KorAP: Find »[drukola/base=oribil & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...98 >

2,438 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

câțiva prieteni să mă ajute. — Da. Așa să faci, spuse Ignatius înviorat. Începe să te organizezi la toate nivelurile. — O, nici nu mi-a trecut prin gând că ești o persoană atât de amuzantă. Erai foarte ostil în barul acela oribil și nasol. — Personalitatea mea are multe fațete. — Mă uluiești. Tânărul privi spre costumul lui Ignatius. Și când mă gândesc că te lasă liber să umbli așa pe străzi. Într-un fel, te respect. — Îți mulțumesc foarte mult. Vocea lui Ignatius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
To’ timpu’ cădea jos. Era și foarte greu, de altfel. Cred că și arturitele to’ de-atunci mi se trag. Ia ascultați ce vă spun, o întrerupse repede Santa, ca doamna Reilly să nu înceapă să mai descrie alte defecte oribile. De ce nu mergem s-o vedem pe mititica aia drăguță de Debbie Reynolds? — Mi-ar face plăcere, spuse domnul Robichaux. Nu merg niciodată la spectacole. — Vreți să mergeți să vedeți un film? întrebă doamna Reilly. Nu știu ce să zic. Picioarele mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
și Ignatius începu să nu se mai poată stăpâni. Simți cum îl cuprinde isteria. Încercă să tacă din gură, dar constată că nu reușește. — Îi filmează prin mai multe straturi de voal, spuse el. Maică Doamne! Cine știe cât de ridați și oribili sunt amândoi în realitate. Simt că-mi vine să vomit. Hei, cel din sala de proiecție! Aprinde lumina, te rog Bătu cu sabia în latura scaunului. O plasatoare bătrână coborî pe culoarul dintre scaune și încercă să i-o ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Când se întoarse, oaspeții îl întâmpinară cu o versiune fără vlagă a unui strigăt de război apaș. „Bestie.“ „Nebunule.“ „Asta ne-a promis nouă Dorian?“ „Fantastică Lena.“ „Ce costum! Grotesc! Și cercelul! Vai de lume!“ „Era tocmai cântecul meu preferat.“ „Oribil.“ „Inimaginabil de grosolan.“ „Monstruos de mare.“ „Un adevărat coșmar.“ — Liniște! mugi Ignatius, dominând exclamațiile lor furioase. Sunt aici în seara aceasta, prieteni, ca să vă arăt cum ați putea salva lumea și aduce pace. „E nebun de-a binelea.“ „Dorian, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
înțelept să aștepte până când femeia termina ce avea de spus și ieșea din scenă. Cât ai clipi, se ghemui jos, lipindu-se de scenă. Deasupra capului său, patroana nazistă spunea: — Bine ați venit, doamnelor și domnilor. Introducerea era atât de oribilă, încât Ignatius fu cât pe ce să dea masa jos. — Plătește chiar acu’, ceru femeia, băgându-și capul sub masă ca să dea de fața clientului ei. — Taci din gură, târfă, șuieră Ignatius. Orchestra atacă cu poticneli o versiune în patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
plângă. Avem noroc că nu-s scrise toate astea în jurnal. Ar fi trebuit să ne mutăm din oraș. — Tu ești cea care ai dus ființa mea inocentă în spelunca aceea de bar. De fapt, totul este din vina acelei oribile Myrna. Va trebui pedepsită pentru faptele ei rele. — Myrna, suspină doamna Reilly. Nici măcar nu-i în oraș! Am ascultat destule scorneli nebunești de-ale tale despre cum a făcut să fii dat afară de la Levy Pants. Nu se mai prinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
avusese o săptămână mizerabilă. Nu știa cum de puseseră studenții mâna pe una dintre amenințările cu care absolventul acela psihopat îl bombardase cu câțiva ani în urmă. Cum de ajunsese la ei, nu-și dădea seama. Rezultatele se dovediseră deja oribile. Un zvon discret în legătură cu cele scrise începuse să se împrăștie încetul cu încetul. Devenise calul de bătaie al campusului universitar. La o reuniune, unul dintre colegii săi îi explicase în cele din urmă motivul pentru care cursurile sale, care fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
din cauză că unul dintre jocurile tale ar fi distrus-o. Domnul Levy privi cele două scrisori. Chestia asta cu Abelman m-a făcut să mă gândesc la o mulțime de lucruri. Din ce cauză nu cumpără nimeni pantalonii noștri? Pentru că sunt oribili. Pentru că sunt făcuți după același model și din același material pe care îl folosea tatăl meu în urmă cu douăzeci de ani. Pentru că tiranul acela bătrân nu voia să accepte nici o schimbare în fabrică. Pentru că mi-a distrus orice inițiativă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Cu cât mă gândeam mai mult la telegrama aceea nebunească despre Partidul pentru Pace, cu atât eram mai îngrijorată. Se părea că, în Manhattan, Myrna nu prea avea cauze pentru care să lupte. — Te înțeleg, strigă Ignatius. Era o telegramă oribilă. O fantezie nebunească. De săptămâni întregi am căzut în abisurile deprimării. După toți acești ani în care am rămas alături de mama, acum a hotărât să se căsătorească și vrea să nu-i mai stau în cale. Trebuie să plecăm. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
meu pur și simplu nu funcționează în asemenea condiții. Și fii atentă pe drum la autobuzele Greyhound pentru turiști. Ar distruge pe loc o jucărie cum e mașina ta. — Ignatius, așa, dintr-o dată, ai devenit din nou tu însuți, cel oribil. Așa, dintr-o dată, am impresia că fac o foarte mare greșeală. — O greșeală? Bineînțeles că nu, spuse dulce Ignatius. Dar fii atentă la ambulanța aceea. Nu dorim nici unul să ne începem pelerinajul cu un accident. Când trecu ambulanța, Ignatius se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612

