23,265 matches
-
minime. O altă ipoteză asumată este aceea că, atunci când sunt prezente în spațiul social, elementele de politică publică se circumscriu drept politici de protecție socială, axate pe susținerea unui prezent în dificultate, iar nu politici ale dezvoltării, care să deschidă oportunități indivizilor vizați, care să le permită atingerea, dacă nu în prezent, cel puțin într-un viitor predictibil, a unei stări de autonomie. Pornind de aici, apar ca modele de studiat măsurile de tipul celor în sprijinul persoanelor aflate în șomaj
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
bărbaților în societate, începând cu steagul care avea bărbat cu ciocan și femeie cu seceră, iar cele două munci erau deja ierarhizate. Muncind mult și depășind planul stabilit, bărbații și femeile puteau deveni „eroi ai muncii socialiste”. Femeile mai aveau oportunitatea de a deveni „mame eroine”37 dacă aduceau pe lume mulți copii, pe care, evident, îi și aveau în îngrijire. În orice caz, principala formă de emancipare era posibilă prin muncă. Deși la nivel teoretic se intenționa eliberarea femeilor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de către educatori ca fiind mai mici (pentru că sunt în grija doar a unui singur părinte, copiii sunt vulnerabili, pot fi mai frecvent neglijați, au, în multe situații, o susținere deficitară privind resursele și, de aici, șanse reduse de a valorifica oportunitățile). Un tratament implicit diferențiat al copiilor cu un singur părinte afectează șansele lor de integrare socială. Acest fapt poartă amprenta discriminărilor de gen. Șansele mai mici ale copilului rezultă din susținerea lui deficitară. Aceasta se datorează, în cele mai multe cazuri, faptului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
copil. • Libertatea de a alege Presupune să avem la dispoziție un minimum de condiții pentru alegere și mai ales pentru a-i da curs. (M. Miroiu, 2001, p. 64) Sunt multe cazuri în care libertatea de a alege nu cunoaște oportunități reale, pentru că persoanele sunt fie needucate, fie prea sărace: Este adevărat că a oferi unor oameni în zdrențe, analfabeți, nehrăniți sau slăbiți de boală drepturi politice sau garanții împotriva ingerinței statului în viața lor privată înseamnă a-ți bate joc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
se exercită puterea. A deține putere nu înseamnă a lua cuiva puterea, ci a avea capacitățile necesare pentru a atinge pe deplin obiectivele propuse 84. Capacitarea 85 poate însemna și un demers de tipul conferirii de putere, prin oferirea de oportunități, deschiderea unor căi de acces la resurse. Lipsa de putere este, sub un anume aspect, lipsa unor direcții de acțiune. Apoi, lipsa de putere poate însemna o proastă gestionare a resurselor, astfel încât nu se poate face față influențelor din mediul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
putere înseamnă a avea acces la resurse materiale, relaționale și simbolice. La nivelul politicilor publice, această direcție poate fi exprimată în micropolitici. Ele pot fi opuse macropoliticilor încă dominate de puterea de tip patriarhal. Rolul micropoliticilor ar fi să creeze oportunități de dezvoltare, contexte de împuternicire a celor vulnerabili. Pentru femeile din familiile monoparentale, procesul de capacitare presupune în primul rând o raportare pozitivă la situația de viață în care se află. De cele mai multe ori, starea de monoparentalitate este resimțită ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
-i permite să fie puternică. Din perspectiva politicilor publice, realizarea capacitării persoanelor singure ar putea însemna, sub un anumit aspect, scutirea de intervenție în scopul conferirii de susținere nemijlocită. Rămân de actualitate măsuri de politici pro-active, în sensul oferirii de oportunități și șanse de dezvoltare. „Ca peste tot, accentul trebuie pus pe asigurarea unui echilibru între autonomie și responsabilități, în care formele pozitive de încurajare să fie dublate de sancțiuni.” (A. Giddens, 2001, p. 105) 7. Feminismul radicaltc "7. Feminismul radical
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
lezate de lipsa de afectivitate a tatălui sau de manifestările modeste ale acestuia față de copil. Mai mult, femeile ca mame sunt lezate și de sărăcia de relații sociale în care copilul lor are posibilitatea să intre - de aici, de puține oportunități ce li se deschid copiilor acestora. Dacă scopul lor ca mame este o dezvoltare în condiții bune sub aspect psihoafectiv a copilului, atunci ajung să fie dependente, indirect, ce e drept, de alocația paternală. Mecanismul de subordonare a femeilor față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în îngrijire. De aceea, sunt posibile incoerențe în traseul educațional al acestuia, momente de regres profesional, poate chiar de criză în viața părintelui. Deschiderea spre cooperare (deși aceasta nu este reală), valorizarea relațiilor (chiar și a unora întâmplătoare) ca posibile oportunități de a face față greutăților vieții sunt alte prejudecăți față de cei care trăiesc în familii monoparentale. De multe ori, atunci când li se oferă ocazia de a intra într-o relație, de a participa la activități în diverse grupuri, ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de sex bărbătesc decât pentru a celor de sex femeiesc 26. Aici se poate observa un alt aspect pe care îl evidenția Vladimir Pasti: păcăleala cu educația 27. Deși multe dintre femei au o educație înaltă (universitară), ele nu au oportunitatea de a operaționaliza abilitățile obținute, pentru că pe piața muncii nu există oferta corespunzătoare, care să le antreneze. Educația specifică de gen, autopercepția defavorizantă le determină pe multe dintre femei să nu intre în competiție, să se mulțumească, până la urmă, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
