cred capabilă să tacă toată viața, ascunzând cu cinism fapta odioasă. O singură dată și-a dat poalele peste cap, întrebuințând volubil, vocabularul de bordel. Nici un agent de moravuri nu a găsit-o, însă, până astăzi, nicăieri, ca să mi-o aducă acasă cu capul tuns chilug și cu cărțulia în regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Mentz, la care dânsa găsise un suflet veritabil cuprins între chipiu și pinteni, doarme toată noaptea, iar ziua își lustruiește sabia și decorațiile, așteptând reîntronarea împăratului. I-am răspuns cu un căscat de om necioplit. Gestul meu îi păru, desigur, odios, căci fără să-mi mai spună „Pardong”, se ridică din colțul patului, îndreptându-se spre ușă, de unde am putut vedea, pentru ultima oară, zdravănul ei șezut, cu pata jucăușă de culoarea ciocolatei și de forma unei frunze de salcâm. ... „Trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
prieten, cu care mă întâlnesc numai după ce ne despărțim, îl rog să mă ocolească de astăzi înainte. Fiindcă bagajele noastre se aseamănă între ele. Nu pot să le car și pe ale lui, și nu vreau să-l încarc cu odioasele mele mărunțișuri. Apropierea dintre noi ar putea produce o perpetuă tentativă de înjosiri reciproce. Țin prea mult la dânsul pentru ca să-l sfătuiesc, să nu încerc sinuciderea cu capete de chibrituri dizolvate în spirt denaturat, căci are sângele imun. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În mod evident inaccesibilă. Ipocrizia societății engleze, În care proporțiile reale ale adulterului și viciului erau mascate atât În viața reală, cât și În literatură, ieșind la suprafață numai ocazional, În câte un caz care stârnea senzația prin tribunale, era odioasă și respingătoare din multe puncte de vedere, dar oferea un acoperământ folositor romancierului burlac, fascinat de forța atracției sexuale În relațiile dintre oameni, dar nepregătit și nedoritor să pună În scris detaliile intime ale unor astfel de experiențe. În creațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Nu-i Împrumută și nu-i recomandă cartea lui Du Maurier, considerând că ar fi fost lipsit de tact să o facă Într-un asemenea moment, mai ales că eroina nu apuca să se bucure prea mult de dragostea soțului (odiosul Julien avea să o Înșele curând). Era ușor de văzut că prietenul său era profund afectat de faptul că fiica mai mare se pregătea să părăsească nu peste multă vreme cuibul părintesc și făcea un efort să nu se piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a se fi curățat de toate sentimentele negative care Îl chinuiau de la premieră Încoace. „Nu trebuie decât să produci o piesă și vei afla, mai bine decât ți-aș putea-o spune eu, cum o astfel de tortură - În esență odioasă! - devine tolerabilă numai prin prisma unui mare succes și, prin comparație, În câte feluri poate fi insuccesul chinuitor și tragic, amărându-ți fiecare ceas și ramificându-se În fiecare pulsație a conștiinței.“ Și nu era de părere că Își exagerează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vraja lui doar În timp ce cânta și că, altminteri, relația lor era aceea dintre un tată și o fiică. Mi-a trimis o altă scrisoare plină de efuziuni, ca să-mi spună că i-am salvat sănătatea mintală, căci gândul la evreul odios care Își făcea poftele mizerabile cu Trilby Îl Înnebunise. — Și relația era Într-adevăr ca Între un tată și o fiică - În imaginația ta, vreau să zic? Întrebă Henry. — A, da, bineînțeles. Du Maurier păru surprins, chiar șocat, de ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
273. — Veți Îngădui, oare, ca un corp străin să profite de această prestigioasă bancă a domniei voastre? l-a Întrebat apoi Într-o castiliană desăvârșită, dar cu o voce de pițigoi. Patrupedul e din lemn și nu se va plânge. Odiosul meu nume e Shu T’ung și sunt, chiar dacă toți mă iau peste picior, atașat cultural la Ambasada Chinei, o peșteră de mai mare râsul și Întru totul nesănătoasă. Am spart de-acum, cu istoria mea ca nuca-n perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și dragomanilor și pe care doar un sinolog de talia domniei voastre, un european care ține la Îndemână porțelanurile hărăzite ceremoniei ceaiului, poate ajunge să o știe ca pe propriul său buzunar. S-au scurs nouăsprezece ani de când o Întâmplare odioasă a șubrezit temeliile lumii, iar unele ecouri ale ei au ajuns până În negrăit de uimitul nostru oraș. Limba mea, care pare mai curând făcută din cărămidă, a mai pomenit de furtul talismanului Zeiței. În inima Yunnanului e un lac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să spun? Neliniștea se instalează din secunda în care ajung în holul de la sosiri și aștept la bandă. Dintr-odată devin convinsă că toți oamenii drăguți și manierați cu care am călătorit în avion s-au transformat în niște hoți odioși de bagaje. Sunt convinsă că fiecare dintre ei, până la ultimul, urmărește banda cu un unic scop, și anume acela de a-mi fura bagajele. Stau lângă bandă cu o expresie încruntată și suspicioasă. Cu un ochi urmăresc trapa prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de paișpe ani. Sau, și mai bine, cu un băiețel de paișpe ani. Sau, chiar și mai bine, cu o oaie de paișpe ani. Sau, cel mai bine, uitându-se la Every Second Counts (ei, asta chiar e o chestie odioasă și de neiertat). În felul ăsta, n-aș mai fi fost nevoită să-l confrunt. Aș fi plecat de lângă el cu convingerea că era un om îngrozitor. N-aș mai fi avut nici un dubiu. Totul s-ar fi rezolvat. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sînt conduși pe ultimul drum de o linie melodică funebră Înfiripată la țambal. Fragmentele tropăite ale frazei de Început vor fi reluate periodic și viril de-a lungul concertului, prin sonoritățile pline ale Întregii orchestre. Citim din armoniile primei mișcări: „odios complot mondial”, „toți au intrat argați la puterile străine, numai poporul român stă, se uită și cîntărește cu Înțelepciunea sa milenară”, pauză, și „ungurii vor Ardealul”, se-aude tuba Însemnînd pericol, „dacă acum ucid români, și incendiază lăcașele noastre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acest circ revoltător, acela ar fi de a-i face pe așa-zișii „pacifiști“ să-și vină-n fire și să înțeleagă că nu pot sta cu mâinile încrucișate permițând acestui câine turbat din Orientul Mijlociu să scape basma curată cu odioasele crime pe care le-a comis. Nu mă refer doar la invadarea Kuweitului. Întregul mandat prezidențial de unsprezece ani al lui Saddam Hussein este un lung și dezgustător bilanț al torturiii, brutalității, intimidării și crimei. Cine nu mă crede să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]