2,372 matches
-
Oameni de omăt să-și facă Din zăpezile de pluș.” Cum sosește Primăvara Haine noi îmbracă tara În livezi, potop de floare Pe ogoare, verzi covoare Eu sunt vara călduroasă Și sunt tare bucuroasă Căci cu mândrul soare Luminez peste ogoare Eu sunt toamna cea bogată Cu legume încărcată Și cu fructe câte vrei Și must scos din strugurei Eu sunt o fetită dalbă Și las în jur să cadă Fulgii de zăpadă Și chem pe copii la joacă Colo-n
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
mănânce tacticos zacuscă adusă în borcane de acasă, carași prăjiți în mălai, câteva pulpe de pui, struguri cu boaba mică, cu pâine, mere și pere de grădină, cozonac. Mănâncă tacticos, fără grabă, așa cum au mâncat sute de ani la marginea ogorului, nu le pasă de forfota din jur. Un bărbat din grup are un briceag cu plăsele de os, decupate sub formă de pește, cu lama subțiată de atâta întrebuințare ; taie felii dintr-o pâine mare, coaptă pe vatră, pâinea este
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
venit”. O reporteriță de la o cunoscută televiziune din București (fac această precizare pentru că în zonă erau prezente și o mulțime de posturi locale) pășește cu pas rar, atent, printre pături și saltelele de pe pajiște. Parcă-i o barză plecată pe ogor să caute hrană pentru puii flămânzi din cuib. Numai că puii sunt, în cazul ei, colegii din redacția avidă de știri proaspete. O urmează un cameraman îmbrăcat cu pantaloni largi, cu buzunare multe, o cămașă în carouri și o caschetă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cel mai grav, fără nicio documentație de orientare, fără bani Bruma mea de cunoștințe în materie de geografie mi-a folosit totuși. Sprijinit doar de voință și speranță, am străbătut pe jos peste 700 de km prin păduri, câmpii sau ogoare, prin arșiță, vânt sau ploaie, fără hrană în afară de ce, prin dărnicia naturii, găseam ici și colo. Cu toate greutățile întâmpinate, în ultima zi a lunii iulie am ajuns în Austria, unde m-am predat poliției. Aveam să constat ceva uluitor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în arendă de la o putere străină se tem, le este frică. De aceea sunt tot mai brutali și mai perverși. Dacă-și vor pierde gradele, ce vor fi? Ce vor face? Existența cinstită se obține prin muncă în fabrică, pe ogoare, în laboratoare, în spitale, la mesele de lucru ale adevăraților scriitori și poeți, pe planșetele inginerești și la birourile economiștilor, în stare oricând să facă calcule exacte pentru prosperitatea unei țări bogate aduse însă în sapă de lemn de primul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
frunzele răsucite ca țigările de Havana, iarba era uscată ca tutunul, de îți puteai suci țigara cu ea. Blestem mare, oameni buni, conchidea bătrînul satului, moș Vasile Alistar. Noi, copiii, treceam hotarul satului și căram buruieni pentru vite de prin ogoare străine, de prin pădure și de pe marginea drumului spre Crasnaleuca. Cu părul alb și bogat, cu mustața cît două vrăbii dolofane, moș Vasile, înțeleptul, își storcea mintea să ghicească de ce și cum am devenit noi așa de năpăstuiți. Babele descîntau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care bîntuia pe acest drum pustiu, era tot mai îngrijorat pe măsură ce burdihanele norilor începeau să se tîrască tot mai aproape de pămînt. Cum drumul era însoțit aproape peste tot, de o parte și de alta, cu glugile acelea de strujeni de pe ogoare, Costică se gîndea că, la o adică, ar fi avut un refugiu destul de aproape în caz de potop. Pămîntul, cît vedeai cu ochii spre Ghireni-Coțușca, spre Prut și Pădurile Lipcanilor din Basarabia sau spre pădurea Crasnaleuca, era pustiu și cuprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu urca mult, urma apoi o coborîre lină și scurtă, care dădea direct într-un iaz cu stuf. Acolo, spre seară, începea un uriaș concert de broaște care se auzea pînă în satul Ghireni, la vreo 3 km depărtare. Alături de ogorul cu porumb, pe care îl prășeau cei trei eroi, se afla o dîrjuncă semănată cu grîu. Dar și grîul respecta regula porumbului, adică, spre vale era mai verde, cu spicul cît mustața unui husar, și spre pantă, pe deal, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și părul răscolit, care acoperă fața nebunului aproape complet. Mitică, eu o iau la fugă. Uită-te, vine spre noi... Dar eu unde sînt, femeie? Hai să prășim... Cei trei n-au curajul să se despartă, să se răsfire pe ogor. Nebunul însă se oprește, se așază jos, iar se scoală, se întoarce, revine, aruncă în sus pămînt și... prinde muște. Hai să