1,402 matches
-
trans perspectivală. Slăbiciunea apofatică a transcendenței în modernitatea tîrzie Gîndirea simbolică, cu a sa regulă a analogiei inverse, privește realul de la ambele capete, din ambele puncte de vedere, cel perspectival și cel trans-perspectival. Ea identifică în împrejurările cele mai banale oglindirea transcendenței, în lucrurile umile răsfrîngerea celor supreme. De aceea, poate pregăti întrucîtva întîlnirea ochilor. Spectacolul public și mediatic, spectacolul vieții noastre curente, cu toată contingența lui prea adesea derizorie, nu constituie, pentru această gîndire, un material inutilizabil. Dimpotrivă. Contingența lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
străină de strălucirea transcendenței. Am devenit, într adevăr, societăți incapabile de simbolism vertical. Asta dacă înțelegem simbolismul în regim pozitiv, explicit, strict descendent, dacă așteptăm ca el să învestească cu prestigiu ceresc întreprinderile, comportamentul, convingerile noastre curente. Dacă așteptăm ca oglindirea principiilor în planul vieții imediate să dea contingenței siguranță, durabilitate, îndreptățire, atunci într-adevăr modernitatea tîrzie ne contrariază și ne revoltă ca fiind o epocă ieșită din religie. Ea ne descurajează să punem lumina absolutului pe lucrurile veacului. Dar ne
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
munte și nu-i poți vedea înălțimea. Ni se dezvăluiau constante ale creației soresciene, sînt îngroșate trăsăturile autorului de nonconformist, de înnoitor al mijloacelor de comunicare literară, de profund cunoscător al condiției umane, al marilor întrebări ce se nasc din oglindirea eului în lume și a lumii în om, raport axial în marginile căruia se elaborează un fel filosofie consubstanțială operei lui Sorescu. Apropierea de opera lui Sorescu era facilitată cred, între altele, și de firea, de sensibilitatea de poet a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
toate supranumele sunt încărcate de simbol (Il Comandante, Sylvia), "fiind semne ale canalului comunicativ dintre dincoace și dincolo"545. Relația de sinonimie - creată prin intensiune - dintre prenume și supranume (Leana-Văduva-Îngerul Morții-Persephona; Adrian-Poetul-Îngerul Morții-Dionysos; asemănarea celor doi cu Îngerul Morții, prin oglindire înseamnă recuperarea stării de androginie) are funcție semnificativă 546. Celălalt supranume al Leanei este Una (Uni, zeița etruscă identică Junonei), menționat de Eliade în însemnarea din 30 noiembrie 1959 a Jurnalului inedit 547. Dacă în Întoarcerea din Rai numele este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de "accident", trăznetul, ajunge să întruchipeze omul preistoric. Din acest punct de vedere, numele ei - tradus ca formație din cuvintele împrumutate din greacă, vera, "adevărat, real" și iconicus, adjectiv corespunzând lui Icon >eikon "asemănare, imagine, similitudine"810 - o înfățișează ca oglindire a lui Dominic, o reflectare inversată a lui (umanitatea preistorică). Veronica trăiește o regresiune în timp, încarnând-o pe Rupini, fiica lui Nagabhata din casta kshatria, descendent dintr-una din primele familii din Magadha, convertite la budism, și discipola faimosului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
16". Poemul comprimă în expresia sa stilizată procesul subtil al expunerii imaginii transparente în contre-jour, developarea în negativ sau prin estomparea ecranului mundan pe care ea își proiectează efigia răsfrântă. Ce se vede ieșind din ascundere este imaginea tremurată a oglindirii în primordial, în pre-ființial, în "ape,/ din care curcubeul/ își bea frumusețea și neființa 17". "Mugurul de lumină" nu e atât o imagine, cât mai curând profilul unei epure a imaginii. Felul în care ceva începe, apare și se dă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imagine de trecere, tranzitând de la înfățișarea mundană a naturii reprezentate poetic înspre forma inaparentă a întrupării poetale 4. Aici reflectarea luminii soarelui la asfințit în apa mării ("un soare blond și luciu s-a înecat în mare") nu e doar oglindire într-un mediu în care manifestarea devine vizibilă (așa cum lumina trecută "prin poarta înserării" pătrunde apele mișcătoare precum niște flăcări); lumina aduce la vedere și altceva, o imagine care parcă urcă la suprafață din adâncul apelor, păsările lungi de foc
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
