24,963 matches
-
individului cu socialul În Întregul său, a voinței proprii cu voința generală. Apare atunci când Înclinațiile (impulsurile naturale senzoriale, de exemplu) tind să determine acțiunea În contradicție cu normele moralei obiective. Prin „Nu Trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o; sau, prin „Trebuie!” Îmbolditor, iar, după făptuire printr-un „Ar fi / Nu ar fi trebuit!” dezaprobator și acuzator. Funcția prin care individul Își controlează acțiunea prin morala obiectivă, conștiința adică, apare aici ca o cunoaștere de către individ
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
termenul În sens larg, adică un principiu propus ca tip al acțiunii, o idee după care trebuie să fie reglementată conduita. Această idee are, deci un caracter deontologic, adică servește ca model, chiar și atunci când În fapt cineva i se opune. Un principiu etic se traduce Într-o dublă ordine de aprecieri, fiindcă acțiunile pe care voim să le apreciem pot fi considerate sub două aspecte. l. Înainte de toate, putem lua În considerare acțiunile umane În relație cu Însuși subiectul care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
termenilor raportului, variază și forma normelor de conduită. Relația de compatibilitate Între acțiune și acțiune aici se proiectează Într un profil deosebit de acela al evaluării morale; interferența se determină În formă obiectivă, și nu subiectivă: acțiunii nu i se mai opune omisiunea (din partea subiectului Însuși), ci impedimentul (din partea altora). Delimitarea, aici, se referă la acțiunea mai multor subiecte. Dacă se afirmă că o anumită acțiune, În acest sens obiectiv, e conformă principiului etic, prin aceasta se afirmă numai că nu trebuie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
judecăm propriile noastre acțiuni, ca și cum ele erau acțiunile altuia și le judecăm moral, raportându se la propria noastră persoană ca și cum ea ar fi străină. Fiecare se concepe atunci detașat de activitatea sa, ca un subiect logic pur căruia i se opune acest alt eu care este subiect ce acționează. „Eul se contrapune eului”, ca În orice judecată de valoare rațională făcută În general asupra unei activități reale reflectate. Eul care acționează ajunge astfel să fie gândit ca având același obiect. O
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
noi Înșine, de exemplu atunci când recunoaștem că am meritat moral o suferință pe care o Îndurăm; acest exemplu exprimă categoric posibilitatea unui drept moral față de noi Înșine. Rațiunea creează, astfel un subiect logic nou de atribuire pe care ea Îl opune eului ce acționează interior. Analiza moralei se reunește astfel cu ce a dreptului, reducând pretutindeni și În aceeași manieră, În aceste două domenii, ideea de persoană la un simplu subiect logic. Prin urmare, unitatea intimă a structurii raționale a dreptului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
voință. Astfel e cazul așa ziselor norme dispozitive. E clar, Însă, că fixarea acestei premise drept condiție pentru intrarea În vigoare a normei aparține voinței exprimate În norma Însăși și, prin urmare, nu este un element care să i se opună sau să-i anuleze ori să-i micșoreze caracterul imperativ. Norma e, deci, după cum am spus, un imperativ condiționat; dar e Întotdeauna și un imperativ, valabil În mod obligatoriu și incontestabil, atunci când se adeveresc condițiile de fapt prestabilite de ea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sistem, având o intrinsecă logică și coerență pozitivă, și, prin urmare, chiar un centru propriu, În jurul căruia toate elementele sau instituțiile gravitează, este caracteristică procesului de formare istorică a dreptului În general. Dar, alte tendințe, Într-un sens contrar, se opun acesteia, așa cum În natura fizică, forța centrifugă se opune forței centripete. Astfel, numeroase sunt motivele care Împing formațiunile juridice particulare să-și conserve și să desfășoare o autonomie proprie, rezistând astfel atracției unei sinteze unitare mai vastă și mai completă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
prin urmare, chiar un centru propriu, În jurul căruia toate elementele sau instituțiile gravitează, este caracteristică procesului de formare istorică a dreptului În general. Dar, alte tendințe, Într-un sens contrar, se opun acesteia, așa cum În natura fizică, forța centrifugă se opune forței centripete. Astfel, numeroase sunt motivele care Împing formațiunile juridice particulare să-și conserve și să desfășoare o autonomie proprie, rezistând astfel atracției unei sinteze unitare mai vastă și mai completă. De aici contrastele și eforturile permanente care disting și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