fugim spre casă, țipă fetișcana speriată. Nebunul parcă a auzit. O rupe la fugă, Doamne, cu ce viteză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care își bagă degetele în gît și vomita. Nevasta, Doamne, de pe atunci erau nevestele la fel ca și acum, îi ținea ligheanul. Docilă și grijulie. Solidară și îngăduitoare. Omul său a întrecut măsura dar mîine va pleca să muncească pe ogoarele pe care le văd pînă departe, într-o ceață alburoasă. Din cînd în cînd mai strîng mîini bătătorite, cu unghii negre. Ca pe la noi. S-o fi schimbat ceva în structura omului de-a lungul timpului? Cu siguranță că da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se prelungește în societățile de agricultori. Probabil că un anumit număr de vânători, care refuzau să participe activ la economia cultivatorilor, au fost folosiți ca apărători ai satelor; la început împotriva fiarelor sălbatice care îi hărțuiau pe sedentari și distrugeau ogoarele, iar mai târziu împotriva tâlharilor. Este, de asemenea, posibil ca primele organizații militare să se fi constituit pornind de la aceste grupuri de vânători - apărători ai satelor. Cum vom vedea îndată, războinicii, cuceritorii și aristocrațiile militare prelungesc simbolismul și ideologia vânătorului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
își trag rădăcinile din concepțiile neoliticului. La fel de importante au fost valorizările religioase ale spațiului, adică, în primul rând, ale locuinței și satului. O existență sedentară organizează altfel lumea decât o viață nomadă. Pentru agricultor, spațiul în care trăiește: casa, satul, ogorul, constituie "adevărata lume". "Centrul Lumii" este locul consacrat prin ritualuri și rugăciuni, căci prin el are loc comunicarea cu Ființele supraumane. Nu cunoaștem semnificațiile religioase atribuite de oamenii neoliticului din Orientul Apropiat caselor și satelor lor. Se știe, doar, că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
atestate cam în aceeași epocă, în Mesopotamia și în Egipt. Sunt atacuri în lanț efectuate de către nomazi impetuoși și "sălbatici"21, rostogolindu-se, val după val, din deșertul sirian, fascinați și exasperați în același timp de opulența orașelor și a ogoarelor. Dar, cucerindu-i, ei adoptă stilul de existență al aborigenilor și se civilizează. După un anumit interval, descendenții lor vor fi obligați să se apere împotriva incursiunilor înarmate ale altor "barbari", nomadizând la liziera pământurilor cultivate. Procesul se va repeta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
urmare, considerată ca bisexuală. După o nouă lacună, textul îl arată pe Baal trirmțându-i mesageri încărcați de cadouri. El o informează că războiul îi este odios; 'Anat să depună deci armele și să aducă ofrande pentru pace și pentru prosperitatea ogoarelor. El îi transmite că va crea fulgerul și tunetul pentru ca zeii și oamenii să poată cunoaște apropierea ploii. 'Anat îl asigură că îi va urma sfaturile. Totuși, deși suveran, Baal nu are nici palat nici capelă, în timp ce alți zei au
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
e cazul mitului pe care 1-am expus acum în urmă, căci, aici, un anumit tip de "lume" preexista, într-adevăr, Cerul și Pământul aveau formă 32 E numit sahusramuska, "cu mii de testicule" (RV, VI, 46, 3); este "stăpânul ogoarelor" (RV, 8,21, 3) și "stăpânul pământului" (Atharva Veda, XII, 1,6), fecundatorul câmpurilor, al animalelor și al femeilor; cf. M. Eliade, Trăite d'histoire des religions, p. 82. - 1-1 într-adevăr, el i-a trimis soli, care au stabilit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
asemenea, zeul solar, asociat Luminii (10: 142), el are o mie de urechi și zece mii de ochi (10: 141), adică este atotvăzător și atotștiutor, ca orice zeu suveran, dar el este în plus izvorul universal al belșugului, care asigură fertilitatea ogoarelor și a turmelor (10: 61 sq.). Fenomenul este curent în istoria religiilor: o divinitate este încărcată cu atribute multiple și adesea contradictorii, cu scopul de a dobândi o "totalitate" necesară promovării sale, momentane sau permanente la treapta marilor zei. Ahură
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
judeca lumea (2: 12-17). De aceea el condamnă nu numai trufia regelui din Assur, ci și păcatele sociale și politice ale lui Iuda - oprimarea săracilor (3: 12-15), luxul (3: 16-24) și desfrâul (5: 11-l3), nedreptatea (5: l-7,23), răpirea ogoarelor (5: 8-10) - păcate pe care le consideră tot atâtea acte de răscoală împotriva lui Iahve (l: 2-3). El îi condamnă, de asemenea, pe răii cârmuitori (28: 14-22) și pe preoții și profeții cultuali, care râd de el (28: 7-13). Isaia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
