2,134 matches
-
lui Mircea Eliade tratează aspecte ale fenomenologiei și semanticii morții, de la Mitul reintegrării la Cosmologie și alchimie babiloniană, de la Yoga. Nemurire și Libertate la Noaptea de Sînziene, de la Nașteri mistice la povestirea La țigănci. Predominanța acestei teme, totdeauna corelată cu opusul ei, viața (în chip de Eros), relevă structura personalității autorului, direcția destinală a ființei sale: între ipostazul pozitiv al lui Shiva, divinitate care „înnoadă”, construiește și negativul acestuia, Druga, forță care „deznoadă”. Îi convenea să se vadă pe sine, ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sau cel nietzscheean care are ca rezultate atăt necredința, căt și creștinismul însuși, diferă esențial de teologia negativă din tradiția Europei Occidentale. În aceasta din urmă, nu ființa este determinată de eventualitatea nimicului, ci nimicul este determinat de ființă, ca opusul ființei, negația ființei, neființa. Negația este aici inversul afirmației, așadar tot o determinare intelectuală. Afirmație și negație sunt forme ale enunțului critic. Astfel, nimicul ca noțiune negativă, ca opus al noțiunii de ființă are și el origine intelectuală, este ceea ce
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
determinată de eventualitatea nimicului, ci nimicul este determinat de ființă, ca opusul ființei, negația ființei, neființa. Negația este aici inversul afirmației, așadar tot o determinare intelectuală. Afirmație și negație sunt forme ale enunțului critic. Astfel, nimicul ca noțiune negativă, ca opus al noțiunii de ființă are și el origine intelectuală, este ceea ce Nietzsche numea “cea mai abstractă abstracție.” Iată de ce înclin să cred că vestea “morții lui Dumnezeu” poate să aibă adevăratul ecou doar pe fondul unei teologii a paradoxului, teologie
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
servise timp de câteva secole drept capitala Islamului, în timpul epocii de aur a acestuia. Nu e de mirare că nici de data aceasta bunele intenții și declarațiile bombastice nu au reușit să calmeze spiritele. Deși ar trebui să sperăm exact opusul, invazia din Irak și perioada ulterioară acesteia ar putea să se numere printre cele mai dezastruoase inițiative din sfera politicii externe americane. Decizia de a declanșa acest atac a devenit deja un studiu de caz asupra consecințelor neprevăzute. Este remarcabil
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
ei bineintenționați -, care au propriile interese vizavi de luptele interne din Africa. Există și riscul ca unii africani cu simț practic să exploateze aceste interese externe pentru a obține sprijin financiar și politic pentru niște cauze "morale" care reprezintă exact opusul. N-ar fi pentru prima dată. Fondurile islamice destinate acțiunilor caritabile au fost de multe ori folosite pentru obținerea unor câștiguri politice sau personale, iar în anii '80, dreapta creștină americană a sprijinit câteva grupări rebele asasine din Mozambic și
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
în privința credinței mele. Sunt o creștină optimistă, dar în același timp incompletă, plină de îndoieli. Respect celelalte religii deoarece cred că ele ajung la același adevăr, deși dintr-un unghi diferit. Teologul protestant Paul Tillich a scris: Îndoiala nu este opusul credinței; este o parte din ea"279. Îmi place cum sună. Mărturisindu-mi incertitudinile, nu pot să afirm cu ușurință că fundamentaliștii se înșeală, dar sunt cât se poate de sigură că nu au în întregime dreptate. Evanghelicii atribuie Scripturii
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
aparține lui William Kristol, fiind extras din Jim Wallis, God's Politics: Why the Right Gets It Wrong and the Left Doesn't Get It, Harper San Francisco, 2005, pp. 138. 283 Respectul față de indivizi nu este, așa cum afirmă unii, opusul respectului față de drepturile grupurilor. Dimpotrivă, indivizii își aduc cu ei drepturile în cadrul grupurilor din care fac parte. Astfel, dreptul de a nu fi discriminat pe motive rasiale, sexuale sau religioase este atât un drept al indivizilor cât și al grupurilor
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
reprezentanților unor ideologii nondemocratice constituie un pericol la adresa democrației înseși. Iar pericolul care planează asupra funcționării democrației se fundamentează, într-un mod autoregenerativ, fractal, tocmai în autoreproducerea istoriei înseși: o libertate supraponderată pozitiv, impusă prin "corectitudinea politică", poate genera chiar opusul scopului urmărit, acela al integrării, prin acceptanță, a alterității. * * * În concluzie, putem sesiza apariția a noi drepturi/libertăți, calchiate pe grila clasică a democrației instituite în principal prin teoria clasică a contractului social. Recuperaea axiologiei clasice a drepturilor și libertăților
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