forței centripete. Astfel, numeroase sunt motivele care Împing formațiunile juridice particulare să-și conserve și să desfășoare o autonomie proprie, rezistând astfel atracției unei sinteze unitare mai vastă și mai completă. De aici contrastele și eforturile permanente care disting și opun viața Dreptului și cea a Statului, fără de care s-ar putea spune, că această viață s-ar simplifica până la o anulare aproape completă”. În opțiunea pe care a asumat-o și definit-o, Giorgio del Vecchio conchide peremptoriu: „A recunoaște
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dreptul divin al parlamentelor. Consecința acestora este opinia că există o „autoritate nelimitată” căreia i se potrivește o subordonare nelimitată. Progresul ar consta, după Spencer, În faptul ca Statul să renunțe la intervențiile sale abuzive și ca cetățenii să se opună, totdeauna, acestora. Creșterea funcțiilor statului nu depinde doar de „reapariția militarismului”, cum credea Spencer, ci ea este „o consecință a creșterii formelor de activitate umană În general; căci toate manifestările energiilor umane trebuie să fie reglate de către Drept și apoi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fundamente filosofice, decât acelea În care se posta filosoful englez. Giorgio del Vecchio enunță În preajma imediat premergătoare celui de al Doilea Război Mondial, ideea că poate fi admis „ca un ideal de ordin etic sau deontologic care, filosoficește, să se opună realității empirice existente; dar ar trebui totuși a proba bine fondat, adică valoarea acestui pretins ideal. Ar trebui deci, cu necesitate, să se demonstreze că slăbirea progresivă a ordinii juridice ar crește valoarea vieții, și ar permite de a fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o majoritate oarecare de voturi. Din nefericire - continua remercabil gînditorul neokantian al Dreptului -, există o tendință nesănătoasă, la majorități, puse pe sacrificarea minorităților, ca cei mai puternici să subjuge pe cei mai slabi”. Or, tocmai contra acestei tendințe reale, se opune Dreptul, iar „Dreptul unui om (individ) este la fel de sacru ca și acela al unui milion de oameni, de semeni.” Giorgio del Vecchio stabilea În mod kantian etic, moral, că: „Un Stat care nu va recunoaște egalitatea juridică a tuturor cetățenilor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să și ducă la îndeplinire promisiunea ce și-o făcuse. Însă telegrama urgentă îi precipită intenția de a întreprinde călătoria plănuită. Îl rugă pe Alex să-și depășească toate suspiciunile și să o însoțească la acest drum. Alex nu se opuse, dar în forul lui intim se cristalizau păreri ce nu concordau cu bunele intenții ale soției sale. El nu putea șterge cu buretele unele dovezi afișate dezinvolt de către Olga, chiar înainte de a părăsi orașul, care demonstrau că ea mai purta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
arătă ușa de la bae. Le mai arătă, cu degetul, și pistolul mitralieră de dincolo de mătură și banii din sacul din care mulți căzuseră pe covor. Cînd îl scoaseră, pe soț, din bae, careva dintre ei exclamă: aici erai, vierme?! El opuse o mică rezistență. Apoi cedă. Îl încătușară. Ieșiră cu el, însângerat la față, cum era. Cei doi copii, mărunței, se înghesuiseră între picioarele mamei, ca doi pisoi drăgălași. Trupa plecă. Încă nu se liniștise destul, biata Corina, când, la televizor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
asta? Pentru că asta am vrut să fac. De mult i-am pus gând rău. și, dacă acum i a venit sorocu’, gata, gându’ s-a făcut faptă, și așa va rămâne, până-n veci de veci. Ăla scoase cătușele. Tatăl nu opuse rezistență. Întinse mâinile, și urcă, înaintea tuturor, în dubă. Rumoarea străzii creștea. Artera rutieră respectivă devenea tot mai trezită la viață, și tot mai circulată Cu sânge rece Soția, Milca, împreună cu fetele, a plecat la munte, pentru acel uikend. Dragoș
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Parlamentului: am auzit că ții o cuvântare. și am venit, dinadins, ca să te mai văd, și să te ascult. Îi înconjoară câțiva oameni ai ordinii. Vor să-i despartă. și, să-i înlăture, pe bunic și pe copil. Nu, se opune Mihai. Lăsați. Aici nu-i treaba voastră. Ăsta e prietenul meu din pruncie. și copilul? Urmașul. Urmașul său și al meu. O, cum au trecut de iute nouăzeci de ani! Cum au trecut! Lasă. Nu e momentul să ne întristăm
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din clipa în care mollahul, după ce debitase câteva cuvinte în arabă, mi-o încredințase. Voia să fie liberă. Într-o seară, în sfârșit, m-am hotărât s-o violez. Dar când am încercat să-mi pun planul în aplicare, îmi opuse o înverșunată rezistență. Izbutind să se elibereze, se ridică și plecă. N-am avut altă satisfacție decât să mă culc în noaptea aceea în patul său și să mă las pătruns de căldura și parfumul trupului ei, să mă lăfăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
