1,335 matches
-
Intrase cu inima tresăltând de bucurie, bucurie care avea să-i fie întreită. După ce se cazase la hotel, coborî în restaurantul de la parter pentru a cina. La o masă alăturată Alin observă un chip atât de frumos încât scăpă un oftat de uimire și duse mâna la inimă zicând: - Oh, Dumnezeule! Cât de frumoasă este! Era ca și când ar fi văzut pentru prima oară o zeitate. Închise câteva secunde pleoapele, suspinând ușor. Prezența ei era ca o stea strălucitoare în inima sa
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Buzele lui erau și mai posesive de data aceasta. - Am nevoie de tine. Nu vreau să te mai las. Nu vreau să te mai pierd. Ești deosebită, ești frumoasă! - Și eu am nevoie de tine, zise Nicole scăpând ușor un oftat, iar spre rușinea ei simți că se înmoaie toată pe dinăuntru, topindu-se la amintirea timpului în care se cunoscuseră. Buzele îi păreau umflate și prea roșii, fardul de pe ochi era întins, semn că nu fusese cuminte și făcuse dragoste
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îi pierduse la jocuri de noroc. Plecase din nou de acasă, iar acum nu mai primea vești de la el. Se aplecă peste fereastra din bucătărie și scrută din ochi tot învălmășagul străzii. În fața acelei priveliști lăsă să-i scape un oftat puternic. Ar fi vrut să îi atingă umărul când plecase de acasă sau să îl fi văzut printre cei care mergeau în sensuri opuse pe strada pavată ce se întindea sub privirea ei. Sălășuind în ea o dorință arzătoare, superioară
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ar putea-o convinge să nu îl mai privească ca pe un etern dușman. Prin venele ei curgea același sânge ca și al lui, iar rădăcinile copilăriei și dragostea existau. Într-o zi căută să îi surprindă fiecare gest, fiecare oftat și privire. Uneori ea întindea o mânuță catifelată mângâindu-i fruntea iar el o săruta, o mângâia ca atunci când totul părea normal și le era bine. În altă zi, Nicky îi spuse: ți-am explicat în mod normal cum stau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
special, voi încerca să cumpăr "Pasărea măiastră", sau măcar o copie a acesteia, de amicul meu, pictorul Cetină, iar pe spatele ușii voi lipi afișul de la piesa mea jucată la teatrul de-aici, din localitate. Răsuflu adînc, prelung, ca un oftat din tot sufletul. Privesc schița peretelui cu biblioteca și mă felicit în gînd pentru ceea ce am făcut. Cînd m-am hotărît să fac bibliotecă pe perete, am consultat mai multe reviste, dar am rămas rece la tot ce vedeam. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vînat, vă dați seama că de fapt voi ați fost vînați și vă vine să vă puneți gheara în gît, ca pițigoiul... Așa face domnul Petrache? o întreb. Întreabă-l tu, că eu nu risc, vine răspunsul însoțit de-un oftat. Chiar nu vrei o cafea? mă întreabă Lidia. Nu, sigur nu. Să nu mă uitați cu coeficienții aceia, zic doamnei Petrache. Sărut mîinile, la revedere! Ies și cobor în fugă scările. Jos, în holul de la intrare, Vlad dă unui muncitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
desfăcută, apoi se închid încet, împreunînd iarăși genele răsfrînte, ca de păpușă. Unde te-am mai văzut?", o întreb în gînd, săltîndu-mi puțin pieptul. Eliberat de greutate, pieptul Cristinei se umple cu aer, pe care îl expiră ca pe un oftat adînc. "Sărmană căprioară!", izbucnește în mine gîndul, în timp ce palma mea îi alintă obrazul, întorcîndu-i încet fața în sus, spre mine. N-a opus rezistență și nici n-a deschis ochii; doar colțul gurii i s-a strîns într-un surîs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
el nouă o cacealma... Să intrăm pe stabilizatoare: start! Start ! Cît? Zece mii fix. Zece și-aici. Separatorul începe să lucreze. Eu comand deschiderea ventilelor și trimit gazele în rezervoare. Ciclul se încheie, ca de obicei, cu o răsuflare, ca un oftat din adîncul plamînilor. Bucățile de carton fac un zgomot violent pe acoperișul clădirii vecine. Închid ochii cîteva secunde și mă regăsesc iarăși acasă, așteptîndu-l pe tata să vină de afară, să mai pună un lemn pe foc și să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
