1,403 matches
-
rațiuni suficiente") de acreditare pentru orice produs al gândirii, rostirii, făptuirii. Rostul lor și constitutiv și regulativ vorbind în termeni kantieni le înfățișează ca instanțe absolute în zona de întemeiere a rostirii; este vorba, desigur, de o supra-măsură a lor, originată în de-naturarea logos-ului și constrângerea lui formală. Dar supra-măsura este doar "formală"; altfel, adică "funcțional", ea este măsura pe care cele două modele o impun oricărei gândiri, rostiri, făptuiri, în sensul că le predetermină pe acestea, constituindu-le. Ne-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesteia întreaga bogăție a logicului (descins direct din logos, prin "reducția" sa formală). Într-un fel, Aristotel trebuia să gândească adevărul în felul acesta, dat fiind proiectul logicii-organon și al celor două modele de discurs desprinse din chiar structura formală originară S P, anume analitica și dialectica. Și tot de aceea, aceste două discipline "logice" sunt, în Organon, toposuri regulative care constituie (intră în constituția), într-un sens prescriptiv, discursul de orice tip. 3.1.1.8. Sensuri non-judicative ale unei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anticipată de o de-constituire (o destrucție, poate o deconstrucție) a înseși dictaturii judicativului; metoda acesteia este reducția judicativă, apoi cea non-judicativă, ambele ale dictaturii judicativului, cea dintâi la timp, cea de-a doua, la logos-ul însuși. Structura formală originară judicativă (S P) se află în aceeași măsură în judecată, în raționament și argumentare (ca specie "dialectică" a raționamentului), în analitică și dialectică. Aflată întâi în judecată, ea instituie, prin multiplicare (prin operația multiplicității, în sens fenomenologic), raționamentul (demonstrația și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
temă, la discurs. De fapt, toate regulile stabilite de Aristotel, reguli firești ale gândirii, pretinde el și, la fel, toți logicienii, se întemeiază, așa cum am accentuat și mai sus, pe judecată, pe aspectul ei strict formal, constând în structura judicativă originară S P, și pe aspectul alethic, constând în corespondența dintre ceea ce se afirmă sau se neagă prin "formula" S P și faptele vizate astfel (prin afirmație sau negație). Există, cum știm, reguli referitoare la operațiile cu noțiuni (definiție, clasificare), raporturile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecățile premise, deși i-o cunoaștem pe cea din silogism. Dată fiind această nedeterminare, căpătăm o rațiune foarte puternică pentru diferența logică dintre judecată și raționament. Dar, pe de altă parte, în ambele cazuri este vorba despre aceeași structură judicativă originară S P. Prin urmare, cel de-al treilea termen, deși nu se va confunda nici cu S nici cu P (poziționați în structura silogismului), va prelua fie funcția de S în ambele premise, fie pe cea de P în ambele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în urmare, nu ar fi posibilă nici alcătuirea discursurilor care pun la un loc mai multe raționamente. Observația din urmă este valabilă doar cu condiția asumării, de la bun început, a unui punct de plecare în această construcție, anume structura judicativă originară S P. Dar ar fi cu putință și o altă cale, una care să ocolească angajamantele judicative, pentru a atinge adevărul? O asemenea întrebare este cu totul legitimă, chiar pe baza celor descoperite în felul în care Aristotel a proiectat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propoziții de predicație. Așa ne apar lucrurile acum. Totuși, nici una dintre cele două ipostaze ale exprimării "începutului" raționamentului dialectic problema sau premisa nu este altceva decât această formă. Poate fi vorba, desigur, despre o abatere, dar nu de la structura judicativă originară aceasta din urmă fiind esența judicativului constitutiv -, adică nu de la "forma" judecată simplă, în care structura amintită are o singură apariție. În cazul celor două ipostaze "expresive" ale tezei dialectice (problema și premisa), structura originară judicativă poate să apară de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
putem ușor observa că este vorba despre un enunț alcătuit din două judecăți de predicație: 1. "Lumea este eternă"; 2. "Lumea nu este eternă". Strict formal, enunțul dialectic cu rol de premisă are ca unitate structurală a sa forma judicativă originară S P. Prin urmare, nu ne aflăm în afara limitelor dictaturii judicativului cu premisele dialectice. Totuși, este evident tonul diminuat formal din Topica, fapt legat de tema principală a tratatului, aceea despre constituirea raționamentelor dialectice prin stabilirea "locurilor" (topoi) care, datorită
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
