1,499 matches
-
unei ontologii noi în care structura este primitiva, pentru ca apoi să susțină că teoriile noastre științifice vorbesc despre această structură. Procedând așa, ei elimina atât ambiguitatea ontologică cât și problema discontinuității ontologice. Problema întâmpinată de aceasta strategie privește adoptarea noii ontologii. Pentru a-și susține și motiva propunerea, aceștia apelează la mecanica cuantica și la pretinsele ei consecințe pentru conceptul nostru de individualitate. 5.1.7. Mecanica cuantică și principiul identității indiscernabililor În varianta sa formală, principiul identității indiscernabililor arată astfel
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
traiectorii bine definite și astfel ele nu pot fi distinse între ele la un anumit moment de timp pe baza localizării spațiale. În acest punct, realistul structural vine cu propunerea abandonării ideii că entitățile tradiționale individuale sunt ontologic fundamentale. Aceasta ontologie tradițională trebuie înlocuită cu una în care structurile sunt ontologic fundamentale, iar obiectele sunt reconstruite ca derivând din proprietățile relaționale complexe care sunt dezvăluite de teoriile noastre prin intermediul aparatelor lor matematice. 5.2. Răspuns la problema aplicabilității 5.2.1
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
particip. Pe de alta, discipol însă nu eram și nici nu puteam fi. în nici un fel. Orientarea mea ideologică liberală, deloc naționalistă și filozofic-raționalistă, cu accente chiar iluministe, mă situa la ani lumină, în cel mai bun caz, de o ontologie la limita revelației mistice și a unei hermeneutici în care predomina nu metoda, ci, în cel mai bun caz, imaginația semantică. Dar, una peste alta, un alt centru de raliere culturală anticeaușistă, posibilă, nu exista, de unde și interesul și solidarizarea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
exacte între clase (și subclase) morfologice și clase (și subclase) semantice; o clasă morfologică poate corespunde mai multor clase semantice, iar o clasă semantică poate corespunde mai multor clase morfologice. Un studiu strict lingvistic și dezontologizat al numelui propriu este Ontologie et dé-ontologie en linguistique: le cas des noms propres al lui Jean-Louis Vaxelaire care propune abandonarea aprioricului ontologic și studierea numele propriu văzut ca un cuvânt sau o sintagmă. Analiza lui în dicționare și gramatici se reduce la informații superficiale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care îl poartă), coincidența referentului cu semnificatul (Meschonic), faptul că autori ca Frege analizează un limbaj perfect în care fiecare lucru ar corespunde unui nume unic, unei iluzii pe care o poate da numele propriu, cercetătorul afirmă că acceptarea omniprezenței ontologiei are consecință excluderea numelui propriu din limbă: caracterul unei persoane sau istoria unei țări nu pot fi analizate de către lingvistică, așa cum sintaxa numelor proprii sau fonologia lor nu pot fi analizate prin instrumentele logicii sau ale sociologiei. Fără a contesta
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de arhetip, folosit de Jung, deoarece "sacrul se manifestă în lume prin limitare de sine, toate realitățile epifanice ale sacrului (hierofanii, simboluri, mituri etc.) fiind ipostaze limitate ale acestuia"97. Teoria "prototipului ideal" este redevabilă doctrinei lui Platon: identitatea dintre ontologia platoniciană și "ontologia arhaică", dintre Idee și "modelul mitic" se realizează prin punerea sub semnul anamnezei 98. Dacă prima cădere a omului înseamnă religiozitate la nivelul conștiinței suferinde, iar a doua o și mai vertiginoasă cădere "în străfundurile inconștientului unde
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de Jung, deoarece "sacrul se manifestă în lume prin limitare de sine, toate realitățile epifanice ale sacrului (hierofanii, simboluri, mituri etc.) fiind ipostaze limitate ale acestuia"97. Teoria "prototipului ideal" este redevabilă doctrinei lui Platon: identitatea dintre ontologia platoniciană și "ontologia arhaică", dintre Idee și "modelul mitic" se realizează prin punerea sub semnul anamnezei 98. Dacă prima cădere a omului înseamnă religiozitate la nivelul conștiinței suferinde, iar a doua o și mai vertiginoasă cădere "în străfundurile inconștientului unde a fost uitată
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care i-l dau soldații - Ivan (un Ion rus) - cel mai răspândit, popular și frecvent nume de persoană la toate popoarele europene, în formele specifice fiecărei limbi 838 este o încercare de familiarizare cu sacrul, de umanizare a sacrului; conform ontologiilor arhaice, orice formă de viață începe să existe cu adevărat în momentul în care i se dă un nume839. Numele soldatului necunoscut găsit în apropierea unui sat din Ucraina "împânzită de partizani și de detașamente speciale admirabil camuflate"840 este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
