5,269 matches
-
târguri, cetățenii vor fi multumiți, veseli și fericiți și vor trăi o viață mai ordonată”39. Primele orologii nu aveau cadrane. Ele numai făceau să sune un clopot la fiecare oră. Într-adevăr, cuvântul englezesc clock vine din cuvântul limbii olandeze timpurii clocke, care Însemna clopot. În secolul al XVI-lea, orologiile sunau la fiecare sfert de oră și unele aveau un cadran care marca trecerea fiecărei ore. La jumătatea secolului al XVII-lea, a fost inventat pendulul, furnizându-se În
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
între arhivistică și apocrif, între ficțiune documentară și metaficțiune istoriografică. Astfel, în romanul Drumul Olandei epicul sucombă sub presiunea factologiei. Miezul cărții îl constituie aventurile lui Ștefan Predescu, care, traversând Europa în timpul ultimului război mondial, ajunge să lupte alături de Rezistența olandeză. Cum tribulațiile protagonistului reprezintă doar un pretext pentru a descrie spiritul vremii, romanul ar putea fi citit, printr-un exces de generozitate, ca o continuare și, totodată, ca o replică la Delirul lui Marin Preda. Pe de altă parte, încercarea
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
lucidă și non-elitistă, chiar cu un pragmatism infuzat eficient în articulațiile teoretice ale observațiilor sale. De pildă, experiența estetică a individului contemporan presupune, inevitabil, medieri și simulacre, cum le-ar numi Baudrillard. El nu-l descoperă pe Rembrandt în muzeele olandeze, nici pe Ricoeur în casa pariziană a artistului, ci în albume sau reprezentări cinematografice. Mai mult decît atît, chiar și într-un muzeu contemporan există expoziții proiectate pe un ecran de calculator: ai de ales între a vedea tabloul propriu-zis
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
1998), precum și Făt-Frumos din lacrimă (I-II, 1994-1996), epopee proiectată în mai multe volume ce vor însuma între zece și cincisprezece mii de versuri. A tradus în românește din Eugenio Montale, Cecco Angiolieri, Dino Campana, Salvatore Quasimodo și din lirica olandeză contemporană, iar în franceză din Ion Caraion și Mircea Dinescu. În 1992 a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor și cu cel al Academiei Române, iar în 1997, la primul Festival Internațional de Poezie de la Oradea, i se acordă Premiul pentru
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
Joseph Kessel, Călăreții, București, 1970; Herman Teirlinck, Autoportret sau Ultima masă a unui condamnat, București, 1970 (în colaborare cu Ricarda Terschak); Archibald Joseph Cronin, Sabia dreptății, București, 1971; Konstantin Mihailovici Simonov, Zile și nopți, București, 1972; Antologie de poezie neerlandeză (olandeză și flamandă), îngr. Venera și Al. Urechia, pref. Garmt Stuiveling, București, 1973 (în colaborare cu Mihai Beniuc, Ion Caraion, Aurel Covaci); Edgar Rice Burroughs, Tărâmul uitat de timp, postfața trad., București, 1973; Paul Celan, Versuri, București, 1973 (în colaborare cu
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
de perspectivă. Revenind la subiectul nostru, considerăm că numai corelarea dinamică a datelor oferite de fiecare versiune în parte a mitului cu datele contextului istoric (propriu sau exterior comunităților creștine) poate conferi un sens versiunii respective. În 1995, tânărul cercetător olandez L. Peerbolte publică o remarcabilă lucrare pe această temă, The Antecedents of Antichrist. A Traditio‑Historical Study of the Earliest Christian Views on Eschatological Opponents. De altfel, la scurt timp după apariția lucrării lui Jenks, Peerbolte făcuse o recenzie a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