arta vizuală, asemenea convenții ale motivației au fost larg dezbătute și criticate. În literatura postmodernă motivația descrierilor este uneori exagerată pînă la punctul critic, alteori ea este deliberat incoerentă. În filme, un mediu împovărat din pricina unui exces de efecte realiste, opusul motivației este deseori necesar. Nu vorbim aici numai de provocarea adresată de postmodernism realismului. În literatura modernistă, accentul pe accesul subiectului la lume tinde să arunce în aer motivația, pînă acolo încît să subordoneze complet elementul descris pentru care a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
frecvent, o retroversie începe într-o manieră punctuală (de genul: "Aceasta mi-a amintit de ziua cînd am intrat...") și apoi se dezvoltă într-o asemenea măsură încît se termină ca un pasaj durativ, aproape descriptiv. Se întîmplă deseori și opusul în același roman: o retroversie durativă ("Îmi vizitam mătușa în fiecare duminică") izbucnește cu atîtea amănunte încît devine inevitabil punctuală. Relatarea amănunțită face pur și simplu prea greu de crezut că asemenea evenimente ar avea loc în fiecare duminică. În
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
transformat în paricid. Și nici nu știa că regina îi este mamă. Astăzi am spune: aceste persoane nu erau decît părinții săi biologici; părinții săi reali erau ciobanul și nevasta lui, care l-au crescut. Dar acest argument nu convinge, opusul va convinge: nu are un complex Oedip pentru că a acționat după dorințele sale, cîtă vreme un complex Oedip apare exact din reprimarea acelei dorințe. Iar dacă nici unul din aceste motive nu este convingător, se întîmplă astfel pentru că întrebarea Are personajul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
acest caz intervine determinarea. De exemplu, un personaj este țăran și tată. Ambele roluri stabilesc hotărîtor ce calități primește. Într-un caz ca acesta nimeni nu va fi surprins dacă personajul într-o povestire tradițională este puternic, muncitor și sever. Opusul cuvîntului "puternic" este (să spunem pentru moment) "slab"; pentru "muncitor", "leneș", pentru "sever", "îngăduitor". Celălalt pol pentru fiecare dintre aceste axe este completat de un personaj cu un rol la fel de conturat. Nu va surprinde pe nimeni dacă țăranul este pus
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
poate spune că un călător dintr-o narațiune este, într-un fel, o alegorie a călătoriei reprezentată de către narațiunea însăși. Din punct de vedere strategic, deplasarea personajelor poate constitui o tranziție dintr-un spațiu într-altul. Adesea, un spațiu reprezintă opusul celuilalt. O persoană, spre exemplu, face o călătorie plecînd dintr-un spațiu negativ spre unul pozitiv. Spațiul-ca-țintă nu reprezintă o condiție necesară pentru acea deplasare. Aceasta din urmă poate avea un scop cu totul diferit, spațiul constituind un interval dintre
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
anti-narativă. Instalațiile sale de structuri arhitecturale în care figuri sculptate sînt grupate astfel încît să nu comunice una cu alta îi fac pe critici să îi caracterizeze opera drept "tăcută". Povestirile din volum nu îi descriu opera ceea ce ar fi opusul ilustrării. Nici nu vorbesc despre ea și nici nu îi preiau temele. Ele creează povestiri care într-un fel emană aceleași calități vizuale ca și opera lui Muñoz: izolare, finețe, ceea ce editorii numesc "posibilități în-scenate"; episoade în care "sculptura este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
adevăr înțeleg "realitatea" actanților în interiorul structurii actanțiale. Această precizare este importantă nu numai în privința subiectului, ci și în privința adjuvanților și a opozanților. Adesea aceștia sînt numai la exterior ceea ce par să fie; în realitate, ei se dovedesc a fi exact opusul. Un trădător are înfățișarea aparentă a unui adjuvant, dar se revelează în cursul povestirii ca opozant. În cazul contrar, există adjuvanți secreți: actori ajutînd subiectul care crede că are de-a face cu un opozant sau un actor care pare
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
antiteză sunt așa-numiții realiști, adecă proștii cari admit o diversitate de substanțe. Tot astfel nu e adevărată antiteza între religioși și socialiști. Problemul social, adecă temperarea mizeriilor* omenești prin rațiunea conducătorilor, este pentru amândouă estremele politice [una] și aceeași. Opus amândurora este: speculantul, advocatul, cocota*, oamenii cari trăiesc din diferența de opinii, diferența momentană de valori, heterele diferenței (a diviziei prin infinit: Shylock). Shylock = o sumă finită diviză printr-un drept infinit: 1000/drept [ENS REALISSIMUM ȘI MATERIE] 2292 Cine
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