80% din lucrări vor deveni, curînd, cărți, e limpede că bibliotecile se vor umple În continuare cu volume a căror destinație inițială nu era tiparul, dar care umplu goluri În rafturile de teatrologie... Și totuși, nu o dată, sunt pe poziții opuse celor ale autorilor : aș zice, deci, că aceste lucrări mai au un merit - pot stîrni polemici. Spre exemplu, Într-o teză dedicată teatrului pentru copii, autorul zice că parafrazele n-au ce căuta pe o scenă pentru copii ; este dat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
crezut în mine, sau poate am plătit prețul corect pentru aceste rezultate minunate. Nu este simplu să fii conștient că ți-ai creat o nouă realitate, vizavi de viață și dacă depui efort și disciplină poți înfrânge forțele care se opun liniștii interioare. Aceste forțe oponente, sunt obișnuințele și automatismele care sunt extrem de insidioase și atât de puternice, încât este destul de greu să le învingi, dar când reușești să fii conștient de forța interioară, vei avea satisfacții foarte mari și vei
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ar fi (cortizolul, care crește glicemia în sânge, adrenalina care crește presiunea sanguină și accelerează pulsațiile inimii, etc). Acum, gândiți-vă câți suferă de aceste boli și care este cauza lor? Dar, acum haideți să ne uităm și la spectrul opus de emoții, cele pozitive, dacă emoțiile negative (furie, frustrare, depresie ...) au un impact negativ asupra inimii, atunci cineva care se bucură, folosește simțul umorului, e optimist, va avea efect pozitiv asupra inimii, pentru că în timp ce suntem într-o stare emoțională de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ne învață cum să simțim, cum să experimentăm emoțiile, ce să facem cu energia sentimentelor noastre, cum să ne autoreglăm emoțiile la ceea ce se întâmplă în jurul nostru și se înțelege că învățăm să le trecem toate în tăcere, să le opunem rezistență, să le judecăm cu creierul, mintea, rațiunea, care pare a fi soluția perfectă, iar undeva, pe axa timpului a început să se stingă dorința de a deveni mai buni, am permis răutăților și sentimentelor negative să facă parte din
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
având În vedere că Împreună constituiam protonul care câștigase o sumedenie de Întreceri auto, printre care celebra cursă de 1 000 ani-lumină plat și curb, ceea ce făcuse să fim selectați din câteva catralioane de catralioane de candidați. Mama s-a opus de la bun Început. O auzeam certându-l seară de seară. „Nu Înțeleg de ce vrei să trăim ca electronii, azi aici, mâine pe lângă alt nucleu. Băiatul are numai 10 la științe nucleare, e olimpic la radioactivitate, ar putea primi chiar o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
există o poveste despre un scriitor moldovean care s-a exilat într-o țară îndepărtată, sperând să i se recunoască talentul, să devină autor de bestseller-uri și să sfârșească prin a scrie scenarii de film. Dar Dumnezeu s-a opus cu vehemență acestor firești idealuri și scriitorul a eșuat pe platforma unei fabrici, în care evalua conștiincios mărimea și calitatea puilor de găină. Azi așa, mâine așa, până într-o zi în care a clacat. Și-a aruncat halatul călduros
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
au ales singuri. Din momentul în care se înstăpînește, această optică nu numai că le spune francezilor că există un arhetip al Răului care este același pentru toți, dar în plus le spune că toți au datoria să i se opună profilactic. Și astfel, o dată întipărită ideea combaterii preventive a Răului, nu mai rămîne decît să fie identificate întruchipările lui. Pe acestea le știm cu toții: fascism, imperialism, colonialism, xenofobie, rasism, capitalism. Orice reacție de împotrivire față de mentalitatea dominantă este o dovadă
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
întruchipările lui. Pe acestea le știm cu toții: fascism, imperialism, colonialism, xenofobie, rasism, capitalism. Orice reacție de împotrivire față de mentalitatea dominantă este o dovadă în plus că cel care se încumetă să riposteze vine din tabăra Răului, și astfel cine se opune se trezește înfierat cu stigmatul de rasist, fascist și antidemocrat. Patologia aceasta psihologică exercită un veritabil terorism social. E ca o atmosferă sufocantă în care, dacă dai semne că te abați de la linia oficială, ești exclus. Această logică de excludere
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]