intuiția istorico‑filozofică. În prima jumătate a cărții, el analizează modalitățile prin care se exprimă, în general, opoziția eshatologică. Spre deosebire de Jenks, el accentuează caracterul original, unic al fiecărei figuri eshatologice opuse lui Cristos. „Anticristul” din Epistolele lui Ioan, afirmă cercetătorul olandez, este altceva decât „Omul nelegiuirii” din 2 Tesaloniceni, altceva decât „Înșelătorul lumii” din Didahie (cap. 16), altceva decât „Beliar” din Urcarea la cer a lui Isaia. Aceste fragmente „nu pot fi privite ca versiuni diferite ale aceleiași tradiții iudaice, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tradiții iudaice, în speță, cea a lui Anticrist” (p. 17). Atmosfera eshatologică din jurul acestor personaje ar fi singurul punct comun. Toate personajele precedă parusia lui Cristos, dar fiecare se încadrează într‑un registru teologic diferit. Tradiția Anticristului reprezintă, pentru cercetătorul olandez, o revalorizare, pe coordonate creștine, a tradiției lui Beliar. În prima secțiune a cărții, Peerbolte analizează fragmentele referitoare la adversarul eshatologic, existente între anii 70 și 175 d.Cr. (de la Evanghelia după Marcu, cap. 13, până la Iustin), răspunzând astfel primelor două
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
decât cele furnizate de tradițiile iudaică și creștină, până la sfârșitul secolului al II‑lea. Studiul lui Peerbolte aduce câteva lămuriri importante. Spre deosebire de Jenks, care urmărește firul dezvoltării liniare și anistorice a unui mit considerat numai din perspectiva acestor coordonate, cercetătorul olandez insistă asupra sensului particular al fiecărui document luat în discuție. El evită sistematic expresia „mitul Anticristului” (a cărei utilizare o consideră legitimă doar din momentul marcat de Irineu), făcând totdeauna referire la „tradițiile despre adversarul eshatologic”. Lucrarea lui Jenks are
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acestei metafore? S‑au încercat diferite răspunsuri. Colani spune că este vorba despre statuia pe care Caligula voia să o ridice la Ierusalim, în anul 40; Peerbolte propune două ipoteze, fără să soluționeze însă problema. În acord cu spusele cercetătorului olandez, cel desemnat de expresia ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ↑Η ƒΔ0: φΦγΤΗ ar putea fi Titus, conducătorul armatelor care au distrus templul, sau ar putea fi „Romanul” pur și simplu, nume generic pentru „Imperiul Roman”. Indiferent însă de identitatea personajului în cauză, reținem
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de un călugăr secretar din Lhassa 2. Iar dacă Van Manen apare ca personaj În Nopți la Serampore e - și am suficiente motive să cred acest lucru - tocmai pentru că el este deja conturat aici (după ce fusese În Șantier), ca acel „olandez” care ajunsese prin eforturi proprii În Ïambhala. Ne amintim, firește, cât de mult l-a convins pe tânărul Eliade o replică a sa, prin 1930: dacă Blavatsky ar fi trăit acum câteva secole, s-ar fi scris despre ea câte
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
atât de radicale, Încât chiar plasarea spitalului În focarul epidemic părea problematică, transformându-se Într-un act eroic. Într-o conferință din primăvara anului 1858 și publicată În volumul său Terminologie médico-pharmacéutique française-persanne din 18741, Y.-L. Schlimmer, un medic olandez care avea să devină celebru, credea că spitalele sau azilurile ar trebui construite În afara zonei endemice (recomandarea sa pentru cazul leprei) și chiar În afara teritoriului sau țării contaminate. Acestor triburi sikh, cărora mulți Însărcinați englezi le administrau cu conștiinciozitate descrieri
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
substanța prozele din volumele În Europa! În Europa! și Diaspora, rădăcinile mele, ambele editate în 1993. Romanul Tată, sîntem lunateci (1991) a fost elaborat, de asemenea, în exil. După 1989 S. traduce în limba română și prefațează mai mulți scriitori olandezi. A semnat și Monica Săvulescu. Cu Tulburi, apele Crasnei... S. lansează câteva tipologii desprinse din mediul copilăriei și adolescenței petrecute la Șimleu Silvaniei, ușor de regăsit și în scrierile ulterioare. Povestirea Una-alta impune un personaj memorabil, care traversează aproape