decât ne așteptam noi, poate și din cauza lipsei de comunicare cu cei doi din stație, care ne primiseră de nevoie, nu de plăcere, aprobarea de filmare fiind obținută de institut, direct de la direcția generală de undeva din Ploiești, așa că de opus, nu se opuneau, dar nici de iubit nu ne iubeau. Era atât de ciufut nea Brașov, că nici n-am îndrăznit în prima seară la 8, când mă frigeau urechile de dorul vocii ei, să-i cer voie să sun
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și pentru Bacon, Aristotel reprezintă «ultima perfecțiune a omului», asta nu înseamnă nicicum că cercetarea adevărului s-a încheiat cu Aristotel deoarece adevărul, conform lui Bacon, este filia temporis, iar dezvoltarea sa nu este lipsită de obstacole. La începutul operei Opus maius, Roger Bacon face o interesantă analiză a obstacolelor care se ivesc pe parcursul aflării adevărului. Sunt reflexii care anticipează și fac trimitere la acelea pe care un alt Bacon, Francis Bacon, le va face despre așa-zișii idola. Ei bine
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
Hugo. Probabil că sânt căci nu-mi închipui că belferii de acolo sânt mai grozavi decât dascălii autohtoni. La noi însă și mulți universitari sau academicieni îmbracă odăjdiile de mari preoți, întinînd și batjocorind cu cea mai perfidă batjocură: adulația (opusul admirației), paginile albe pe care bieții oameni, poeți mai buni sau mai răi, și-au scris versurile. Pe cadavrele lor 114 se celebrează liturghii pe dos, în care un poet ca Nichita Stănescu nu mai este un om care a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nici nu se mai știe (și nici nu mai interesează) ce a scris cu adevărat. Aici o mare vină o au provincialismul nostru incorigibil, lipsa conștiinței relativității, dar mai ales tribalismul, nevoia noastră de idoli. Iar ideea de idol este opusul ideii de valoare. Valorile nu pot, de fapt, exista decât în sisteme dinamice, care nu cunosc poziții imuabile. Există, firește, scriitori mari (și Nichita Stănescu este unul dintre ei), există și genii, dar atunci când golim complet de conținut opera lor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
adversă există azi și revizioniști extremi, foarte apropiați de ideea că în ultimii 50 de ani nu s-a făcut deloc cultură în România. Fiecare punct al situației încîlcite estetico-morale în care ne aflăm este interpretat de ei diametral 115 opus față de "conservatori" și, în cele din urmă, la fel de aberant. Negația pare însă întotdeauna mai inteligentă și mai nonconformistă decât adulația, și de aceea tentația ei apare mai ales la oamenii mai tineri, cărora ideea de responsabilitate a cuvântului scris nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
potențial interschimbabil. În ciuda polarității lor, fiecare conține în el sămânța embrionară a celuilalt, după cum se arată în cunoscutul cerc yin-yang. Cercul în sine reprezintă Izvorul Suprem, jumătate yin și jumătate yang, fiecare având în interior un punct care crește din opusul său. Granița în formă de S dintre cele două jumătăți indică faptul că limitele lor nu sunt niciodată fixe. Atunci când creșterea și descreșterea constante ale energiilor polare duc la un exces critic al uneia sau al celeilalte, aceasta se transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mult timp. „Împlinirea” reprezintă relația fundamentală dintre yin și yang și distinge în mod clar tao de dualismul filozofiei occidentale. Conform lucrării Tao teh ching, orice forță, obiect sau idee este incompletă și lipsită de sens în absența referinței la opusul său esențial: Greutatea și ușurința se completează una pe alta. Lungimea și scurtimea se compară între ele. Înălțimea și adâncimea se determină una pe alta. Bunătatea nu are nici un sens dacă nu există răutatea ca să o definească, frumusețea este invizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
În ciclul anotimpurilor, toamna răcoroasă și iarna rece țin de yin, iar primăvara caldă și vara fierbinte țin de yang. Lista complementelor este interminabilă, dar ideea e mereu aceeași: nimic nu există și nu funcționează decât în legătură directă cu opusul său esențial și toate fenomenele anormale, de la boli la furtuni, sunt produse de dezechilibre grave între aceste două forțe primordiale. Printre simptomele comune ale „excesului de yang” se numără fața roșie, temperatura ridicată a corpului, uscăciunea, hiperactivitatea, constipația și pulsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
yang folosite în diagnosticarea și tratarea bolilor în medicina tradițională chineză. Observați că diferitele simptome se reduc toate la excesul uneia sau al celeilalte din aceste două energii și că tratamentul funcționează prin echilibrarea excesului cu o doză egală din opusul său esențial. Tabelul 5.1. Diagrama asocierilor yin/yang folosite în diagnosticarea și terapia chineze Simptom Cauză Tip de medicație Efecte dorite fierbinte rece plin gol extern intern yang yin yang yin yang yin yin yang yin yang yin yang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]