decât judecăți desfășurate, socotește Kant. Pornind de aici și de la felul în care Kant justifică poziția centrală a judecății în proiectul său critic, am putea susține următoarele fapte, semnificative pentru ideea reipostazierii dictaturii judicativului prin proiectul critic kantian: (a) structura originară judicativă, ca și în logica organon, de forma S P, condiționează cunoștința veritabilă, așa cum aceasta este concepută potrivit convențiilor proiectului critic. Funcțiunile logice ale judecății, S și P, exprimă numai împreună un sens, chiar dacă ele par a fi eterogene: S
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensibil și condițiile materiale ale schemei transcendentale, aceea care face posibilă sinteza reprezentărilor; conținutul, obiectele sensibilității vizate de schemele temporale ale imaginației transcendentale; c) condițiile universale aparținând unității sintetice reprezentată de categorie, adică determinări generale de timp, și, desigur, apercepția originară ca determinare universală de timp. La o primă vedere, este vorba despre "prezența" timpului, și nu o prezență pasivă, ci activă în sensul că toate operațiile sprijinite de aceste condiții, precum și toate constituirile fenomenale obiectuale ce le corespund reprezintă timp
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dacă cel de-al doilea a ar fi dat, așadar ar fi înaintea celui dintâi a (în ordinea constituirii), atunci acesta ar fi implicat deja angajamente strict ontologice, privind ființarea a ceva (ființarea sa). Neîndoielnic, aici avem deja structura judicativă originară S P; care traduce strict formal gândirea-care-se-gândește-pe-sine. Aristotel a consacrat această interpretare formală. Dar el aparține, totuși, unei tradiții prin problemele acreditate după comiterea acestei "opțiuni": problema adevărului și a cunoștinței adevărate, cea a recunoașterii adevărului sau a originii sale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propriului ei concept (proiect, origini), ar trebui să gândim cele două condiții cea formală și cea alethică numai împreună; în acest fel am putea observa și sensul "intențional", "către" dictatura judicativului, pe care ele îl capătă (exclusiv împreună) și poziția originară așadar, condiționantă, protectoare, păstrătoare etc. a dictaturii judicativului față de ele. Desigur, fiecare dintre cele două aspecte formal și alethic poate fi ceva, luat autonom, în afara dictaturii judicativului; fiecare este o ființare aparte, constituită după reguli proprii; dar nu aceasta este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și timpul). Odată intrat în funcțiunea sa, timpul "fixează" la nivelul judecății poziții și funcții pentru sine și pentru adevăr, așa încât putem vorbi despre dictatura judicativului într-un sens propriu-zis constitutiv, neuitând de ceilalți doi termeni care alcătuiesc structura formală originară S P, ei înșiși "fixați" prin timp pe anumite "poziții" și "funcții" și având rosturi constitutive duble: pe de o parte, fiind constituiți prin operații judicative, dar, pe de altă parte, constituiți în așa fel încât ei înșiși, timporizați, să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fond, în-ființării) cel puțin a unui subiect. De aici am putea înțelege că primul act de în-ființare sau de timporizare este reprezentat de intrarea în lumea ființării a unui subiect. Ontologia elementară nu poate face abstracție de acești termeni: ființarea originară ca subiect, timpul, ființa, în-ființarea; dar nu poate evita nici problemele constituirii judicative a acestor obiecte; în fond, judecata este cea care lucrează aici, ca/în/întru/prin timp. Dar fiecare dintre aceste patru elemente obiectuale are propria sa "funcție
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Originea reală a obturatorului (în colaborare cu M. Popescu), Roumanie Médicale, 1900, nr. 2. 108. C. I. Parhon, Leziuni secundare în măduva spinării în urma rezecțiunii marelui pectoral (în colaborare cu M. Goldstein), România Medicală, iunie 1900. 109. C. I. Parhon, Origina reală a marelui pectoral, comunicată în ședința din 28 mai 1900 la Societatea de Anatomie. 110. C. I. Parhon, Cercetări asupra localizațiunei motrice a marelui pectoral la om și la câine (în colaborare cu M. Goldstein), România Medicală, 1900, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
averea populației muncitoare și pașnice din această provincie. Apelul acesta adresat României nu putea rămâne fără ecou, chiar din motivul Comunității de rasă, și armata română a venit în ajutorul românilor din Basarabia fără să abandoneze soarta celorlalte populații de origină diferită. Ce este de mirare deci dacă, ulterior, populația Basarabiei a declarat, prin organul reprezentanților săi legali, că preferă ordinea și securitatea în locul anarhiei și că în sfârșit și-a manifestat dorința de a vedea Basarabia unindu-se cu România
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
