1,427 matches
-
ani, sorbind ceai de rooibos. Asta se va întâmpla în viitorul îndepărtat și mai erau multe de făcut până la realizarea acestui final fericit. În primul rând, o să-i ducă în oraș și o să le cumpere haine noi. Ca de obicei, orfelinatul fusese generos și le dăduse zestrea de haine aproape nou-nouțe, dar asta nici nu se compara cu plăcerea de-a avea propriile haine noi, cumpărate dintr-un magazin. Își închipuia că bieții copii nu se bucuraseră vreodată de așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
loc pentru scaunul cu rotile. Când ajunse acasă, îi găsi pe copii stând pe verandă. Băiatul găsise un băț de care, dintr-un motiv sau altul, legase o sfoară, iar fetița croșeta un capac pentru un ulcior de lapte. La orfelinat învățase să croșeteze, iar unii dintre copii câștigaseră premii pentru modelele lor originale. E talentată, constată domnul J.L.B. Matekoni; dacă i se va oferi o șansă, fata asta va fi capabilă să facă orice. Îl salutară politicoși și încuviințară dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care urmează s-o părăsească. Își plecă privirea și văzu că Mma Ramotswe e tot acolo, la vreo trei metri de el, cu o expresie de totală nedumerire așternută pe chip. Știa că el mai face câte o reparație la orfelinat și era conștientă de puterea de convingere a lui Mma Silvia Potokwane. Probabil își închipuie, presupuse el, că domnul J.L.B. Matekoni a luat doi dintre copii orfani să-i fotografieze. În nici un caz nu și-ar imagina că-i are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Matekoni se uită la copii. Fetița își pusese fotografia într-un coș de plastic care era atașat de scaunul cu rotile; băiatul strângea fotografia la piept, de parcă Mma Ramotswe ar fi vrut să i-o ia. — Sunt doi copii de la orfelinat, se bâlbâi domnul J.L.B. Matekoni. Aceasta este fetița, iar acela este băiatul. Mma Ramotswe izbucni în râs. — Ei, da! Deci așa stau lucrurile. Am înțeles tot. Fetița zâmbi și o salută politicoasă pe Mma Ramotswe. — Mă cheamă Motholeli, se prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ramotswe izbucni în râs. — Ei, da! Deci așa stau lucrurile. Am înțeles tot. Fetița zâmbi și o salută politicoasă pe Mma Ramotswe. — Mă cheamă Motholeli, se prezentă ea. Iar pe fratele meu îl cheamă Puso. Așa ne-au numit la orfelinat. Mma Ramotswe dădu din cap aprobator. — Sper că au grijă de voi acolo. Mma Potokwane e o doamnă tare cumsecade. — Este cumsecade, confirmă fata, foarte cumsecade. Păru că mai vrea să adauge ceva, dar domnul J.L.B. Matekoni intră repede în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
oameni. Mma Ramotswe puse jos coșulețul cu corespondență. — De ce nu mi-ai spus de copii? întrebă ea. Ce-ai făcut? El nici nu îndrăzni să se uite în ochii ei. — Vroiam să-ți spun, răspunse el. Ieri am trecut pe la orfelinat. Pompa făcea din nou figuri. E atât de veche. Apoi, și microbuzul lor avea nevoie de plăcuțe de frână. Am încercat să repar frânele astea, dar tot fac necazuri. Va trebui să facem rost de piese de schimb noi, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
i-ar fi crescut în spiritul vechii morale botswaneze și i-ar fi învățat ce înseamnă să duci o viață onorabilă. Acum asta va fi sarcina ei, a ei și a domnului J.L.B. Matekoni. Într-o zi o să meargă la orfelinat și o să-i mulțumească lui Mma Silvia Potokwane că le-a dat copiii. O să-i mulțumească și pentru tot ceea ce face pentru ceilalți orfani, fiindcă, presupunea ea, nimeni nu-i mulțumise vreodată. O fi Mma Potokwane autoritară, dar e directoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o să-i mulțumească lui Mma Silvia Potokwane că le-a dat copiii. O să-i mulțumească și pentru tot ceea ce face pentru ceilalți orfani, fiindcă, presupunea ea, nimeni nu-i mulțumise vreodată. O fi Mma Potokwane autoritară, dar e directoare de orfelinat și e de datoria ei să aibă mână de fier, așa cum datoria detectivilor este să fie iscoditori, iar a mecanicilor... Oare mecanicii cum ar trebui să fie? Unsuroși? Nu, nu acesta este cuvântul. Va trebui să se mai gândească. — Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și devine, dintr-odată, foarte prietenos. De-a lungul monologului lui Lionel, cățelușul îi va sorbi fiecare lacrimă, așa cum Liliane îi va sorbi fiecare cuvânt. — Imediat după naștere, am fost abandonat, găsit