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
mănâncă așezat pe prag, „parcă deasupra tuturor”. Un prim indiciu de autoritate într-o lume în care tiparele arhaice au supraviețuit. Această cină țărănească, prezentată pe mai multe pagini, nu are nimic din culoarea și opulența marilor ospețe din pictura olandeză. Solemnitatea și modestia culinară îi dau, dimpotrivă, un caracter aproape sacru. Ca în picturile vechi, lumina narațiunii cade pe chipul părintelui care veghează asupra copiilor înghesuiți în jurul unei mese joase: „Când ieșeau din iarnă și până aproape de Sfântul Niculae, Moromeții
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
de schițe Copacul. E prezent cu proză, eseuri, recenzii, articole, cronică de film etc. în „Orizont”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Familia”, „Vatra”, „Steaua”, „Secolul 20” ș.a. Scrierile lui s-au tradus și tipărit în mai multe limbi (franceză, olandeză, polonă, maghiară); editat în Franța, la Editura Denoël, romanul Lunga călătorie a prizonierului a înregistrat în 1976 un succes de critică, iar în Olanda scriitorul și-a găsit, în persoana lui Jan Willem Bos, un exeget inspirat și pasionat. După
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
Gheorghe Brătescu, București, 1969; Henry Mauclair, Secretul lui Watteau, București, 1970; Alexandre Dumas, Războiul femeilor, Cluj, 1972, Robin Hood, București, 1974, Cezar, Cluj-Napoca, 1975; René Floriot, Adevărul se ține-ntr-un fir, București, 1973; Robert Genaille, Enciclopedia picturii flamande și olandeze, București, 1975 (în colaborare cu Caius Franțescu); Jules Verne, Țara blănurilor, Iași, 1975. Repere bibliografice: Marian Popa, À propos de..., LCF, 1967, 43; George Suru, „Zidul”, O, 1968, 2; Dorin Tudoran, „Zidul”, AFT, 1968, 26; Sorin Titel, „Verigile”, RL, 1971
VASILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
profituri exorbitante, experți în a se implica, oricând se ivește ocazia, în afaceri oneroase, încasatori de sinecure, comisioane. Tipic în acest sens e prefectul Leonte Haleală (Pe Dunăre), care, neagreând, ca moșier, construirea de silozuri și diguri, organizează unei delegații olandeze venite în acest scop o primire fastuoasă, cu muzici, discursuri și ospețe, spre a o împiedica să lucreze. Pe fondul comun al psihologiei, îngroșate, a unor ipochimeni de acest fel, probabil inițial „copii după natură”, trăsăturile individualizante se înscriu între
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
de consum, conducând la o nouă creștere economică. (Randall, 1988, p. 97) De prisos să spunem că hegemonia Spaniei s-a încheiat prin două mari războaie: naval și al textilelor. Cât privește perioada 1600-1750, ea este dominată de imperiul maritim olandez, când Amsterdamul a devenit „centrul financiar mondial”. Olanda a fost atunci un „centru” în toate sensurile (nivel de urbanizare, știință, artă, filosofie). Acum creează Spinoza, Rembrandt, Descartes. Prin urmare, „perioada” de expansiune a unui „centru” înseamnă și perioada de expansiune
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
În acest context, reprezentanții Consiliului și-au exprimat îngrijorarea față de credibilitatea întregului proces (Opinion of the European Economic and Social Committee on Employment Policy, 2005, p. 1). Mai mult decât atât, raportul unui grup consultativ condus de fostul prim-ministru olandez Wim Kok aproape a abandonat dimensiunea socială a Strategiei. Aceasta a fost totuși menținută datorită eforturilor susținute din partea sindicatelor și a societății civile, dar și a clasei politice, în special a primului-ministru luxemburghez, Jean-Claude Juncker, la acel moment președinte al
