1,597 matches
-
tabără, toate intră hoțește în lumina atenției tale să te hărțuiască, să te obosească. O, cum nu stă „moara minții”! Cum tot macină vedenii plăcute, satisfacții ușoare, bucurii perverse, ambiții lumești, poziții mărețe și închipuiri sublime de triumf și stăpânire orgolioasă. Toate patimile de altă dată, tăcute în carne, ținute în zăbala postului, ți se fac acum draci în cuget, în minte. Altădată le gustai în trup. Acum vin să te terorizeze în gând. Unde fugi? Cum scapi? Cine îți poate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de război au luat locul celor de drept comun. Nici cu ei nu s-a rezolvat problema, deși nu au evadat; cei mai mulți, neobișnuiți cu munca pământului și slăbiți, nu puteau face față. Nu s-au putut asocia sufletește, căci erau orgolioși și egoiști, lipsiți de unitate morală și spirituală. I-a decimat și tifosul exantematic. Păduchele infectat este agentul patogen al acestei boli. Cel neinfectat nu este periculos. În Aiud nu erau bolnavi de tifos, dar „marii gânditori” pentru „binele omenirii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
hrăni din această bolnăvicioasă hrană, după cum muștele se delectează pe hoituri?” Naratorul are o “psihologie specială” de om care se verifică studiind reacțiile celorlalți: “(...) dar în fața lamentării mele cum de nu ești impresionată?”, întrebare nu numai patetică, ci și orgolioasă. “Cu această <<psihologie specială>> nu e de mirare că, în relațiile sentimentale, el așteaptă de la femeie supunere necondiționată, manifestări exultante de admirație.”<footnote Alexandru Călinescu, Anton Holban.Complexul lucidității, Editura Albatros, București, 1972, p. 65 footnote> În unul din rarele
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
principii și consecințe imediate, țin prea mult la detalii cotidiene în raport cu proiectele strategice de anvergură, nu știu să fie suficient de autoritare, nu au apetit pentru lupte politice, se simt mai repede lezate subiectiv și, de ce nu, sunt mai puțin orgolioase, cedează mai ușor și preferă compromisul și pacifismul. Dacă nu sunt așa și se raliază modelului masculin (care, în varianta pozitivă, înseamnă mai multă neutralitate, imparțialitate, raționalitate), atunci sunt considerate cinice, fără scrupule și periculoase. Să presupunem că aceste judecăți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
orice disciplină, incapabil de sacrificiu, deloc apt pentru acțiune, înclinat mai degrabă către efortul de a renunța decît către efortul de a birui, trăind în vis bucuriile pe care inerția sa le îndepărtează din calea trăirii reale; un ins candid, orgolios și timid, bănuitor, neîncrezător, sperios, încîntat și dezamăgit totodată de ceea ce înseamnă lumea, politețea, acea strălucitoare viață de societate unde a fost introdus cam prea tîrziu și unde se simte stîngaci, străin, întrecut mereu de eleganta dezinvoltură a proștilor care
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
literatura în funcție de acest criteriu. Îmi permit să spun asta tocmai fiindcă am scris multe lucruri care pot fi încadrate în literatura rezistenței și nu știu ce va face timpul din ele. S-ar putea ca toți cei care suntem acum atât de orgolioși că am făcut acest lucru să intrăm într-un capitol foarte modest al istoriei literaturii. De obicei acest lucru este uitat în ultima vreme. Cum este uitat și faptul că poezia rezistenței n-a început nici cu Blandiana, nici cu
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
nimeni nu este fără păcat -, în realitate, Andrei Pleșu nu se conformează chiar atât de cuminte, cum îi place să spună, celor unsprezece versete evanghelice la care se referă. Întâi fiindcă, în delimitarea lui de restul lumii e mult prea orgolios pentru un adevărat creștin. Pe de altă parte, orgoliul său că nu poate ridica piatra este și nu este întemeiat. Întrucât, după ce le ține parte călău(zitorului) - care nu a ucis cu mâna sa și nu poate fi condamnat conform
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