înainte de-a îngheța și dus la un orfelinat. Oliver Twist se poate considera norocos față de cum am trăit noi la orfelinat. Ne trezeau în fiecare dimineață la 6. Dacă nu te sculai la timp, mâncai bătaie - de-aia mă scol și acum înaintea ceasului. Dacă nu-ți făceai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îi va sorbi fiecare lacrimă, așa cum Liliane îi va sorbi fiecare cuvânt. — Imediat după naștere, am fost abandonat, găsit înainte de-a îngheța și dus la un orfelinat. Oliver Twist se poate considera norocos față de cum am trăit noi la orfelinat. Ne trezeau în fiecare dimineață la 6. Dacă nu te sculai la timp, mâncai bătaie - de-aia mă scol și acum înaintea ceasului. Dacă nu-ți făceai patul cum trebuie, mâncai bătaie. De fapt, mâncai bătaie tot timpul și pentru
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lungul zilei. Dar cea mai cruntă bătaie o mâncai după vizitele de duminică, dacă nu reușeai să înduioșezi o familie să te înfieze. Mâncai bătaie și înainte de vizită, ca să-ți dorești mai mult decât orice pe lume să scapi din orfelinat. Eram dresați să întindem mâinile și să implorăm familiile venite să aleagă un copil pentru înfiere: ia-mă pe mine, ia-mă pe mine. Eu nu voiam să întind mâinile. Drept care, duminică seara, eram dus în curte și închis într-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Liliane un fior pe șira spinării. — Revoluția română. Sau, mă rog, cum s-o fi numit mascarada cu morți din decembrie ’89. Liliane se relaxează: revoluția română n-o excita deloc, ba chiar o lăsa rece. — Dar înainte de ’89, în orfelinatul meu era raiul pe pământ față de cum am auzit că e acum. Măcar înainte personalul știa de frica partidului, a miliției, unii chiar de frica lui Dumnezeu. Acum, personalul nu mai știe de frica nimănui: partidele sunt de banc, poliția
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fursecuri? i se face milă lui Liliane. N-ar fi rău. Liliane îi aduce o farfurioară cu fursecuri pe care Lionel le împarte cu Robespierre, deși acesta ar fi preferat niște langues de chat. — Am ajuns inginer. După umilințele de la orfelinat, liceu și facultate, au venit umilințele din stagiatura de pe șantierele patriei. Am dus o viață de râmă. Când am avut prima oară ocazia să plec în Franța - în 2002 -, mi-am propus să fac orice, numai să mi se piardă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
M-ar interesa o incinerare. — Pentru o rudă apropiată? — Mai apropiată... nici că se poate, spune Lionel trist. — Vă-nțeleg durerea. Vreți s-o ardeți mâine? Pe cine? Pe mama. — Eu n-am mamă, n-am tată. Am crescut la orfelinat. — Vă-nțeleg durerea. Voiam doar să vă atrag atenția că duminica e cam aglomerat. Toți vor să-și ardă rudele duminica. Parcă morții știu că e duminică sau luni? Asta cam așa e. Totuși, e o deosebire între duminică și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
10 mai. Ceasul electronic al radioului de pe noptiera lui Lionel ar trebui să arate ora 5.59, dar nu arată nimic, fiind spart în două. Lionel se trezește, se uită la ceasul de la mână și sare în picioare ca la orfelinat. Începe să facă flotările și se oprește după o sută de bucăți. Simte că are o energie debordantă, caracteristică oamenilor nemuritori. Ia extensorul din cămară și execută tracțiuni fără număr. Duce extensorul în debara. Revine cu o pungă pe care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
emisiunea de la restaurant a făcut o audiență record. — Ți-am spus, sunt un pudic. — La cât vă evaluați pudoarea? Lionel nu se gândise niciodată la cât costă pudoarea cuiva. Mai ales dacă era vorba de un bărbat care crescuse la orfelinat și făcuse armata. Noi suntem dispuși să vă oferim 300 000 de euro, îi propune sec Gérard, întinzându-i un contract. Lionel citește cifra de pe contract și întreabă precaut: — Trebuie să fac și striptease în banii ăștia? — Faceți ce doriți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
avem o emisiune: Oameni care l-au cunoscut pe Lionel. — L-au cunoscut... Deja la trecut... — N-o luați prea personal, e o găselniță jurnalistică. O să fie de top. Am trimis o echipă de filmare în România, pe urmele dumneavoastră: orfelinat, facultate, șantiere. Apropo, îmi puteți da un nume de amantă la care ați ținut mai mult și care să se țină încă bine? Era una, Jana, pe șantierul Dunăre-Marea Neagră. Avea șaișpe ani când i-am tras-o. Să nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