distribuite pentru întreținerea tuturor membrilor familiei; • inegalități de status social - atât părintele singur, cât și copiii săi sunt victimizați, diminuați ca status social; • inegalități privind participarea socială, prezența în spațiul public fiind condiționată și condiționând raportul nevoi/resurse; • inegalități privind oportunitățile de dezvoltare personală. Inegalitățile deductibile pot fi accentuate de structura atipică a familiei monoparentale. Așa se face că raporturile părinte/copil sunt asimetrice, uneori de dominație brutală, chiar de impunere cu forța a voinței adultului. Inegalitățile care decurg din structura
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
responsabilitatea de fiecare zi a copilului. De aici, acesta poate avea șanse mai bune pentru dezvoltarea sa personală, măcar prin faptul că participă social la diverse activități. Părintele singur este pus în situația de a renunța, de multe ori, la oportunitățile care apar, în viața profesională, de exemplu, pentru că nu are cine să se îngrijească de copilul său32. Inegalitățile din familia monoparentală reprezintă o coordonată prezentă în socializarea copilului, chiar dacă diferită față de cele din familiile complete. Împotriva ideii conform căreia familia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
excludere de la participarea socială. Dintre diversele modalități de abordare a egalității, considerate clasice (am preluat, în acest sens, tipologia propusă de Giovanni Sartori, 1999, p. 309), ceea ce este de interes pentru familia monoparentală se referă la egalitatea socială, la egalitatea oportunităților ca acces și egalitatea recunoscută la nivelul premiselor unui start. Sursa: Giovanni Sartori, „Oportunități egale și circumstanțe egale”, în Teoria democrației reinterpretată, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 309 În România, tratamentul egal din perspectiva drepturilor politice și legale este satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
preluat, în acest sens, tipologia propusă de Giovanni Sartori, 1999, p. 309), ceea ce este de interes pentru familia monoparentală se referă la egalitatea socială, la egalitatea oportunităților ca acces și egalitatea recunoscută la nivelul premiselor unui start. Sursa: Giovanni Sartori, „Oportunități egale și circumstanțe egale”, în Teoria democrației reinterpretată, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 309 În România, tratamentul egal din perspectiva drepturilor politice și legale este satisfăcut din punct de vedere formal pentru familiile monoparentale, ca și față de orice alte grupuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
folosită în mod curent, adultul din familia monoparentală este părintele singur. Singurătatea este o stare de fapt care determină o participare scăzută la viața socială, în sensul că părintele unic acordă în primul rând sprijin copilului său, chiar în detrimentul unor oportunități personale 51. Egalitatea de șanse numește, dintr-un alt punct de vedere, o egalitate a poziției inițiale, astfel încât să nu existe inegalități de pornire în competiția socială. Poziția inițială nu favorizează și nu defavorizează, aparent, pe nimeni, doar că nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sărăciei lor este mai scăzut. Marginalizarea se adâncește progresiv: o persoană marginalizată economic devine, treptat, marginală și din punctul de vedere al educației, al sănătății etc. Toate acestea conduc la lipsa de șanse reale de integrare socială, la lipsa de oportunități de a obține un loc de muncă și, de aici, la anularea posibilităților de a ieși din starea de marginalizare. Persoanele și grupurile marginale tind, în consecință, să accentueze izolarea și marginalizarea, dezvoltând norme, valori, comportamente și moduri de viață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
din familiile monoparentale se confruntă frecvent cu situații de lipsă de autonomie 57, șansele lor de viață fiind diminuate printr-o participare socială deficitară. Arătând că statutul cetățenilor privind drepturile egale de autodeterminare trebuie analizat critic, astfel încât să fie evaluate oportunitățile de participare, David Held identifică șapte locații de putere 58: corpul, bunăstarea, participarea la cultură, asociațiile civice, economia, relațiile coercitive și violența organizată, instituțiile legale și reglementative 59. Corpul, ca locație de putere - arată David Held -, se referă la bunăstarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