op. cit., p. 45; "une propriété qui caractérise le nom propre en tant qu'unité de la langue". 70 Ibidem, p. 45; "des propriétés qui caractérisent le nom propre en tant qu'il est lié à son référent initial". 71 Jean-Louis Vaxelaire, Ontologie et dé-ontologie en linguistique: le cas des noms propres, în Martine Léonard, Élisabeth Nardout-Lafarge, op. cit., p. 9; "de manière définitive nom propre et nom commun. Il est pourtant inutile de recourir à de tels stratagèmes terminologiques car ce ne sont
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
esenței misterelor existențiale", redând "un raport ideal între mistere, un raport potrivit căruia misterele existențiale devin clasificabile după simetria și congruența lor, sau un raport ideal potrivit căruia misterele existențiale devin atenuabile în proces indefinit, permanentizabile, sau potențiabile"117. În raport cu ontologia censurii transcendente, raționalitatea cunoașterii este, în totală opoziție cu marile sisteme metafizice raționaliste, o structură "disimulatoare", un izolator, iar nu "o punte de contact" între om și misterul existențial sau transcendent. Raționalitatea este o structură sau caracteristică a cunoașterii, dar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Un al treilea argument pentru caracterul antinomic al cunoașterii luciferice este legat de raportul acesteia cu ideea de mister. În Censura transcendentă, Lucian Blaga caracteriza cunoașterea individuată drept un "organ de convertire apologică a misterelor existențiale în cadrul vast al unei ontologii censoriale"178. În acest sens, el deosebea două forme de convertire apologică: revelația disimulatoare și integrarea în mister ca atare. Dacă revelația disimulatoare este proprie cunoașterii paradisiace și tuturor celorlalte forme de cunoaștere dinafara cunoașterii înțelegătoare (concretă, mitică, magică), singura
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
totul altceva, semne ale unor mistere 187. Să vedem cum se așează existența umană în ordine metafizică. Cunoașterea este caracteristica fundamentală a omului și are în sistemul filosofic al lui Blaga rolul unui adevărat vector 188. De aceea, pentru Blaga ontologia omului este integrată în ordine metafizică pe dimensiunea cunoașterii. Censura transcendentă este lucrarea în care el face acest lucru. Aici, filosoful român își propune să vorbească despre "sensul metafizic al cunoașterii"189. Ordinea metafizică în care este așezată cunoașterea explică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să fi căpătat consistență. Tema antinomicului pare să marcheze destul de puternic gândirea filosofică a lui Blaga, putând fi regăsită la diferite paliere și în diferite registre ale acesteia. Cel mai puternic apare în registrul epistemologic. În plan secund, antinomicul structurează ontologia blagiană, care întreține întregul sistem, supozițiile sale antinomice repercutându-se asupra celorlalte paliere. Putem, astfel, să vorbim de o anumită coerență a filosofiei lui Blaga pe această dimensiune, care îi accentuează valoarea. Urmărind tematizarea blagiană a antinomicului, am putut vedea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ea, tendințele omogenizante și cele eterogenizante se păstrează într-o coexistență echilibrată, unde antagonismul este maxim. Forțele antagonice nu reușesc să se actualizeze nici unele nici celelalte, rămânând într-o semi-actualizare și semi-potențializare reciproce. Mai există, însă, o sistematizare energetică în ontologia lui Ștefan Lupașcu. Este vorba de un domeniu al manifestării energiei care își are independența sa, anume domeniul psihic sau neuropsihic. Sistematizarea energetică neuropsihică apare în anumite zone ale materiei vii, atingând o cotă maximă la om. Lupașcu constată 503
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Faptul important în legătură cu tema cercetării de față este că, în această teorie a existenței, unele dintre antinomiile care au pus în dificultate cunoașterea își află o justificare și par să devină legitime. Prin aceasta, Mihai Drăgănescu se apropie oarecum de ontologia pe care o implică ideea blagiană a antinomiei transfigurate, precum și de ontologia lui Basarab Nicolescu, despre care va fi vorba în secțiunea următoare. În viziunea sa, ortoexistența cuprinde "două substanțe materiale primordiale": o materie profundă, o energie primordială, sursa substanței
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a existenței, unele dintre antinomiile care au pus în dificultate cunoașterea își află o justificare și par să devină legitime. Prin aceasta, Mihai Drăgănescu se apropie oarecum de ontologia pe care o implică ideea blagiană a antinomiei transfigurate, precum și de ontologia lui Basarab Nicolescu, despre care va fi vorba în secțiunea următoare. În viziunea sa, ortoexistența cuprinde "două substanțe materiale primordiale": o materie profundă, o energie primordială, sursa substanței sau energiei din univers, numită lumatie, și o substanță de ordinul informației
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
logice clasice. Concluzia lui Mihai Drăgănescu, în legătură cu aceste paradoxuri, tinde să fie una generală: "conceptele ne obligă să recunoaștem, când ele devin paradoxale, în mod obiectiv, existența unei realități mai profunde"621. Limita lucrului în sine și profunzimile lumii materiale Ontologia pe care o încearcă Mihai Drăgănescu se loveșe inevitabil de gândirea lui Immanuel Kant, care oprea speculația filosofică la limita lucrului în sine. Pentru filosoful german, obiectul cunoașterii este unul pe care rațiunea îl determină și aceasta în primul rând