e un tip absolut banal. Generalul cere un pahar cu apă. E din Nantes. E ora 20.15. Lionel se află la birou, în fața caietului de memorii; n-a mai scris nici un rând. A vrut să înceapă cu viața de la orfelinat. Ciudat cum își amintea fiecare detaliu, fiecare bătaie, fiecare durere. Și-a amintit că, atunci când a început să citească, primul lucru care l-a șocat a fost afișul de la intrarea în sala unde erau expuși pentru înfiere. Scria mare, cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
situația de-a asculta un dialog de surzi, cu o surdă autentică: Florica. Singurul care reușește să înțeleagă ceva e Lionel. Iată, pe scurt, ce a spus fosta femeie de serviciu: — Maică, eu am lucrat peste patruzeci de ani la orfelinat și am ieșit cu o pensie de căcat (traducerea franceză fiind pensie modică). Merita să lucrezi acolo, chiar dacă salariul era mic: furam mâncarea copiilor (traducerea: mâncam ce mâncau și copiii) și luam acasă tot ce puteam: hârtie igienică, săpun, detergent
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
atât de tânăr condotier? Ședea deja în fotoliul din față, se confesa deja, viclean, umil, prost plătit. Sper că nu v-ați supărat. Voiam să vă cunosc. De fapt, semănați cu un unchi al meu. Tată n-am, amcrescut prin orfelinate. Să-l dea afară sau doar să adoarmă, să adoarmă, pur și simplu, pur și simplu, învins de lene, de lehamite, în timp ce profesionistul își livrează aria? Acum, de când s-a decis să preiau eu administrația, nu mai plătim un angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era și mai profundă. Eram sigură că atunci când pereții vor fi văruiți și covoarele așternute pe jos, clădirea avea să arate exact ca hotelul luxos la care visasem. Dar, între timp, constatam cu nemulțumire că semăna mai degrabă cu un orfelinat desprins din romanele lui Dickens. Când mi-am văzut dormitorul am fost și mai dezamăgită. De fapt, am fost de-a dreptul nedumerită. Trebuia să fie chiar așa de mic? Cele două paturi minuscule înghesuite înăuntru abia dacă încăpeau. în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
erau bucuroși că vor scăpa de foametea apăsătoare ce înconjurase întreaga așezare. Vasile, Mitică și Costică au ajuns tocmai la Brașov, aduși laolaltă cu alte peste trei sute de suflete. Erau triști, neputând suporta viața ca de cazarmă, impusă de șefii orfelinatului, neștiind ce soartă i-a fost hărăzită surioarei lor, Măriuca. Degeaba au căutat băieții să scoată ceva de la paznicii și pedagogii că nimeni nu le putea da o lămurire. Vremurile erau potrivnice, iar informațiile lipseau sau ajungeau așa de denaturate
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de la paznicii și pedagogii că nimeni nu le putea da o lămurire. Vremurile erau potrivnice, iar informațiile lipseau sau ajungeau așa de denaturate încât nu puteai avea nicio încredere. Doar Dumitru Hriscu știa că fata a fost trimisă la alt orfelinat, de unde o înfiase o familie înstărită din Coarnele Caprei. Războiul se sfârșise. România devenise sclava Rusiei, datorând uriașe despăgubiri de război. Foametea se instalase în satele Moldovei. Nici o bucurie nu se întrezărea pe fațele bieților oameni. Cu trupurile sfârșite, implorau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a mai venit, plecând să se bată cu turcii și balaurii din poveștile spuse la gura sobei din bucătărie. A plecat să-l caute și inginerul, chemând-o, apoi, și pe frumoasa basarabeancă. Rămânând singură, fata a fost trimisă la orfelinat, mama vitregă nevoind să-și mai bată capul cu o gură în plus. Anii au trecut, Mariana a fost înfiată de o rudă a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, președintele țării, înainte de numirea lui Nicolae Ceaușescu. A primit o educație aleasă, urmând
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
aminte când veneam În vacanțe și mai auzeam de una, de alta; cine a murit, cine are nuntă sau botez. De Nae auzisem că făcuse un copil din flori, destul de tânără; o fată pe care a dat-o la un orfelinat și nu mai știe nimic despre ea. Apoi s-a Încurcat cu un țigan și s-au căsătorit, aducându-l acasă, unde locuia cu mama ei care era văduvă.Nu după puțin timp a dat naștere la o fată; a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]