cinci oameni, au rănit șaptesprezece și au determinat evacuarea clădirilor Curții Supreme, a Senatului SUA și a altor sedii de birouri federale. Amintiți-vă, acest lucru se petrecea doar la câteva zile după atacurile de la 11 septembrie. În lumina acestei oribile, epocale întâmplări, scrisorile cu antrax au condus la o alertă la scară națională referitoare la posibilitatea ca un mic avion privat să fi fost folosit pentru a răspândi antraxul sau o altă biotoxină pe o suprafață cât mai extinsă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

soțul ei intrase, ținând un cimpanzeu de mână. — Henry? Este fiul tău sau nu? — Este, într-un fel. — Într-un fel. E clar. Mă bucur că am lămurit asta. Se învârti pe loc și se încruntă la el. Un gând oribil îi trecuse prin cap. — Stai puțin. Stai numai puțin. Încerci să îmi spui că ai făcut sex cu o ... — Nu, nu, zise soțul ei, ridicând mâinile. Nu, scumpo. Nimic de genul ăsta. A fost doar un experiment. — Doar un experiment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
omenirea pe planetă deranja echilibrul delicat al naturii. Poluarea, industrializarea tot mai puternică, pierderea habitatului. Atunci când erau strânse în menghină și înghesuite într-un colț, animalele se comportau feroce, într-un efort disperat de a supraviețui. Aceasta era explicația atacului oribil la care fusese martor. Lumea naturală se prăbușea. Îi spusese asta chipeșului naturalist Ramon Valdez, care îl însoțea. Valdez clătinase din cap. Nu, señor, așa s-a întâmplat întotdeauna, încă de pe vremea tatălui meu, a bunicului și a străbunicului meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
de artă provocau sentimente puternice. Mulți erau dezgustați. Dar așa și trebuia, își spuse Sanger. Trebuiau să simtă aceeași repulsie pe care o simțise el, urmărind măcelărirea unei țestoase mamă de către un jaguar, pe o plajă din Costa Rica. Acea perversiune oribilă a naturii, acea sălbăticie respingătoare, pe care nu reușea să și-o alunge din minte. Și acesta era, bineînțeles, motivul pentru care făceai artă. Nu artă de dragul artei. Ci artă în beneficiul lumii, artă ca să ajuți mediul. Acesta era obiectivul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
un nebun. Ca unul dintre acei Ted: Ted Bundy, Ted Kaczynski. Polițiștii aveau să spună că avea echipament microbiologic în apartament, că avea instrumente pentru inginerie genetică și că era pe cale să creeze o molimă, un virus, o boală ... ceva oribil. Un nebun. — Lăsați-mă jos, spuse el, forțându-se să fie calm. Pot să merg și singur. Lăsați-mă să merg singur. În regulă, domnule, zise unul dintre ei. Îl lăsară pe propriile picioare, ca să meargă singur. Sanger încercă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
auzindu-l, și avu un moment de liniște, în care reuși să mănânce puțin Acum, puștiul se întorsese cu o plasă și o învârtea la nivelul solului. Era prea multă agitație pentru Gerard, pe care-l durea stomacul din cauza mâncării oribile, așa că se înălță repede în aer, eliberând locul și lovindu-l pe copil perfect în cap, înainte să urce spre cer și să se îndepărteze. Douăzeci de minute mai târziu, în aerul mai rece, ajunse la coastă și porni în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

