1,583 matches
-
Tudorel Urian Ardelean get-beget, insensibil la farmecul irezistibil al ironiei, marea feblețe a postmodernismului cultivat cu sîrg de colegii săi de generație optzecistă, fără prea mult umor, dar posesor al unei tenacități puțin obișnuite pe meleagurile noastre, Ion Simuț are reputația unuia dintre cei mai serioși critici ai momentului literar actual. Autor al unui studiu fundamental despre opera lui Liviu Rebreanu ( Rebreanu dincolo de
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
doamnei Vulpescu, mai poate asocia cu schepsis un securist cu un salvator. l în general, revista de 24 de pagini e scrisă prost, mizînd pe expresivitatea vulgară de model Vadim Tudor. între colaboratori l-am întîlnit și pe fostul prozator optzecist Nicolae Iliescu ale cărui contribuții publicistice se situează între stîngăcie diletantă și delir furios. Primul articolaș semnalează apariția a două volume din Dicționarul General al Literaturii Române coordonat de Eugen Simion, în fraze chinuite care încep majoritatea cu firește, desigur
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
1993, Victoria cotidiană, versuri, Pitești, ed. Calende, 1994, Noi, sudiștii, versuri, Pitești, Ed. Calende, 1995 (volum realizat împreună cu Marin Lupșanu), Evadarea din vis, note de călătorie, București, Ed. Agora, 1995, Mesaje pe robot, versuri, București, Ed. Cartea Românească, 1999, Parodii optzeciste, Pitești, Ed. Paralela 45, 2000. Este și autorul a trei cărți de versuri pentru copii: O fantastică pădure, Poezii din lumea basmelor, Animale combinate adunate într-o carte. Știu deci, acum, multe despre Liviu Capșa. Am și stat de vorbă
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
de mine trăiește ca un anonim, nu-și exhibă originalitatea. Aproape toți poeții știu să capteze atenția celor din jur. Liviu Capșa mai mult tace și ascultă, estompându-și prezența. Nu întâmplător, este foarte rar menționat de criticii literari printre "optzeciști". Nu-mi rămâne decât să cred că pasiunea pentru poezie rămâne un secret al vieții lui Liviu Capșa. Poate nu întâmplător, prima sa carte a fost una de parodii, gen la care poetul a revenit frecvent ulterior. Parodia reprezintă o
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
profesie etc. Poetul cu o sută de stiluri După cum rezultă din parodiile sale - cele care au în vedere poeți din toate generațiile (Hipodromul cailor de mare,) dar și cele inspirate de autori din generația căruia îi aparține el însuși (Parodii optzeciste) -, Liviu Capșa urmărește atent și cu spirit critic spectacolul poeziei românești. El este un admirator competent al versurilor contemporanilor săi, și nu unul naiv, dintre aceia care aplaudă furtunos fără să știe de ce. Parodiile sunt ecoul pe care îl au
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
evidența". Liviu Capșa își gândește atent poezia, fără să o facă însă prin aceasta nefirească. El elaborează naturalețea, scamatorie care le reușește numai poeților autentici. Liviu Capșa, Mesaje pe robot, București, Ed. Cartea Românească, 1999. 64 pag. Liviu Capșa, Parodii optzeciste, Pitești, Ed. Paralela 45, col. "80", seria "Poezie", 2000. 64 pag.
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
nucleu dur", în cenaclu au mai citit scriitori astăzi celebri precum Răzvan Petrescu, Filip Florian, Radu Sergiu Ruba, Augustin Ioan, George Arun, Ovidiu Verdeș, Doina Tudorovici, Eugenia }arălungă, Ioan Es. Pop, Iulian Costache, Dan-Silviu Boerescu, Răzvan Rădulescu, Saviana Stănescu. Nici optzeciștii, deja celebrii după apariția faimosului Desant '83 (Mircea Cărtărescu & co.), nu au ocolit cenaclul lui Mircea Martin, aparițiile lor constituind adevărate evenimente. Am citat, într-o înșiruire aleatorie, pe câțiva dintre cenacliștii ale căror nume spun astăzi ceva (în anumite
Și ei au fost debutanți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7851_a_9176]
-
bine reprezentat e conflictul dintre memorie/conștiință și imaginație. Iar valoarea textelor din Ca la vecinul bine temperat prin acestă grilă trebuie înțelese. O colecție de nuvele și povestiri ce nu dezamăgește, scrisă exemplar de, probabil, cel mai subevaluat scriitor optzecist.