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
unui consiliu ales sau a unei asociații ori a unui organism alcătuit la nivel regional și compus din reprezentanți ai autorităților locale”. Această definiție este mai degrabă descriptivă, fără o mare putere operatorie, incluzând în aceeași categorie landurile germane, provinciile olandeze, regiunile franceze și celelalte forme teritoriale de nivelul NUTS II existente în diferitele state europene. Acest al doilea concept schițează regiunea din punct de vedere geografic și instituțional, foarte aproape de modelul spaniol actual. Astfel, confuntată cu aceste dificultăți de conceptualizare
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și Universitatea de Vest din Timișoara. La început, secțiile de asistență socială au avut un statut ambiguu, mai întâi de tip colegiu universitar de trei ani, transformându-se însă imediat, în 1991, cu sprijinul unui program internațional susținut de guvernul Olandez și coordonat de mine, cu aprobarea ministrului Învățământului (Mihai Golu), în învățământ universitar de patru ani, cu statut standard pentru cele patru universități. Specializarea în asistență socială a fost introdusă apoi și în alte universități din țară, de stat și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
apos;Angelo Law, Stacks HD82.R3917 2003</call-num><urls></urls></record></Cite></EndNote>(Booysen, 2002; Chowdhury, 1991; Ivanova, Arcelus, Srinivasan, 1999; Lind, 2004; Lind, 1992; McGillivray, Noorbakhsh, 2004; Morse, 2004; Raworth, Stewart, 2005). O cerință prevăzută expres la elaborarea indicelui olandez de dezvoltare este aceea ca măsurarea să se facă la nivel individual pentru ca dezvoltarea să poată fi evaluată la nivel național pentru grupuri specifice ADDIN EN.CITE <EndNote><Cite><Author>Boelhouwer</Author><Year>1999</Year><RecNum>63</RecNum><record><rec-number
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
curs de amenajare prin tăierea coturilor sale din regiunea de câmpie, este Iazul Morilor Crișul Alb, lung de aproape 85 km. O lucrare hidrotehnică ingenioasă, funcționând fără greș de peste două secole, este conexiunea Timiș - Bega, realizată între 1758-1760, de către inginerul olandez Framaut, pentru regimul habsburgic. Tot din secolul XVIII datează inițierea unor mari lucrări de asanare a unor vaste zone mlăștinoase din Banat, în complexul de bazine hidrografice Bîrzava - Timiș - Bega. Ne-au rămas consemnări interesante și în cronica lui Griselini
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Realizarea visului comenian fusese până în 1717 doar amânată din cauza vremurilor tulburi. Proiectul pansofic fusese fie ironizat, fie doar trecut sub tăcere. Cred că, după dezastrul din 1656 de la Leszno, cei mai mulți rozicrucieni și frați boemieni aderaseră la Francmasonerie, fie în loji olandeze, fie în loji engleze. La acea dată, Francmasoneria speculativă nu era suficient de puternică și de unită pentru a putea adopta somptuosul program de reformă a lumii propus de Comenius, în centrul căruia situase reforma curriculară universală: Comenius viza unificarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
transpusă tot în versuri ș.a. A fost distins cu numeroase premii, între care Premiul „Martinus Nijhoff” (Olanda, 1976) și Premiul Ministerului Culturii din Belgia (1977). R. a desfășurat o laborioasă activitate de traducător (cunoștea limbile germană, franceză, spaniolă, portugheză, italiană, olandeză), orientându-se mai cu seamă către spații lingvistice și perioade istorice puțin sau deloc cunoscute, creând punți spirituale între acestea și cultura românească. Au fost considerate adevărate evenimente echivalențele sale la eruditele studii ale lui Johan Huizinga (Amurgul Evului Mediu
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]