1,607 matches
-
atrage atenția, iar noi nu observasem În tot balamucul ăla cu sacii de ciment. Pândise și ascultase, desigur, luase aminte la tot ce puneam noi la cale, de-acolo din pat, până-l luase somnul. Uite-l cât e de ostenit, cine știe cât or fi umblat piciorușele lui toată vara? Doarme somnu’ morții, nenorocitu’ de el. Sfinte Dumnezeule, părințele, ce ne-om mai face și cu ăsta? Acuma lasă-l aicea și-om mai vedea. Îi auzeam de-afară sfădindu-se și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca pe Andrei, ori că de supărat ce e. A dat gata trei jumătăți, numai de când am venit noi. S-o fi lămurit de-acuma, și nici nu prea mai avem cu ce să-i facem capu’ mare. Am cam ostenit, da, uite acuma se face ziuă și Încă n-am căzut la o Înțelegere. Tăceam toți patru și poate că n-am mai fi avut mult până să adormim acolo-n cur pe saltele, cu sticlele și farfuriile pline cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vedea pe ea cât de copleșită și hârșită-i de nevoi și lipsuri de toată mâna, iar tot ce o stârnise fusese desigur leul În plus pe care-l dăduse Înainte să vadă prețul ziarului. Vărul meu vitreg părea să fi ostenit explicând, așa Încât un tovarăș de-al lui, o figură de Isus ratat, suptă și năpădită de tuleiele unei bărbi cânepii, porni cu avânt sporit să lămurească femeia cum că ei nu se aleg cu nimic din leul acela, fiindcă-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-l Întreb de Laur pe vărul meu vireg Ion Trandafir. Când am trecut din nou pe acolo, la o săptămână și ceva, n-am mai dat de el. Îmi revenisem cât de cât. Ortansa se reîntorsese În demisolul meu. Nu ostenea o clipă biata de ea să mă ajute, corectându-mă și explicându-mi cum se face, cât e de greu și cât de ușor, până reușeam să Încropesc un soi de compilații eseistice socio-politico-filozofico-literare, care-i aparțineau ei În bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu brațele și sufletul deschise tot ce vine de la jegurile astea comuniste, barosul și lopata și ciocanul de bătut tuburi și alte unelte de acest fel, așa că n-am vrut să fac excepție nici de astă dată. Ei s-au ostenit probabil să-mi citească romanul și au găsit de cuviință să-mi dea o diplomă pe care scrie Premiu de Debut, plus un plic cu două sute de mii de lei. Mă uit a milă la bani. Cât de buni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
într-o eventualitate ca asta. Unii au capacitatea de a comunica direct cu morții. Ea spune că se cere o sforțare uriașă și o mare cheltuială de energie spirituală ca să ajungi să stabilești acest contact; apoi însă trebuie să te ostenești tot atât de mult ca să te desprinzi de entitățile acelea care, de multe ori, sunt maligne. Dionysos Aici se manifestă încă ardoarea dionisiacă. Nu întâmplător Decheneus interzisese cultivarea viței de vie, ca să înfrâneze pornirea orgiastică. Aia mi-a spus că această interdicție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vor mai ști ce-i grebla. Dar suportăm anecdoticul, numai să vină schimbarea noastră în noi înșine, să devenim ceea ce am vrea să fim. Complexitatea ritualurilor și istorisirilor creștine despre viața de apoi te poate face să-ți uiți întrebarea, ostenindu-ți căutarea în trasee a căror parcurgere necesită efortul unei vieți. * Scrisul reprezintă întâlnirea cu mine. Dacă iau în considerare anticipările pot spune că este o regăsire de sine. Numai că cel pe care-l descopăr acum nu a fost
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
să le imprime literaturii noastre. Îi interesa, prin urmare, mai puțin individualitatea diferitelor opere, cât ce linie de mișcare 1 idem, p. 11-12 2 ibidem, p. 166 3 op. cit., p. 221-222 8 trădau acestea luate la un loc. Ei se osteneau doar ocazional și foarte rareori să examineze sistematic cărțile apărute, să întreprindă analiza lor amănunțită. Niciunul n-a făcut cronică literară propriuzisă. Ibrăileanu își intitula astfel lungi studii sporadice despre câte o carte care-i plăcea. Densusianu se mulțumea cu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