veșnicul joc al începutului. Tot ce apare în limpezimea luminii e răsfrângerea unui adânc limpezit. Dar pentru ca "genunile ce dorm sub limpezime" (Menire)11 să se arate, lumina trebuie străbătută, însoțită în jocul ei fără de seamăn. Or, jocul ei e oglindire, parcurs reflectat, precum în deja invocata sferă de cristal a cupei sau în scena următoare: În fața ferestrei am pus o oglindă,/ ...//... În fața oglinzii am pus un pahar./ Într-însul răpisem o rază de soare/ Curată ca trupul crescut din cleștar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inimă", în care "se întretaie/ Pe ger de ape aripe de rai" și unde zboară "foc alb prin înstelatele domnii" (Heruvim)14. Totodată, un interval al răsucirii, al răsturnării perspectivei, căci în "apele oglinzii", iatacul apare altul, "invers și clar" (Oglindiri)15. Perspectivă ce absoarbe totul în adâncul luminos, dar nu pentru a-l face să dispară în neantul neființei, ci pentru a-l deschide în cuprinsul lărgit al noii naturi. Dacă "m-aplec pe oglinda fără hotar,/ Cu pașii luminii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Între pământ și aștri se înalță, așadar, o liră miriacordă, un imens organon, cu miile de coarde ale Slavei"; "e un sistem de relații infinite, o perpetuă comunicare de forme", o "neîntreruptă simfonie de lumină"20. În acest spațiu al oglindirii și al prefacerii, lumea întreagă se arată a fi "până în moleculele sale ca un sensorium Dei, focarul sensibil al Divinității"21. În centrul acestor vibrante "evenimente de lumină", "sufletul este un ton fundamental"22, căci el dă forma matricială, modelul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe când el alină doar în treacăt o noapte străvezie"30. Spațiu al posibilului și, prin urmare, al absolutei libertăți de creație, ce cristalizează în imaginea unică a totului ce le cuprinde pe toate, sufletul poemului este forma care focalizează multiplele oglindiri ale tuturor celor ce, căutând să exprime esența, se nasc în locul de așezare în care se întipăresc, hrănindu-și ființarea din armonia acestei necurmate treceri. Cerul, formă a inaparentului Poemul Aripile absente 31 aduce în prim plan, pe de o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în Eon spre sâmbure 13: "te voi întâlni în ultima/ răsfrângere-n sine a golului/ acolo unde solzii timpului/ se dizolvă-n fântâni". Dacă întâlnirea este cu adevărat o între-vedere, aceasta în dublul său sens: pe de o parte, reciproca oglindire - coprezență reflectată - a ceea ce prevestește semnificarea într-un semn de prezență și preînțelegerea saturată intuitiv; pe de altă parte, situarea intuiției într-un înainte de vedere îi dezvăluie locul privilegiat al revelatului, între inaparentul sensului nemanifestat și posibilul unei întrupări imaginale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
van al trecerii, de acele "imagini cosmetice" ori "imagini palide" care îmbracă lucrurile învăluindu-le14. Trans-apariția pune în vedere chipul netrecerii care stă "la originea imaginei", veșnicia începutului, "imaginile celor ce rămân", "imagini de foc și de împăcare"15, "ca o oglindire a aceleiași imagini în mii și mii de unde, într-un izvor uriaș"16. Iar ceea ce rămâne, după trecerea în netrecător, este "vedere și clarviziune", răscruce a vizibilului adus la Unul, "mai mult decât a fost inițial pentru că a intervenit frângerea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pune pe sine în vedere fără să reflecte nimic altceva decât propria alcătuire, imagine a imaginii, lumină a unei lumânări ce luminează lumina altei lumânări și e luminată, la rândul ei, de aceasta. Este chiar "fără rost" acest mediu al oglindirii reciproce, reflexivitate pură în care imaginea nu se arată vreunui ochi? Într-adevăr, unde e ochiul care o vede, lumina ce apare nevăzută, și cum s-ar putea vedea albul translucid care iese la vederea nimănui? Vedere imposibilă a posibilului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
depărtare. (...) Totul devine astfel în depărtare poezie, poem. Actio in distans. (...) De aici rezultă natura noastră arhipoetică. Poezia nopții și a amurgului" (Brouillon-ul general, în Novalis, Între veghe și vis. Fragmente romantice, Editura Univers, București, 1995, p. 194). 21 Dacă oglindirea trimite până departe "în poveste", aceasta tot conform uneia din intuițiile lui Novalis, căci basmul pune cel mai bine în depărtare realitatea reprezentată, taina fiind potențată în cea mai mare măsură. Un adevărat "canon al poeziei" care - prin răsturnarea planurilor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în mine puțin, să fi văzut/ Înalta strălucire ce-n lume nu încape" (Scutul Minervei, XVIII, în op. cit., 3, p. 107). 29 "M-oi șterge ca-n oglinzi/ De ape, norul dacă trece peste/ Străinul chip ce nu-l cuprinzi" (Oglindiri, vol. Cumpănă dreaptă, în Ion Pillat, op. cit., 3, p. 323). 30 "Nu numai zeii și zeul au evadat din lume, ci, din istoria ei, s-a stins însăși strălucirea zeității. Timpul acestei nopți a lumii este timpul sărac, deoarece el
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la suprafața corpurilor opace, lustruite și strălucitoare și toate reprezentările de acest fel" (Platon, Republica, 2005: 7). Filosoful făcea referire la imaginea strict vizuală (deosebită de imaginile auditive, olfactive, senzoriale, tactile, sinestezice etc.), ca și la procesul de reprezentare al oglindirii în natură. Nici Aristotel nu invocă experiențe senzoriale sau forme cu dimensiuni spațiale, corporalitate reprodusă. Ideea pe care se fundamentează filozofia greacă este că eidos-ul - reprezentarea, forma, ideea - există în materie. De-a lungul istoriei culturii, conceptul de "icon" a