bine să nu uităm că în el nu este vorba despre crimă, ci despre un altfel de păcat. Unul care poate să fie atât înțeles, cât și iertat având în vedere păcatul originar. Acest text al drept-credinciosului și nespus de orgoliosului nostru prieten mai suferă de un păcat. Acela că autorul lui se revendică atât de la doctrina creștină, care ne învață să nu ridicăm piatra, cât și de la disidență, care ne învață să o ridicăm. Cu toate obiecțiile care pot fi
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
berii, cafelei și ceaiului și altele, până la cele ale filmului, ale muzicii de tot felul și, nu în ultimul rând, la festivalurile literare. Ce rost mai au festivalurile literare astăzi? Mai consacră ele valori? Sau sunt sărbători pentru câțiva inși orgolioși, buni cheltuitori de bani publici? C.C.: Da, am fost la unele "literare". Am și participat ca la momente de divertisment...Au rost, se mai cunosc oamenii între ei, mai schimbă idei, își dau cărți cu dedicații... nu cred că festivalurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
participat ca la momente de divertisment...Au rost, se mai cunosc oamenii între ei, mai schimbă idei, își dau cărți cu dedicații... nu cred că festivalurile "consacră", ele se fac doar ecoul valorilor deja existente... Se poate vorbi și de "orgolioși", și de "veleitari", și de "neaveniți", și de "agramați cu pretenții" ș.a.m.d.! Să nu uităm publicul acestor festivaluri, "marele public", mulțimea "oamenilor simpli", dorința de a se bucura de arta scrisului frumos, curat, bogat în idei și... glia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
alt stil, nu-mi imaginez altă paradigmă în care să pot exista. Nimeni și nimic nu-mi poate schimba credința în poezie. În clipele cele mai fericite, îndrăznesc să cred că ea, poezia, m-a ales să-i fiu unealtă. Orgolioasă percepție, înțeleg... Oricum, de fiecare dată când mă apropii de coala de hârtie devin transparent și inima-mi ticăie... V.P.: Sunt scriitori care își cultivă, cu insistență și cu abilitate, calitatea de personaj cotidian al vieții literare, calitate care îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mai multor prestigioase premii literare din Republica Moldova și România. România, se știe, este țara festivalurilor de tot felul. Sute, mii, într-un an. Întreb: ce rost mai au festivalurile literare azi? Mai consacră ele valori? Sau sunt sărbători pentru câțiva orgolioși organizatori, buni cheltuitori de bani publici? A.S.: Festivalurile sunt, totuși, o oportunitate de a ne cunoaște, de a pune în circuit cărți, reviste, idei. Dar, pentru a evita rutinarea, bagatelizarea lor, noi înșine ar trebui să fim mai selectivi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
carieră muzicală. În salonul mamei, era admirată, cocheta cu bărbații; flirta cu nonșalanță, știa că, în zorii iubirii, bărbatul divinizează femeia, dar la amiază, bărbatul ajunge s-o disprețuiască. Frumoasa Yoko, la nouăsprezece ani, era conștientă că atrage bărbații, dar, orgolioasă, își sfida admiratorii. A atras-o tânărul jurnalist Kibo ce se afirmase în zonele de conflict militar. S-au îndrăgostit și s-au căsătorit numai că, în perioada conviețuirii, Yoko i-a descoperit și i-a amplificat defectele soțului ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de când era mică, sub alt nume decât copila cea frumoasă; așa îi rămase numele: de aceea, surorile erau foarte invidioase. Cea mică, mult mai frumoasă decât surorile ei, era la fel de bună ca și ele. Primele două născute erau cele mai orgolioase, pentru că erau bogate 284. 7.4. Ce tipuri de secvențe apar în următoarele două texte? Cum sunt ele articulate? (Frédéric Moreau, eroul din Educația sentimentală și prietenul său Hussonet asistă la jefuirea din Tuileries în timpul revoluției de la 1848) (1) Nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și greacă, trimis în judecată pentru a fi redactat ordinul de zi "Vă ordon, treceți Prutul!" V. a fost director de cabinet a lui Ică și a purtat cu mașina la tipografie faimosul ordin pe care pentru nimic în lume orgoliosul și altminteri foarte cultul general Antonescu nu ar fi îngăduit altcuiva să-l scrie în numele său. De ce l-am ales pe V. pe care nu-l cunoșteam dinainte...nu știu să spun". (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p.