E toată numai alb și auriu, are tavan înalt și loje ca la teatru, iar mesele sunt așezate în jurul spațiului vast de dans din mijloc, acoperit cu parchet lăcuit. — Aici veți deschide dansul tu și Luke, spune Robyn, cu un oftat fericit. Dacă mă întrebi, ăsta e momentul din timpul nunții la care țin cel mai mult. Primul dans. Mă uit la podeaua lustruită și am o viziune bruscă, în care Luke și cu mine ne învârtim în lumâna candelabrelor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Uau. Trebuie neapărat să avem și noi un aparat de înghețat iaurtul. Și unul pentru gofre. Unul pentru copt pâinea, un storcător și un cuptor cu microunde Pro Chef Premium. Notez toate numerele și mă uit în jur cu un oftat de satisfacție. De ce naiba nu m-oi fi înregistrat până la ora asta? E ocupația perfectă! Să cumperi fără să te coste nimic! Cred că trebuia să mă mărit mai demult. — Nu vă supărați. Fata cu coadă de cal se află
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și În acest document cu toate că se știa FOARTE PRECIS și la cea mai Înaltă treaptă a conducerii comuniste că ideile vechii „Gărzi de Fier” rămăseseră doar la nivelul nostalgiilor exprimate pe ici, pe acolo, Însoțite și de mici oftaturi. „În vederile și concepțiile sale politice se resimte influența legionarilor cu care este În relații mai apropiate”, adăugase locotenent-colonelul Alexandru Călinoiu. m. Infamă diversiune securistică Ofițerii de Securitate din acele vremuri de foarte tristă amintire, fuseseră școliți timp de trei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lui stă, oarecum crispată, pe personajul care cîntă, de parcă ar aștepta nici ea nu știe ce (tăietura ?, sfîrșitul cîntecului ?), iar la sfîrșit obișnuiește să se retragă la mare distanță sau la mare înălțime, slobozind tradiționala vedere generală ca pe un oftat de ușurare care vrea să pară unul de extaz. Dilema Veche, februarie 2008 La nivel înalt Războiul lui Charlie/Charlie Wilsons War (SUA, 2007), de Mike Nichols Nu credeam că Hollywood-ul de azi mai e în stare să producă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
paralele și ne simțeam într-un fel membri ai aceleiași familii, supuși acelorași provocări și încercări. Cele mai speciale au fost întâlnirile cu românii din Santiago. Eram invitați de toți, ba acasă, ba la restaurante și nu mai pridideau cu oftaturile și uneori chiar cu lacrimile. Cu mulți din ei am rămas în legătura până și în ziua de azi, revăzându-ne la București sau la Santiago, scriindu-ne scrisori interminabile sau susținând convorbiri telefonice la fel de interminabile. Una din "despărțirile" mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
expresie ciudată, mâhnită, care ar fi putut semnifica ghinion, dar care eu știam că reprezintă sublima bucurie reținută, prevăzătoare, a vânătorului victorios. Înainte de a ajunge la mine, Își lăsa coșul jos, coborându-și brusc brațul și umărul și scoțând un oftat, simulând o epuizare exagerată, pentru a sublinia greutatea lui, fabuloasa lui plinătate. Își Întindea apoi boletele În cercuri concentrice, pentru a le număra și a le sorta, pe o masă rotundă de grădină din fier, de lângă o bancă de grădină
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dachshund maro care doarme buștean pe canapea? Nu, cred că el Încă Îmi aparține. Botul lui sur, cu un neg În colțul Încrețit al gurii, stă cuibărit În curbura alcătuită de picioarele din spate și din când În când un oftat adânc Îi destinde coastele. Este atât de bătrân și somnul lui este atât de bine capitonat cu vise (visează niște papuci buni de ronțăit și ultimele mirosuri adulmecate), Încât nici nu tresare când de afară se aud vag zurgălăii. Apoi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vom atrage În mod inutil atenția asupra noastră, printr-o admirație ostentativă. Luându-și tot felul de măsuri de precauție, ne-a dus sub o oribilă caracatiță de bronz și singura indicație că acela era obiectul râvnit a fost un oftat ce sugera un motan care toarce. Cu aceeași grijă - mergând În vârful picioarelor și vorbind În șoaptă ca să nu se trezească monstrul soartei (care, părea el convins, Îi purta personal pică) - ne-a prezentat logodnicei lui, o tânără grațioasă cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cur ca să-l aburce în șa! Și... și colac peste pupăză, s-au găsit la el scrisori de credință către Marele Vizir!... Se leagă, toate se leagă! Un vândut turcilor! Boierii au amuțit. Doar ici-colo, câte o șoaptă, câte un oftat... Rău îmi pare, spune Ștefan mai moale. Dar altfel nu se poate! "Sunt lucruri cu care nu se glumește!" Sunt vremuri de război. Să fie învățătură tuturor! spune cu glas aspru, amenințător. Hatmane Șendrea! Aduni ceata lui Asaftei! Astăzi chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