punct de vedere social și mental, fiindcă videosfera nu asigură unitatea omenescului prin globalizarea telespectatorilor. Chiar în Occident și sub ochii noștri se instaurează o geografie paradoxală prin alianța directă a globalului cu localul. America și cimpoiul breton. Pămîntul și ogorul dublă articulare a sentimentului ecologic. Cablajul, posturile regionale sau locale, noile televiziuni numite de proximitate sau de atmosferă contribuie la eliminarea majusculelor mediatizatoare stabilite mai înainte de Homo typographicus între individ și umanitate, precum Națiunea, Clasa, Partidul, Școala, Statul, Armata, Legea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mă și plîng. Ce mult mi-a plăcut o vorbă a lui Paler, cîndva! Zicea că n-a iubit niciodată furnicile, pentru că ele nu rămîn singure, nu știu ce e singurătatea trăind în mușuroi. S-a înnorat. Bate vînt. Mama prășește pe ogor. Eu am plivit căpșunii. Și ascult "Beatles". Am mai scris cîte ceva! Ne vedem la Tg. Neamț! Toate cele bune pentru tine, Luiza și Iolanda! Al tău, Aurel Borca, 23 iunie '85 Dragul meu, Am să revin peste o săptămînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cum să vadă țurțuroiul ăla caraghios format dintr-o reacție firească prin combinarea respirației calde cu zăpada viscolită. Terenul pe care mergea era plat, fără denivelări și fusese semănat cu grâu. Însă, în toamnă, nu toată tarlaua fusese transformată în ogor. Ajunseseră cu aratul până aici, la doi sau trei metri, unde mama abia-abia își mai deplasa corpul, continuându-și interminabilul rond. Ultima brazdă a plugului crease o adâncitură, o denivelare vizibilă cu ochiul liber doar ziua. Dar acum aproape că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
va sta pe tronul măririi Sale, veți sta și voi pe douăsprezece tronuri ca să judecați cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Și oricine va fi părăsit case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soție, sau copii, sau ogoare pentru numele Meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică“» (Mt 19,27-29). Numai un stăpân ca Dumnezeu poate să dea o recompensă însutită în această lume și viața veșnică în cealaltă. 84. De ce să nu ne încredem în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și simt până și-n trupul meu ofilit mângâierea lui obscură și fluidă. Prospețimea lui tactilă îmi dăruiește o nouă și nesperată tinerețe. Băștinaș Acum mă pricep și să ar pământul ca un băștinaș. Semăn grâul toamna, după ce am desțelenit ogorul cu un plug de lemn tras de o vacă, și visez, în timpul iernii, la felul cum încolțesc semințele. Am învățat să cosesc fânul și să-l păstrez în fânar. Mulg oile și prepar brânza. Le curăț căcărezele fără să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ce e mai bun și rațiunea să aibă a te îndruma. Căci dacă, părăsind trupul, te vei înălța la cerul liber, vei fi asemenea zeului, nu vei mai fi muritor, ci nemuritor și incoruptibil.” Dezertor Mulți și-au părăsit casele, ogoarele, ca să se ducă la Aegyssus, teatru al unei crâncene bătălii contra romanilor. Au învins geții, după un masacru îngrozitor. „N-au învins”, mă corectează Aia, „doar și-au apărat pământurile. Să învingi, să cucerești ceva sau să supui pe cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tot globul pămân tesc, În afara orbitei siderale, fie Îndrumată de Omul Provi dențial, mult așteptat, spre noi forme de existență pământească, scăpată, În sfârșit, de blestemul biblic al trudei de până acum prin negrele uzine și pe asprul Întins al ogoarelor. și-n zilele acelea și după suferința ceea, soarele se va Întuneca, luna nu va mai lumina, stelele vor cădea din cer și puterile cerului se vor clătina. Atunci vedea-vom pre Fiul Omului coborând din nouri cu putere și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
peste noapte ajungea "Mare boier ditai Baronul", jecmănea sălbatec țara, dădea șpagă în dreapta, în stânga și nimeni, nimeni nu-i cerea socoteală... Boierimea hrăpăreață răpea samavolnic pământul răzășilor liberi covârșiți de biruri și gloabe, care deveneau astfel robi pe fostele lor ogoare. Dregătoriile erau scoase la mezat, țara era de vânzare, și sufletul era de vânzare, totul era de vânzare. Nicicând Moldova nu coborâse mai jos. Mai jos nici că se putea. "Țară a Nimănui" aiasta ajunsese. Când am venit la domnie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]