indirecte, dar nu mai puțin importante. Putem în acest punct să definim un lanț cauzal canonic: acesta începe fie cu o decizie, fie cu un fenomen social important, un proces global, un parametru structural al organizării sociale în care se originează un proces cauzal care, trecând printr-o mulțime de variabile intermediare (efecte cauză), duce în final la variabila efect. Atât multicauzalitatea, cât și dispunerea procesului determinativ sub forma unui lanț cauzal pun cu claritate în evidență faptul că explicația cauzală
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai importante. Foarte adesea se organizează cercetări asupra stării diferitelor componente ale sistemului social al întreprinderii, rezultatele acestora fiind utilizate ca un feedback generator de schimbare (Mann, 1961). Pe această linie s-a dezvoltat întreaga metodologie de schimbare a organizației, originară în teoria lui Rensis Likert (1961, 1967). În fine, sociologia poate oferi informații despre experiențele sociale științifice sau practice realizate în alte colectivități, lărgindu-se astfel „imaginea sociologică” a sistemelor sociale, capacitatea lor de a gândi și explora alternative. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ceea ce s-a petrecut În Antichitate, când orașele grecești se instalau de-a lungul țărmului În diverse regiuni europene fără a pătrunde decât rar În chip determinant și În interiorul continentului. Numirile ce evocă elementul etnic și sunt astfel legate de origina comună a unor populații au condus la formarea unor numeroase și temeinice studii; le amintesc pe cele mai importante. Astfel, ,,preocupările panslaviste” sunt prezente Încă din secolul al XIX-lea, cele lingvistice, În primul rând; cele privind credințele, structurile sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Institutul de Statistică, se considera că regimul trebuia să aibă încredere în el. De altfel, în anii 1941-1944, apartenența etnică era un aspect care putea să te coste și viața. Provenind dintr-o familie cu mai multe generații de intelectuali, originară din nobilimea germană, profesorul Stahl deținea documente din care a alcătuit o istorie genealogică a familiei sale pe mai multe secole. Informația furnizată de el, împreună cu verificările făcute de Siguranță și Gestapo au făcut obiectul unui dosar voluminos care l-
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
opreliștile impuse de Moscova și Însușite Întocmai de București, „după al Doilea Război Mondial România se situează pe locul cinci printre țările est-europene” ca număr de emigranți, cu „un procentaj scăzut, de numai 6,9% din imigrarea totală În SUA originară din zonă”. Chiar și așa stînd lucrurile, „imigrarea postbelică din România constituie 24,9% din imigrarea transoceanică totală provenită din această țară după anul 1881”. Un alt istoric al comunității românilor americani scria că „anii ce au urmat celui de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
tendințe extensive, fără să ascundă intenții mistificatoare. Referindu-se la imigrația română din Canada, Radu Toma a reținut o informație după care „În anul 1921 recensămîntul canadian a consemnat un număr de 15.086 români, 1,02% din populația Canadei originară prin naștere sau părinți din străinătate”. După o scădere a imigrării, care a durat pînă În 1924, „În prima jumătate a acestui an propaganda serviciilor de imigrare canadiene În străinătate - ne informează același autor - a cunoscut o nouă intensificare, 4
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Romanian-Americans increased to some 120.000 in 1930”. Tot el ne informează că, „În anul 1930, grupul originar prin naștere sau părinți din România [deci nu numai români, n.n.] era format din 293.453 persoane, aproape 1% din populația Statelor Unite originară prin naștere sau părinți din străinătate. Se constată, atrăgea el atenția, un echilibru perfect Între numărul foștilor imigranți - 146.393 - și al urmașilor lor - 147.060 -, care dovedește evoluția Înaintată a procesului de asimilare”. Completînd același tablou și pentru Canada
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
România se situează pe locul cinci printre țările est-europene. Cu un număr total de 52.517 imigranți, o medie anuală de 1.544,6 persoane, această țară deține un procentaj scăzut, de numai 6,9% din imigrarea totală În SUA originară din zonă. Dinamica ei a fost următoarea: 194549 - 3.030 imigranți (5,8% din total); 20.038 În anii ’50 (38,1%), 14.142 În deceniul următor (26,9%) și 15.307 pentru anii 1970-78 (29,2%). După epoci de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Quercus L., cu excepția Quercus suber L.; - Fraxinus L., Juglans ailantifolia Carr., Juglans mandshurica Maxim., Ulmus davidiana Planch. și Pterocarya rhoifolia Siebold Zucc., originară din Canada, China, Republica Populară Democrată Coreeană, Japonia, Mongolia, Republica Coreea, Rusia, Taiwan și SUA; - Betula L., originară din Canada și SUA. ------------ Pct. 5., Secțiunea I, partea B din anexa V a fost modificat de pct. 115 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 810 din 17 septembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 713 din 30 septembrie 2014
EUR-Lex () [Corola-website/Law/221579_a_222908]