paralele și ne simțeam într-un fel membri ai aceleiași familii, supuși acelorași provocări și încercări. Cele mai speciale au fost întâlnirile cu românii din Santiago. Eram invitați de toți, ba acasă, ba la restaurante și nu mai pridideau cu oftaturile și uneori chiar cu lacrimile. Cu mulți din ei am rămas în legătura până și în ziua de azi, revăzându-ne la București sau la Santiago, scriindu-ne scrisori kilometrice sau susținând convorbiri telefonice maratonice. Una din "despărțirile" mai deosebite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
poartă-n poartă” așteptând. „De veacuri mă cobor pe negre plaiuri Spre un noroc și o dreptate ciungă Și-mi par toți munții otrăvite raiuri Cu îngeri ce mă scuipă și m-alungă. De veacuri îmi tot pun în sac oftatul Și vara mai cobor printre vâlcele Să-L întâlnesc pe Dumnezeu drăguțul și împăratul Să-I ud opincile cu lacrimile mele.” - Moțul de Radu Gyr Suntem poporul cel mai invidiat de străini, cel mai însângerat și cel mai jefuit. Fiindcă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
trăiesc toți cei cu care m-am nimerit atunci în salon? Colonelul era septuagenar, profesorul de horticultură Marin Neagu avea 68 de ani, Păsărescu - aproape de pensie, Hîncu. Doar morarul din Urziceni era tînăr. *Nicu mi-a vorbit, înăbușindu-și un oftat, despre „zidurile groase ale singurătății”. Deși poate să pară nefiresc, în aceeași zi (o zi, în rest, anostă) dau peste două texte despărțite de decenii, dar mustind de aceleași nemulțumiri, străbătute de ideea de laisser tomber. Pe primul l-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care, la ordinul colonelului V.A., instalează T.O. (tehnică operativă), adică microfoane sub parchet ori în pereții locuinței, transformând telefonul în radio-emițător pentru ascultarea tuturor convorbirilor din casă sau numai pentru ascultarea convorbirilor telefonice, așa încât, stereofonic, se înregistrează orice oftat al lui Dorin Tudoran. În rest el este urmărit prin acțiuni individuale sau de grup. Atunci când scriitorul Dorin Tudoran pune la cutia poștală o scrisoare, unul din filatori introduce imediat după ea un ziar. Toți subofițerii în civil care ridică
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
au preocupat apoi pozițiile ocupate de Liga Centrală și Liga Pacificului. Au sosit sandvișurile și supa. Le-am mâncat cu o plăcere nebună. M-am șters la gură cu șervețelul și-am oftat din toți rărunchii. Parcă se adunaseră toate oftaturile din viața mea într-unul singur. Atât a fost de profund. Am ieșit din magazin și am încercat să opresc un taxi. Pentru că eram murdari, a trecut ceva timp până s-a îndurat unul să ne ia. Taximetristul era tânăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ostoindu-i zbuciumul, îi dă câteodată iluzia înveșnicirii. În afară de sonete, pasteluri, elegii, „doine” de rapel politic, C. scrie și strofe de glăsuire patriotică, schițând, cu elemente de atmosferă sumbră, priveliști „din război” (Din vremi întunecate, 1922). Discursivismul ia locul aici oftaturilor și încruntărilor din lirica de elan amoros și ifos cogitativ. SCRIERI: Din taina vieții, I-IV, 1915-1935; Din vremi întunecate, București, 1922. Traduceri: La Fontaine, Fabule, I-II, București [1920]; Charles Wagner, Viața cumpătată, pref. Emil I. V. Socec, București
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
masei mari de români, nu ale conducătorilor care, cu mare "cinste și onoare" îi reprezintă. Iată pericolele generalizărilor și reprezentărilor superficiale de care ne-am bucurat și ne bucurăm și acum, dar pe care le asimilăm cu mare comoditate. Un oftat de resemnare în fața destinului ireparabil care ne apasă! Și ne privim tăcuți, cu duioșie chiar, recunoscân-du-ne în oglinda tuturor spațiilor cărora le aparținem din punct de vedere istoric și imaginativ. Spații heterotopice care înlocuiesc spațiul real al viețuirii noastre! Imaginile
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
nimicul viață de-a animalul/ așa într-o doară așa" ( Ceremoniile nimicului). Odată stabilită această cheie a suferinței de-a fi, proclamate în generalitatea ei, producția se desfășoară cu o omogenitate constelată de termeni, precum gol, sacrificiu, înfrigurare, povară, umbră, oftat, frig. Un lexic ce ne pare cunoscut. Bacovianism? Într-un fel da, însă modelul e retorizat, dezvoltat într-o tramă explicativă, detaliat. Economia de mijloace mărturisitoare trece într-o revărsare, într-o învîrtire a verbului ce nu se mai reține
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]