1,677 matches
-
sa. Singura sursă de aprovizionare care ar fi putut asigura aprovizionarea armatei olandeze în cantitățile necesare era Uniunea Sovietică. Numai că această sursă nu a putut fi folosită, deoarece guvernul olandez, spre deosebire de alte guverne occidentale, nu recunoscuse regimul de la Moscova. Olandezii au încercat în 1940 să achiziționeze armament sovietic capturat de finlandezi, dar tranzacția a eșuat. În momentul declanșării invaziei germane pe 10 mai, cea mai mare problemă a armatei olandeze era lipsa acută vehiculelor blindate. În acel moment, toate armatele
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
necesar încă din 1937. Armata olandeză avusese în dotare un singur tanc Renault FT 17, deservit de un singur mecanic conductor, a cărui unică sarcină fusese testarea obstacolelor antitanc construite în țară. În 1940, acest tanc nu mai era funcțional. Olandezii aveau două detașamente dotate cu mașini blindate (câte 12 de detașament). Încă 12 vehicule blindate noi erau în plin proces de recepție sau dotare cu armament în momentul izbucnirii invaziei. Mai exista un singur pluton dotat cu cinci tanchete, folosite
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
să reziste o lungă perioadă de timp. Cei mai optimiști planificatori militari apreciau că, în condițiile unei totale lipse a ajutorului extern și a unei supraestimări a forțelor germane, armata olandeză putea să reziste aici cel puțin trei luni. Planurile olandezilor prevedeau ca, în caz de război, armata să se retragă aproape imediat în această poziție fortificată natural, după o primă fază de concentrare a forțelor în Gelderse Vallei, aceasta plecând de la supoziția că germanii se vor deplasa doar prin provinciile
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
neatinsă. Poziția olandeză din 1939 părea că îi invită pe germani să invadeze țara și a făcut imposibile negocierile cu aliații occidentali pentru o apărare comună. Pe de altă parte, propunerile diplomaților germani făcute în secret, prin care se cerea olandezilor să permită tranzitul armatei germane a fost respinsă de olandezi. Începând cu septembrie 1939 s-a trecut la construirea unei noi linii de apărare răsăriteană. Această nouă linie principală defensivă aveau porțiunea nordică formată din "Grebbelinie" (Linia Grebbe), localizată la
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
germani să invadeze țara și a făcut imposibile negocierile cu aliații occidentali pentru o apărare comună. Pe de altă parte, propunerile diplomaților germani făcute în secret, prin care se cerea olandezilor să permită tranzitul armatei germane a fost respinsă de olandezi. Începând cu septembrie 1939 s-a trecut la construirea unei noi linii de apărare răsăriteană. Această nouă linie principală defensivă aveau porțiunea nordică formată din "Grebbelinie" (Linia Grebbe), localizată la poalele delurilor Utrecht, linie de morene din Epoca Glaciară dintre
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Henry G. Winkelman, care a decis ca să transforme Linia Grebbe din nord în principala linie defensivă, unde ar fi trebuit să se angajeze bătălia decisivă cu invadatorul. El a considerat că sus-numita linie este o poziție care să favorizeze contraofensiva olandezilor. Pe de altă parte, el nu a luat nicio măsură de întărire a Poziției Peel-Raam. În timpul „războiului ciudat”, Olanda a aderat la o politică de strictă neutralitate. În secret, comandamentul militar olandez, acționând parțial fără știrea factorilor politici, a negociat
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
a preluat comanda armatei, a intensificat negocierile cu vecinii, propunând pe 21 februarie ca Belgia să facă conexiunea dintre Poziția Peel Raam și canalul Zuid-Willemsvaart. Belgienii ar fi fost de acord cu o asemenea modificare a planurilor lor doar dacă olandezii și-a fi întărit pozițiilor din Limburg. Olandezii dispuneau însă de efectivele necesare pentru îndeplinirea acestei condiții. Cererile belgiene repetate pentru modificarea planurilor cu privire la apărarea în Poziția Portocalie au fost respinse de Winkelman. Belgienii au hotărât ca urmare a acestui
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
vecinii, propunând pe 21 februarie ca Belgia să facă conexiunea dintre Poziția Peel Raam și canalul Zuid-Willemsvaart. Belgienii ar fi fost de acord cu o asemenea modificare a planurilor lor doar dacă olandezii și-a fi întărit pozițiilor din Limburg. Olandezii dispuneau însă de efectivele necesare pentru îndeplinirea acestei condiții. Cererile belgiene repetate pentru modificarea planurilor cu privire la apărarea în Poziția Portocalie au fost respinse de Winkelman. Belgienii au hotărât ca urmare a acestui fapt să își retragă toate forțele pe linia
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