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Educația colectivă, prin și în grup, în special cel școlar, este benefică copilului, deoarece intrând în colectiv, acesta va fi forțat să-și domine tendințele nonconformiste, să se raporteze prioritar la ceilalți, pentru ca în final să-și consolideze propriul Eu. Oglindirea cea mai elocventă a teoriei psihanalitice în pedagogie o oferă ansamblul relațiilor profesor-elev. Eficacitatea activității educative desfășurată de către profesor pare a fi determinată de caracterul și intensitatea activității prin care elevii se simt legați afectiv-emoțional și caracterial de propriul lor
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
pe loc oameni înarmați. Și totuși, pe de altă parte, dacă nu se procedează cu precauție, e aproape același lucru dacă ucizi un om sau dacă ucizi o carte bună. Cel ce ucide un om, ucide o ființă rațională, o oglindire a lui Dumnezeu, dar cel ce nimicește o carte bună ucide rațiunea însăși, ucide chipul lui Dumnezeu în germene. Mulți oameni trăiesc pe lume ca niște poveri de prisos, dar cartea bună este sângele unui spirit maiestru...” După alte două
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ar fi faimă, succes social, nume de brand. Imaginea a devenit obiect și, prin efect, a creat o dictatură de imagini-obiect, după formularea inspirată a lui Jean Baudrillard. Astăzi, celebritatea e un rezultat ori chiar un fetiș al imaginii. E oglindirea profană la superlativ! De cele mai multe ori, o construcție de imagine, după cum o afirmă și o impun specialiștii în comunicare și marketing. Am putea spune, că ditirambii celebrității sună de pe canalele mediatice până în valorizările instituționale cam așa "totul pentru imagine, totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 9 cuprinzătoare asupra unor zone de mare interes pentru cunoașterea Americii de către noi românii. Stilul expunerii lucrării se exprimă printr-o scriere cursivă, prin cuvinte și expresii formulate natural, În scopul oglindirii ideilor și stărilor analizate. Frazele formulate sugerează o gândire profundă, Însoțită de o inteligență nativă, sclipitoare, Încât analizând integral unele teme, ne duc la ideea că Întâmplarea ar fi putut să-l facă pe profesorul Cornățeanu un mare scriitor al
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
profundă, Însoțită de o inteligență nativă, sclipitoare, Încât analizând integral unele teme, ne duc la ideea că Întâmplarea ar fi putut să-l facă pe profesorul Cornățeanu un mare scriitor al timpului său. Descrierea naturii, a mediului rural sau citadin; oglindirea unui portret, descrierea evenimentelor sociale, sunt realizate la nivelul unui condei clasic al timpului său, fără minimă ostentație. O spunem cu toată convingerea. Organizarea stagiului: său postdoctoral a Început simplu. Fundația Rockefeller, la propunerea profesorului Dimitrie Gusti, i-a acordat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
nu reușesc să observe întotdeauna noul care se naște și se dezvoltă, nu oglindesc întotdeauna în creațiile lor ceea ce este tipic realității noastre... Evenimentele mari din viața poporului nostru, din lupta sa pentru construirea socialismului nu și-au găsit încă oglindirea în literatură... Avem prea puține romane bune inspirate din viața muncitorilor din industrie și de pe șantiere, din lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii, din viața tineretului și pionierilor, a ostașilor, a intelectualilor noi din patria noastră. Nu avem create încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
succesele obținute nu trebuie să ducă la crearea unei atmosfere festive, de automulțumire. Multe dintre temele mari și dintre aspectele fundamentale ale luptei eroice a poporului muncitor pentru construirea socialismului, ca și din istoria ultimelor decenii, nu și-au găsit oglindirea în literatură și artă decît în slabă măsură. Multe opere suferă de tendința de a simplifica realitatea, de a o prezenta în chip schematic, ceea ce se manifestă îndeosebi în prezentarea slabă din punct de vedere artistic a superiorității noului, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cîmp, în uzine, în mine, în văzduh" (Misiunea scriitorului, în Cronicile optimistului, E.P.L., 1964, p. 349). Emil Iordache decelează cîteva postulate ale literaturii proletcultiste între care în prim-plan se află cel al insurecției maselor în cultură, unde cititorul "cere oglindirea vieții largi, pline, a vieții adevărate, în lupta pentru mai bine, pentru socialism" ( Ne scriu cititorii, "Flacăra", 1948, nr. 37, p. 12). Atașamentul față de cauza poporului e preferabil evazionismului scriitorului nealiniat politic. Chiar dacă realizările sînt în limita rizibilului, dacă sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]