Rose se schimonosi. Mâncare Internațională. A aruncat o privire nervoasă la borcanele cu vinete În sos și la conservele cu foi de viță În saramură. Gata cu patlijan! Gata cu sarmas! Gata cu mâncarea etnică ciudată! Numai privind khavourma aia oribilă i se strângea stomacul ghem. De acum Înainte avea să gătească ce voia ea. Avea să gătească feluri de mâncare cu adevărat specifice Kentucky-ului pentru fetița ei! Preț de o clipă interminabilă, Rose rămase pironită În loc, storcându-și creierii să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
alăturat leneș norului gri ce plutea pe deasupra mesei. Singurul de la masă care nu fuma era Gazetarul Homosexual Ascuns. Ura mirosul de fum de țigară. În fiecare zi când ajungea acasă, se dezbrăca imediat de haine pentru a scăpa de mirosurile oribile de la Café Kundera. Totuși, nu protesta când ceilalți fumau. Și nici nu Înceta să mai meargă la cafenea. Venea acolo În mod regulat, atât pentru că Îi plăcea să facă parte din acest grup pestriț, cât și pentru că se simțea atras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

Polonia, În vechea Prusie orientală, În care numele lui de familie era săpat cu dalta În piatra majorității mormintelor -, fără a mai pune la socoteală tot ce știa despre nenorocirile omenirii, tot ce putuse auzi sau citi În legătură cu toate lucrurile oribile care se petrecuseră Începînd cu epoca străveche a vertebratelor lipsite de maxilare și pînă la data apariției dinților lui de lapte, armele lui de apărare strînsă, biete arme de Împuns și de tăiat. Copilăria și adolescența nu turnaseră mai apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-o - o fabrică răscumpărată În secolul XIX de o familie ale cărei prenume ne-ar plăcea să le descoperim Într-un roman de aventuri: Siffrein-Mathias și Voltaire-Benjamin. Cuvele, Încă și astăzi În activitate la Fontaine-de-Vaucluse, nu mai produc decît acea oribilă hîrtie de lux făcută din textile În care se introduc petale de flori și care e vîndută unor turiști convinși că e tot ce poate fi mai fin În materie de papetărie. Dar nu hîrtia cu filigran sau cea velină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
plecat, am fost trist cînd l-am auzit pe tata spunînd și repetînd că lampadarul acela era oribil. De fiecare dată cînd veneau diverși oameni la noi acasă, eu le arătam lampadarul: „Bunicul meu l-a făcut“. Dacă avea ceva oribil, acela era abajurul ales de tata. Bunicul a priceput pînă la urmă că lampadarul de la el nu avusese succes. Mai apoi, n-a mai adus decît un singur obiect făcut de mîna lui, și acesta a fost un cadou pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
să nu profite de ocazie. Vor cumpăra un pat nou pentru François! „De ce tot pentru el?“ a spus una din surorile mele. Avea dreptate! De ce tot eu? Tata a stăruit: Îmi vor găsi un pat mai modern, fără acele două oribile căpătîie. Cum așa, voi fi lipsit de meterezul Împotriva doamnei Marie-Isaure? Voi fi silit să mă Închid În baie, unde ușa nu se Încuiase niciodată bine cu cheia? „E lemn foarte bun, iar mie Îmi place lemnul“, m-am auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

spuse Roger. Câștigă imediat simpatia tuturor. — E de Încredere? — Foarte. O cunosc de zece ani. E o tipă inimoasă și foarte talentată. Îmi place la nebunie tabloul ei. E atracția camerei, nu-i așa? Kitty aruncă o privire spre tabloul oribil și Încuviință din cap. Ieșea Într-adevăr În evidență, dar nu așa cum credea el. Roger făcu o pauză, Își drese vocea și spuse: — Doamne, Kitty, ai avut dreptate, dar nu a lăsat nimeni nici un cec. În acel moment Începură să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Kitty disperată. — Kitty, ai fost la morgă săptămâna asta? — Nu. — De ce? — Săptămâna trecută am filmat un cadavru exhumat; a fost sinistru. — Oamenilor le place să vadă crime. Continuă! — M-am săturat! — Idei de reportaje, idei de reportaje, crime bune, crime oribile... o să te simți mai bine. Pentru că suferința altora e mereu o lecție de umilință, suferința altora e bună. Ne face să ne simțim mai bine când ne gândim la suferința noastră, spuse el cu vocea de copil mofturos. Dacă suferința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Ți-am simțit lipsa mai ales lunea, când obișnuiam să mergem la film. Diane și Kitty se Întâlniseră cu mulți ani În urmă, Într-un cinematograf, În care amândouă se strecuraseră să vadă un doilea film gratis. Era un obicei „oribil“, pe care Îl cultivau amândouă, pentru că le plăcea la nebunie. Datorită lui se Împrieteniseră. — Da... ce ne mai distram! Acum nu mai știu ce filme au apărut, nu am mai fost la cinema de o grămadă de vreme. Făcu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]