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cu erudiția lui. A.S.: Fără să epateze? R.D.M.: Da, fără să epateze. Era ceea ce am numi modelul ideal al cărturarului: cel care îmbină erudiția cu smerenia. A.S.: Al cărturarului creștin. R.D.M.: Da, al cărturarului creștin, deoarece cărturari mari, dar și orgolioși peste măsură, am avut cu prisosință. Dar el nu face parte din această categorie. Nu te simțeai complexat intelectual în preajma lui. Și asta am remarcat-o discutând și cu alte persoane care l-au întâlnit. Avea călugăreasca smerenie de a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
observă Christo-pher Coker 413; sau a fost privit ca o înclinație a libido-ului că-tre ceea ce Freud numea instinctul morții. La rîndul lui, național-civismul lipsit de agresivitate cade în desuetitudine. Ca să nu abuzăm de exemple, e suficient să menționăm naționalismul orgolios al Marii Britanii, matcă a sistemelor politice moderne și a cetățeniei responsabile. Ori, ceea ce frapează înainte de toate în zilele noastre este dezangajarea civică a englezilor; de exemplu, faptul că numărul aderenților Partidului laburist a scăzut de la 800 000 în 1965 la
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Ispravă justificabilă, după cum tot justificabilă este și execuția gigantului Tityas, care încercare să-i violeze mama. Dar Apollon i-a masacrat, tot cu săgeți, pe cei șapte fii ai Niobei (în vreme ce Artemis le-a doborât pe cele șapte fiice), căci orgolioasa mama o umilise pe Leto, lăudându-se cu numeroasa ei progenitură. El a ucis-o pe iubita sa Coronis, care îl înșelase cu un muritor 10. Tot el 1-a ucis, dar din neatenție, pe cel mai bun prieten al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
literatură se naște revista ce poartă un nume baudelairian Albatros. De altminteri, în dreapta acestei casete, se prezintă fotografia poetului francez și ultima strofă din bine-cunoscuta poezie care a dat numele revistei, aceasta din urmă fiind pusă astfel sub semnul afirmării orgolioase a încrederii în puterea creatoare a Poetului, dar și sub cel al recunoașterii hiatusului dintre lume și creator. S-a spus de multe ori că trimiterea la Baudelaire s-a realizat doar din spirit de frondă, ca o opoziție față de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de a vorbi de generații în cazul valorilor culturale (Mihail Sadoveanu, Al. Rosetti, G. Călinescu, T. Vianu, Mihail Ralea nu aparțin niciunei vârste), repartizarea pe generații nefăcând decât să stârnească vrajbă atunci când se pune problema ierarhizării acestora. Își apără totuși orgolios colegii pentru că motivul pentru care i se pare că sunt acuzați este doar "îndrăzneala mărturisită la timp"199 și, dacă există într-adevăr o criză a culturii care afectează noua generație, Caraion e de părere că vinovații trebuie căutați printre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
s-au găsit și în timpul său, dar care să-l tragă în jos, în afară de unul sau de doi, nu! Afiliat la cercul simboliștilor, Bacovia n are „mentalitatea detestabilă” a unora dintre ei, care ripostau dur oricăror critici și se manifestau orgolios, ostentativ, ca niște răsfățați, în toate situațiile. într-un comentariu la „Vieața nouă” (nr. 1, 1914), Ibrăileanu amintește cîteva din aceste atitudini: „N-am văzut oare pe un decadent scriind întruna numai despre El și rudele sale - și insultînd un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
i-a ghidat, îndeosebi în tinerețe, conduita. „Cu cît devin mai nefericit, cu atît devin mai mîndru”, spunea despre sine Baudelaire. Prin comparație cu el, Bacovia n-a avut mîndria nefericirii. Deși, nu o dată, superlativă, tristețea lui e prea puțin orgolioasă. „Poetul începe acolo unde sfîrșește omul”, scria undeva Ortega. în cazul lui Bacovia, poetul nici nu se desparte de om. Sînt atît de asemănători, încît adesea de confundă. „Bacovia e o floare ciudată”, a spus d-l Nicolae Breban în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
asimilat. La sfîrșitul deceniului al treilea, Barbu îl considera depășit: „interregnul lui Bacovia s-a terminat”, afirma el într-un interviu dat lui Paul B. Marian. Ce părere o fi avut însă, ulterior, cînd, împreună cu Arghezi, Bacovia prindea din ce în ce mai tare? Orgolios și refractar, va fi acceptat senin explicațiile criticilor? Nu-i ușor să fii înfrînt (căci e o înfrîngere cînd tu te crezi primul și ceilalți te clasifică al treilea sau al patrulea) de cineva pe care îl considerai scos din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
personalitatea umană. În aceste condiții, Pariziana devine "un animal cu sânge rece", fără iluzii și resentimente. Românul La Duchesse de Langeais, scris în perioada "pierderii iluziilor" pe care Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea femeii. Balzac a descoperit pluralitatea ființelor moderne 137. Tipul femeii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ieșeană, în 1996, făcând din minusculul Partid al Alianței Civice un vehicul politic de anvergură. Ceea ce însă i-a lipsit dintotdeauna domnului Simirad a fost acea flexibilitate și capacitate de negociere diplomatică specifică doar marilor oameni politici. Tăios, dominator și orgolios, el nu a acceptat niciodată alt rol decât acela de primadonă și, pe cale de consecință, a fost tot timpul "lucrat" în partidele mari, cu ambiții naționale. A plecat din PAC atunci când Nicolae Manolescu, împreună cu camarila, l-au marginalizat, făcându-și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]