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și cealaltă"..."631. O astfel de logică, cum este și aceea a terțului inclus, propusă de Ștefan Lupașcu, nu poate fi însă inteligibilă, în opinia lui Basarab Nicolescu, decât printr-o nouă înțelegere a ideii de realitate, printr-o nouă ontologie. Ideea ontologică prin care încearcă el să interpreteze logica terțului inclus este aceea a nivelurilor de realitate. Ideea aceasta este legată genetic de revoluția produsă în gândirea științifică de apariția, la începutul secolului al XX-lea, a teoriei cuantice. Această
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
deschisese Lucian Blaga prin ideea antinomiei transfigurate. Blaga urmărea o metodă care să dea seama de mister fără a-l distrugă. Urmărea o cale prin care să poată formula ceva ce transcende capacitatea noastră de cunoaștere, neraționalizabil. După ce am cunoscut ontologia și epistemologia transdiciplinarității, putem înțelege mai bine acest efort al său, îi putem sesiza raționalitatea. Am putea spune că ceea ce i-a lipsit lui Blaga pentru ca transfigurarea să devină o metodă a cunoașterii transdisciplinare au fost teoria nivelurilor de realitate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
această ipostază, cuprinzătorul este ceea ce se numește transcendență. În sfârșit, "metafizica problemelor" este o direcție de regândire a metafizicii pe care Mircea Florian o detectează la Nicolai Hartmann, Benedetto Croce și Robert Reininger. Ceea ce întreprinde Hartmann, observă Florian, este o "ontologie critică" susținută de o severă analiză logică. El repudiază vechea metafizică, considerând-o o "metafizică a domeniului", una care se construiește pe convingerea că ar exista un domeniu specific al metafizicii. "Metafizica nu e un domeniu deosebit, ci e pretutindeni
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să meargă atât de departe. Pentru el, planul de realitate în care se află soluția antinomiilor este doar sugerat, fiind păstrat ca un mister pe care antinomia îl potențează. Altfel spus, Blaga n-a urmărit să ajungă la o nouă ontologie și nici să schițeze o eventuală logică a antinomiilor transfigurate. La o evaluare de ordin secund a tematizării blagiene, mai nuanțată și mai profundă, putem sesiza deschideri cu consecințe reformatoare: a) depășirea ideii clasice de raționalitate în direcția uneia deschise
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
764. Rațiunea de reînnoire" a spiritului științific al secolului al XX-lea nu mai merge spre contrazicere și negație, ci mai degrabă spre complementaritate și totalizare 765. Pentru înțelegerea noilor teorii științifice, este necesară o "pedagogie a ambiguității", ori o "ontologie a complementarului" având în centru ideea că "proprietățile complementare trebuie să fie înscrise în esența ființei, contrar credinței tacite că ființa este întotdeauna semnul unității"766. Geometriile neeuclidiene, deși sunt întemeiate pe o propoziție ce contrazice nu numai al cincilea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Cartea Românească, București, 1987. Cătineanu, Tudor, "L. Blaga și D.D. Roșca personalități complementare ale filosofiei românești", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, Editura Cartea Românească, București, 1987. Chelba, Marcel, "Antinomia rațiunii pure și paradoxele logice", în vol. Logică și ontologie, Editura TREI, București, 1999. Codoban, Aurel, "Blaga și Eliade itinerare echivalente spre misterul Lumii", în Meridian Blaga, vol. I, Casa Cărții de Știință, Cluj, 2000. Coșeriu, Eugenio, "Estetica lui Blaga în perspectivă europeană", în vol. Eonul Blaga. Întâiul veac, Editura
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Alexandru, "Studiu introductiv" la Lucian Blaga, Opere 8 (Trilogia cunoașterii), Editura Minerva, București, 1983. Teodorescu, Alexandru, Lucian Blaga și cultura populară românească, Editura Junimea, Iași, 1983. Tonoiu, Vasile, În căutarea unei paradigme a complexității, Editura IRI, București, 1997. Tonoiu, Vasile, Ontologii arhaice în actualitate, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989. Tonoiu, Vasile, "Studiu introductiv" la Ștefan Lupașcu, Experiența microfizică și gândirea umană, Editura Științifică, București, 1992. Underhill, Evelyn, Mistica, Editura "Biblioteca Apostrof", Cluj, 1995. Veihinger, Hans, Filozofia lui "ca și cum", Editura Nemira
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
parte. Rezultă, în felul acesta, că asumarea unei teze implică opusul acesteia și invers, într-o circularitate de același tip cu cea din paradoxul antic al mincinosului (Cf. Marcel Chelba, "Antinomia rațiunii pure și paradoxele logice", în vol. Logică și ontologie, Editura TREI, 1999, pp. 205-210). 34 Dicționarul românesc de filozofie (op. cit.) îl definește drept "enunț contradictoriu și, în același timp, demonstrabil". Gheorghe Enescu, dă o definiție mai tehnică, în care se regăsește sensul indicat de Solomon Marcus pentru antinomie: "a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]