defensivă a Canalului Albert. Aceasta ducea la apariția unei zone de aproximativ 40 km lungime total neapărată. Francezii au fost invitați să asigure apărarea acestei breșe. În aceste condiții, comandantul forțelor franceze, Maurice Gamelin, a devenit foarte interesat în includerea olandezilor într-un front comun și continuu de apărare, care să fie folosit ca poziție de plecare într-o acțiune ofensivă de ocolire a "Westwall". Dar el nu a fost dispus să prelungească atât de mult liniile de aprovizionare franceze decât
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de apărare, care să fie folosit ca poziție de plecare într-o acțiune ofensivă de ocolire a "Westwall". Dar el nu a fost dispus să prelungească atât de mult liniile de aprovizionare franceze decât în condițiile în care belgienii și olandezi și-ar fi exprimat oficial sprijinul pentru cauza aliată mai înainte de declanșarea atacului german. Când atât belgienii cât și olandezii au refuzat să își modifice poziția oficială de neutralitate, Gamelin a hotărât să ocupe o poziție lângă Breda. Olandezii nu
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
nu a fost dispus să prelungească atât de mult liniile de aprovizionare franceze decât în condițiile în care belgienii și olandezi și-ar fi exprimat oficial sprijinul pentru cauza aliată mai înainte de declanșarea atacului german. Când atât belgienii cât și olandezii au refuzat să își modifice poziția oficială de neutralitate, Gamelin a hotărât să ocupe o poziție lângă Breda. Olandezii nu fortificaseră această zonă. Winkelman a decis în secretpe 30 martie să abandoneze Poziția Peel-Raam, și să retragă Armata a 3
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
și olandezi și-ar fi exprimat oficial sprijinul pentru cauza aliată mai înainte de declanșarea atacului german. Când atât belgienii cât și olandezii au refuzat să își modifice poziția oficială de neutralitate, Gamelin a hotărât să ocupe o poziție lângă Breda. Olandezii nu fortificaseră această zonă. Winkelman a decis în secretpe 30 martie să abandoneze Poziția Peel-Raam, și să retragă Armata a 3-a de lângă Linge pentru apărarea Linei Grebbe, aceasta chiar în timpul finalizării pregătirilor germane de invazie> Noua Waal-Linge urma să
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
una de infanterie au fost desemnate să ocupe Zealand pentru blocarea regiunii Westerschelde și interzicerea unei traversări germane. Tot aceste divizii urmau să deplaseze efective înarmate în insulele provinciei, care trebuiau aprovizionate cu vapoarele. Generalul Maurice Gamelin se temea că olandezii ar putea să fie tentați să capituleze rapid sau chiar să accepte „protecția” germană. De aceea, el a schimbat obiectivele Armatei a 7-a de rezervă, care trebuia acum să se ocupe o poziție în fața orașului Antwerp, unde să apere
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
echipate cu vehicule blindate Panhard 178. Aceste forțe urmau să fie concentrate în două grupuri operative numite după comandanții lor: "Grupul Beauchesne" și "Grupul Lestoquoi". În timpul discuțiilor cu privire la planurile operaționale pentru "Fall Gelb", ideea ocolirii Fortăreței Olandeze (așa cum sperau planificatorii olandezi) a fost luată în considerație de germani. Prima versiune a planului din 19 octombrie 1939 propunea o ocupație completă, dacă existau condiții favorabile. Versiunea de pe 29 octombrie propunea o limitare a ocupației la o linie la sud de Venlo. În
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Oster a fost unul dintre principalii membri ai rezistenței antinaziste din perioada 1938 - 1943, fiind un participant la atentatul cu bombă din 20 iulie 1944 prin care s-a încercat asasinarea lui Hitler. În dimineața zilei de 10 mai 1940, olandezii au fost treziți de zgomotul motoarelor avioanelor germane intrate în spațiul aerian național. Germania declanșase operațiunea "Fall Gelb" și începuse atacul împotriva Olandei, Belgia, Franța și Luxemburgul. Dacă în cazul Franței exista o declarație de război, Țările de Jos nu
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
aerodromul forțelor navale de la De Kooy, distrugând 35 de avioane. Aparatul de zbor al lui Fiebig a fost doborât, iar colonelul a petrecut cinci zile ca prizonier de război. KG 4 a participat de asemenea la atacul aeroporturilor Amsterdam-Schiphol, unde olandezii au pierdut o treime dintre bombardierele medii de care dispuneau, și Haga, unde au distrus jumătate dintre cele 21 de avioane de vânătoare. KG 4 a continuat misiunea alăturându-se KG 30 și KG 54 în atacurile împotriva porturilor și
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
KG 30 și KG 54 alte aparate de zbor. "Jagdgeschwader 26" (JG 26, escadrila de vânătoare) și "Zerstörergeschwader 26" (ZG 26, escadrilă de vânătoare-distrugere) au doborât 25 de avioane olandeze în lupte aeriene directe. La sfârșitul primei zile de luptă, olandezii mai aveau disponibile doar 70 de avioane. Avioanele de vânătoare olandeze au fost cele care au reușit să doboare 13 aparate de zbor germane. Avioanele olandeze care au scăpat din distrugerile inițiale au fost împrăștiate pe întreg teritoriul olandez, de unde