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
fragmentară, al cărei bovarism e ciorna însăși. Față de alți colegi de generație (precum Petru Cimpoeșu, Horia Ursu sau Alexandru Vlad) care au făcut, după ’90, concesii poveștii, Gheorghe Crăciun a încercat să se reinventeze reciclând o parte dintre ingredientele textualismului optzecist. Încăpățânarea de a evita epicul pur, sfidând, astfel, trend-ul din jurul anilor 2000, a reprezentat și ea o constantă a poeticii lui Crăciun, pentru care, mai important decât „a ține cititorul cu sufletul la gură” e „să-l copleșești cu
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
ex(-) centricul O. Nimigean a părut să fie acceptat, cu bilet personalizat, în „loja“ literaturii. E drept că unele voci critice încercaseră, încă de la apariția volumului de versuri nicolina blues (2007), să-l scoată pe scriitorul ieșean de sub umbrela epigonismului optzecist. De pildă, Andrei Terian, care atrăgea atenția că „pactul pe care O. Nimigean îl stabilește cu precursorii săi este fundamental diferit de acela din optzecismul «canonic»“, întrucât „livrescul nu e doar un arc pentru propulsarea propriei viziuni literare, ci și
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
se poată înfiripa lipsindu-se de verbul oamenilor" (Kaspar Hauser). Mistica desăvîrșește ceea ce verbul a săvîrșit. Îl vedem pe Dan Damaschin ca pe un poet de excepție, mai întîi în cuprinsul eșalonului generaționist din care, cronologic, face parte, cel al optzeciștilor , cu a căror atitudine de scepticism ricanant, de zeflemea nu are nimic comun. Densitatea discursului său cu o miză metafizică și cu o dicție oraculară, tangentă la tonalitățile imnice ale lui Hölderlin și Coleridge dar și ale lui Saint-John Perse
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
aduce a șpagat, și prima reacție a celor care au văzut numele maestrului combinațiilor politice pe coperta unui volum de versuri a fost să izbucnească în râs. , Ce le mai trebuie și ăstora !?" a exclamat amuzat un foarte cunoscut poet optzecist în momentul în care i-am arătat volumul, Istorii duminicale, neuitând să îmi evoce trecutul literar nu foarte glorios al lui Radu Vasile. Întrebarea lui nu era cu totul lipsită de sens: ce nevoie ar avea unul dintre cei mai
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
conceptuală, doldora de intertextualitate și aluzii livrești. Ea păstrează retorica, pe alocuri grandilocventă și rigoarea prozodică ale poeziei anilor '70, dar oferă și mici semne de ironie care, împreună cu intertextualitatea, va deveni una dintre mărcile de identificare a viitoarei generații optzeciste. Specific liricii tânărului Valeriu Stoica este poemul Treieriș, în care prozodia riguroasă și retorica tradițională camuflează ironic o viziune poetică (post)modernă dominată de (auto)ironie și intertextualitate: ,Cât aerul pe arii mai cântă în pendule,/ La gurile batozei să
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
de glorii." (p. 57) Nu se poate ști cum ar fi evoluat poezia lui Valeriu Stoica dacă autorul nu ar fi abandonat definitiv acest drum. Este posibil să fi urmat relaxarea prozodică și textualismul ironic al colegilor săi de generație (optzeciștii), dar mai degrabă cred că ar fi mers spre un conceptualism somptuos, spre o lirică în care accentul ar fi căzut mai mult pe idee decât pe viziune, un univers poetic în care filosofia ar fi avut un loc de
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
antreneze în jocul prozei și doi respectabili viitori critici ai generației ’80. Ce este, însă, surprinzător la lectură e diferența de ecou a amintirilor din tinerețea lui Crohmălniceanu și sfârșitul ultimelor prelungiri ale interbelicului și a celor de la bătrânețe, cu optzeciști tineri. Deși ultimele ne sunt mai accesibile, și au atingere cu alte amintiri, ale contemporanilor transformați în personaje, parca aș zice că mai mult tentează tablourile sepia cu clasicii umanizați. Și e firesc să fie așa. Ne întoarcem, cu delicii
Și scriitorii sunt oameni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4204_a_5529]
-
Și, din acest punct de vedere, chiar dacă pictorul vibrează spiritual și se așază într-un ambiguu spațiu metafizic, asemenea artiștilor noștri din generația 70, ca strategie a construcției formei și ca tip de asumare a limbajului el este esențialmente un optzecist. Lumea capătă realitate și consistență nu prin îndemînarea mimetică a pictorului, prin fidelitatea lui față de un reper preexistent, ci prin grilele de lectură la care este supusă, ceea ce înseamnă, implicit, că ea se naște și se validează exclusiv în procesul
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
nuanță. Cu precizarea, strecurată printre rînduri, îmbucurătoare, de n-ar fi atinsă de-o anume "orbire" (pesemne, voluntară...), că, trecute "înfruntările" cu mai vîrstnicii și mai ajunșii (cultural vorbind...) confrați, s-a dus și greul. Viitorul nu le mai promite optzeciștilor vreo concurență sau vreo contestare: "Așa-numita Ťgenerație '90ť, inventată polemic de critici concurenți încă dinainte de Decembrie 1989, nu este decît aripa mai tînără a generației '80, deoarece reprezentanții ei continuă să scrie, chiar dacă cu o libertate aparent mai mare