oferă în mod concret doar modeste ajutoare financiare. Teoriile politice sunt preocupate prioritar de sfera publică. Atunci când sunt recunoscute, la diferențele dintre bărbați și femei se fac referiri de genul „privilegiile tradiționale ale bărbaților cu privire la muncă, venit, activități culturale și oportunități politice” (D. Held, 2000, p. 243). La acestea ar trebui adăugate privilegiile tradiționale ale bărbaților în sfera privată, cel puțin în munca domestică și în creșterea copiilor 69. În sfera privată, cadrul general de abordare a raporturilor dintre oameni este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
deloc echidistant cum pretindea, ci doar un banal sofist care, în realitate, nu credea în nimic, în afară de binele său personal. Ar fi cântat frumos și pe aria lui Troțki, Che Guevara sau Pol Pot, dacă i s-ar fi oferit oportunitatea, clamând cu mâna pe inimă că este echidistant. Dar pe figura hirsută a lui T.T. apăruse brusc un zâmbet onctuos și servil: chiar în acel moment, ușa salonului se deschisese și în încăperea spațioasă răsună un glas bine timbrat, cunoscut
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
libere s-a dovedit mult mai eficient în acest sens. Este vorba despre înlocuirea egalității rezultatelor cu egalitatea șanselor. Desigur, aceasta nu exclude și garantează chiar mai bine principiul coeziunii sociale, care justifică echilibrarea veniturilor în favoarea per-soanelor cu mai puține oportunități, defavorizate. Multe servicii publice generează efecte de vecinătate, beneficii care nu rămîn doar în cadrul restrîns al comunității regionale respective, ci se propagă în beneficiul unei zone largi, datorită amplitudinii efectelor respective și deschiderii economiilor actuale. Este adevărat, însă, că diferențele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
că Legea finanțelor publice locale prevede posibilitatea atragerii unor resurse neconvenționale prin: instituirea unor taxe speciale, împrumut public, aprobarea de cote adiționale pentru impozitele și taxele existente, asocieri în participațiune, concesionări, vânzări, închirieri ș.a. Dar cum să valorifici astfel de oportunități câtă vreme încă nu se știe care este patrimoniul public și care este patrimoniul privat al Statului (Constituția interzicând ca patrimoniul public să fie vândut, concesionat etc., sau constituit drept gaj pentru eventuale credite), care este patrimoniul de interes național
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de necesarei sintonii instituționale, al unui veritabil parteneriat pentru dezvoltare, asistăm la o luptă surdă a unor orgolii hipertrofiate, plimbări prin tribunale, incriminări prin ziare, vanități și tot mai multe "certitudini" personale. În aceste condiții, nu facem decât să risipim oportunități, să pierdem resurse și să compromitem orice șansă de dezvoltare. Se pune un accent din ce în ce mai mare pe dezvoltarea regională (35% din fondurile structurale ale Uniunii Europene sunt direcționate în acest sens). Europa încearcă să încorporeze națiunea, fără a o distruge
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
curent al balanței de plăți externe; I = împrumuturi rămase de plătit; R = rezerva de aur și devize; Sd = serviciul datoriei externe. Două instituții importante sunt însărcinate cu gestiunea datoriei publice: Ministerul Finanțelor și Banca Națională. Există două abordări teoretice privind oportunitatea datoriei publice: 1) cea a clasicilor, care o consideră ca pe un cost real în sarci-na generațiilor prezente și viitoare și nu o recomandă decît în situații excepționale; și 2) cea keynesiană, care consideră îndatorarea ca oportună deoarece va fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sistemului de prețuri este una de fier, ea eliminînd pe cei mai slab per-formanți, incitîndu-i continuu pe ceilalți să-și amelioreze productivitatea și constrîngînd consumatorii să-și releve preferințele. Acest aspect este esențial, căci indicînd care le este costul de oportunitate pentru diferitele bunuri și servicii, actorii economici își devoalează aptitudinea de a plăti. Or, în cazul serviciilor publice noncomerciale, absența prețului împiedică funcționarea acestui mecanism. Aceasta dă naștere unui comportament de răsfățat, care face dificilă finanțarea cheltuielilor publice și explică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
rang secund nu este în general atins dacă se respectă aceste condiții în celelalte activități. Altfel spus, din moment ce există distorsiuni inevitabile în anumi-te sectoare, trebuie, în general, noi distorsiuni corectoare în celelalte sectoare, pentru a ține seama de costul de oportunitate pentru colectivitate. 4.2.2. Imposibila definire a unui optim social 4.2.2.1 Problema repartiției bunăstării Analiza economică încearcă deci să identifice condițiile unei alocări eficace a resurselor și necesitatea unei intervenții publice pentru restaurarea eficacității în caz
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]