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
și transportul de trupe. Parașutiștii au ocupat Ypenburg, dar intrarea lor în Haga a fost împiedicată de unitățile olandeze create în grabă. Până în cele din urmă, parașutiștii germani au fost obligați să se retragă sub focul puternic al artileriei olandeze. Olandezii au reușit mai târziu cu ajutorul bombardamentelor de artilerie să alunge ocupanții germani de pe alte două aeroporturi - resturile trupelor aeropurtate au fost nevoite să se refugieze în satele sau fermele din apropiere. Atacul asupra orașului Rotterdam a avut un succes mai
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
cucerit podul Willemsbrug de peste Nieuwe Maas . În același timp, aeroportul militar Waalhaven de pe insula IJsselmonde a fost atacat de trupele aeropurtate. Aeroportul era apărat de un batalion de infanterie staționat așa se aproape de pistă încât parașutiștii au aterizat lângă pozițiile olandezilor. A urmat o luptă haotică. Primele valuri de avioane Junkers nu au suferit nicio peridere, iar aterizările au continuat în ritm alert. În cele din urmă, apărătorii olandezi au fost copleșiți. Trupele germane în continuă creștere numerică au înaintat constant
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de 9 mai. În timpul nopții de 10 mai, germanii s-au deplasat până în apropierea podurilor. Câțiva germani purtau uniforme ale poliției militare olandeze, pretinzând că escortează un grup de prizonieri de război. Astfel, germanii doreau să surprindă echipele de geniști olandezi, care aveau ordin să arunce podurile în aer în caz de atac german. Unii dintre „polițiștii militari” erau cetățeni olandezi, membri ai "Nationaal-Socialistische Beweging", (Partidul Nazist Olandez). Tentativa de cucerire a podurilor a eșuat în cele mai multe cazuri iar podurile au
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
podurile de peste Maas și Waal. De aici, divizia s-a îndreptat spre Alblasserwaard, unde a primit ordinul să atace forțele germane aeropurtate care debarcaseră pe IJsselmonde. Divizia olandeză a ajuns seara în dreptul cursului râului Noord, care separa Alblasserwaard de IJsselmonde. Olandezii au descoperit că sectorul din apropierea singurului pod din regiune, care fusese construit în 1939, nu era ocupat de forțe germane puternice. Germanii nici nu știau de existența podului, deoarece foloseau hărți militare care nu fuseseră actualizate. Olandezii au hotărât să
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Alblasserwaard de IJsselmonde. Olandezii au descoperit că sectorul din apropierea singurului pod din regiune, care fusese construit în 1939, nu era ocupat de forțe germane puternice. Germanii nici nu știau de existența podului, deoarece foloseau hărți militare care nu fuseseră actualizate. Olandezii au hotărât să amâne traversarea podului și atacul împotriva germanilor, dorind să concentreze forțe mai numeroase pentru a doua zi. Ei nu au făcut nicio încercare să cucerească un cap de pod. Între timp, în dimineața zilei de 10 mai
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
infanteria să atace, chiar și doar cu sprijinul limitat a unei singure baterii de tunuri de 105 mm. Un atac întâmplător al avioanelor germane Stuka în sectoul Mill chiar înaintea de contraofensiva i-a pus pe fugă pe unii dintre olandezi, ceea ce a dus la apariția unei porțiuni slăbite a frontului. În ciuda faptului că germanii nu s-au grăbit să folosească slăbiciunea olandezilor, colonelul Schmidt a ordonat la ora 20:30 abandonarea Poziției Peel-Raam și retragerea forțelor de-a lungul canalului
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
avioanelor germane Stuka în sectoul Mill chiar înaintea de contraofensiva i-a pus pe fugă pe unii dintre olandezi, ceea ce a dus la apariția unei porțiuni slăbite a frontului. În ciuda faptului că germanii nu s-au grăbit să folosească slăbiciunea olandezilor, colonelul Schmidt a ordonat la ora 20:30 abandonarea Poziției Peel-Raam și retragerea forțelor de-a lungul canalului Zuid-Willemsvaart, unde au improvizat o nouă liniei defensivă. În regiunea de nord, "1. Kavalleriedivision" atinsese până la sfârșitul primei zile a atacului linia
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Zuid-Willemsvaart, unde au improvizat o nouă liniei defensivă. În regiunea de nord, "1. Kavalleriedivision" atinsese până la sfârșitul primei zile a atacului linia Meppel-Groningen. Înaintarea germanilor a fost încetinită de unele probleme de aprovizionare și transport, dar și de distrugerea de către olandezi a 236 de poduri. În regiunea extrem-sudică, cele șase batalioane de grăniceri din provincia Limburg au opus o rezistență nesemnificativă înaintării Armatei a 6-a germane. Până la prânz, germanii cuceriseră o zonă vastă, iar garnizoana orașului strategic Maastricht a capitulat
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]