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
generației ajung, în chip special, epistolare, locul discuțiilor de-altădată luîndu-l "vînătoarea" de nume prin reviste, de debuturi, apoi de volum după volum. De aici, nevoia de-a recapitula, sesizabilă în mai toate cronicile lui Dumitru Chioaru din Euphorion, despre optzeciști, strînse, acum, într-o carte. Sînt, practic, cincisprezece ani de prinsoare cu libertatea, în care unii s-au schimbat, alții au rămas cam la fel, au tăcut în poezie, ca Liviu Antonesei sau au făcut dată (în termenii lui Bourdieu
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
simț al riscului, atunci când se angajează într-o adevărată călătorie inițiatică, având ca plan de referință literatura și nu realitatea, ca la postmoderni. în cazul de față, aluziile și reperele culturale sunt mai degrabă convenționale, neconstituind substanța poemului ca la optzeciști, unde livrescul, parte organică, densifică spațiul poetic. Aici impresia de rarefiere este izbitoare". Neavând la îndemână volumul despre care a scris Mircea Dinutz, decât, deduc, sub forma unui cuprins bogat și sugestiv, nouă poetul ne încredințează un recent poem amplu
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
argumentul duratelor lungi, Cărtărescu judecă lucrurile cu severitate sporită. Practic, intervalul de indulgență e infim. Nicăieri în Postmodernismul românesc nu vom mai întâlni afirmații atât de tranșante: „În câțiva ani, zeci de poeți au uzat și au abuzat de formula optzecistă, iar consecința a fost istoricizarea ei rapidă. Cam prin 1985, simultan cu apariția semnificativă a problemei postmodernismului în literatura română, optzecismul era deja epuizat ca formulă poetică.” (p. 386) Cu timpul, Traian T. Coșovei „pierde în noutate și interes teoretic
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
discipol, via Mazilescu, al lui Kavafis) scriu poeme scurte, concentrate, autoreferențiale, asemenea unor hieroglife indescifrabile” (p. 387); pe alt palier, Liviu Ioan Stoiciu, e purtătorul unui foarte original „discurs epileptoid” (p. 390); în sfârșit, Ion Mureșan „a împrumutat de la poetica optzecistă forma amplă a poemului, suficient de largă și de retorică pentru a putea adăposti un suflu profetic” (p. 391). Sigur că, scoase din context, aceste caracterizări pot părea mai aspre decât sunt în realitate. Leam evidențiat pentru că toate denotă un
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
sentimental: o fată scrie pentru și despre părinți și frați, aceștia din urmă nu mai puțini de unsprezece. Biografism așadar, cum ne indică și Ion Bogdan Lefter pe ultima copertă. N-ar fi ceva nou, ne-am obișnuit cu biografismul optzeciștilor. Ioana Nicolaie a frecventat de altfel cenaclul lui Mircea Cărtărescu din Facultatea de Litere; biografismul era acolo la el acasă. Surprinzător e cum "tînăra fată", supusă atîtor influențe celebre din literatura română contemporană, reușește în acest volum, pentru prima dată
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
În fond, rezultă chiar din modelul propus de Manolescu, agresivitatea fiecărui nou canon vizeză strict perioada imediat anterioară sieși, imunizând totodată, deferent, predecesorii mai îndepărtați. Toate bătăliile se dau în actualitatea intersecției de plăci tectonice. Într-un fel, lista autorilor optzeciști din Istorie, mai exclusivistă decât cele ale lui Ion Bogdan Lefter și Radu G. }eposu joacă rolul, militar înșelător, al primei linii. Selecția livrează carne de tun unei generații deja așezate în poziție de tragere. Singura necunoscută în ecuația acestei
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
Iulia Popovici Facultatea brașoveană de Litere e o excepție pe harta universitară a filologiei, nu numai prin faptul că e spaiu de împlinire a vocației teoretice (și implicit academice) a unui întreg eșalon al literaturii românești optzeciste (Gheorghe Crăciun și Alexandru Mușina printre ei) și nouăzeciste, ci și datorită constantei preocupări a acestora pentru formarea tinerilor scriitori și critici. Era cît se poate de natural, astfel, ca, după cîteva promoții de masteranzi în Literatură și comunicare, experiența
Generația post-optzecistă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13056_a_14381]
-
pentru ce sînt, ci pentru ceea ce ar putea să devină, dintr-o (oare justificată?) în șansa pe care ieșirea în spațiul public al literaturii le-ar, eventual, aduce-o. Amprenta ideologiei (în sensul cel mai bun, neutru, constructiv al cuvîntului) optzeciste se simte puternic în inițiativa acestei antologii. Strategia publicării colective a fost de la-nceput singura în care s-a putut refugia multă vreme generația lui Cărtărescu și Nedelciu, iar ea avea în spate o lungă experiență cenaclistă a lui „împreună
Generația post-optzecistă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13056_a_14381]