numai săi nască și să-i părăsească ci să-i nască și să-i crească, să-i educe în conformitate cu morala creștină. Este ușor în zilele noastre să naști un copil și să-l abandonezi într-un leagăn, decât să te ostenești cu creșterea lui. Pentru viața acestor copii părăsiți răspund în primul rând părinții și mai ales cele care i-au purtat în pântece. Dacă avortul este considerat o crimă trupească, atunci abandonul este crimă sufletească. Și unul și altul arată
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
unui mag ce a îndrăznit să creadă într-atât în Dumnezeu, încât să dorească a transcede în starea de veghe ce alții nici măcar nu și-au închipuit că se poate visa în adâncă adormire. Poezia e lacrima privighetorilor care au ostenit toată noaptea cântând 641. Norul romboid, substanța eterică mercuriană deține întreaga existență, plasma oamenilor de știință, matricea vibratorie a câmpurilor energetice din elemente. Și lumina descinde de la Marele Arhitect al Universului către om, e podul curcubeu ce are pentru ochiul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fi-va din nou un botez. Numai lumina, cea care a dat viață Cosmosului întru început și pe care întunericul nu a pătruns-o, ne arată Calea. 25. Misticismul și geneza artei Geneza aurorei Poezia e lacrima privighetorilor care au ostenit toată noaptea cântând 924. Simbolistica poemelor 925 reprezintă mult mai mult decât visul unui inițiat, ele sunt alchimia în sine a unui mag ce a îndrăznit să creadă într-atât în Dumnezeu, încât să dorească a transcede în starea de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
izbindu-se de țărm, mă înh\ța de spate. Am înghițit multă apă și m-am tăiat la picior. Am găsit grămăjoara de lemne pe care le abandonasem și le-am cărat acasă. Mi-era foarte frig, dar eram prea ostenit ca să-mi aranjez o baie în cada de jos, care s-a dovedit a fi din fontă. Nu merită să cari apă clocotită în baia de sus. Mi-a dat prin gând că dacă aș lega o frânghie solidă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dacă mi-ai spune adevărul ar fi o ușurare pentru mine... Nu-i nimic de spus! — Și te aștepți să cred? Ai crezut-o cândva. — N-am crezut niciodată, m-am prefăcut numai că te cred, Dumnezeule, voiam să uit, ostenisem să mai trăiesc cu toate astea, ostenisem să mai trăiesc cu visurile tale. N-au existat nici un fel de visuri. — Blestemată de... — N-au existat nici un fel de visuri. — Nu-mi îndruga minciuni și nu ridica glasul la mine! Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o ușurare pentru mine... Nu-i nimic de spus! — Și te aștepți să cred? Ai crezut-o cândva. — N-am crezut niciodată, m-am prefăcut numai că te cred, Dumnezeule, voiam să uit, ostenisem să mai trăiesc cu toate astea, ostenisem să mai trăiesc cu visurile tale. N-au existat nici un fel de visuri. — Blestemată de... — N-au existat nici un fel de visuri. — Nu-mi îndruga minciuni și nu ridica glasul la mine! Doamne, cu câte minciuni m-ai hrănit! Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
contralto a Rosinei. Am zbierat: — Încetați! Încetați! Încetați cu larma asta asurzitoare! Dar continuară să-mi cânte în față, ațintindu-mă cu ochii lor strălucitori, umezi de râs, și mișcându-și brațele în ritmul melodiei; până când, în cele din urmă, osteniră, încetară cântecul și izbucniră într-un nou acces de râs nebun. M-am așezat pe un scaun și m-am uitat la ei. În sfârșit, redobândindu-și coerența, Rosina își șterse ochii și-mi spuse: — Charles, ești atât de caraghios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a mea. Să fi constituit eu pentru Lizzie încercarea predestinată, menită să purifice forța iubirii ei? E o speculație mult prea sublimă. Poate că grozăviile petrecute în timpul verii au provocat pur și simplu ruptura unui anumit fir și Lizzie a ostenit. Cu toții suntem demoni potențiali unii pentru ceilalți, dar unele relații mai strânse par a fi scutite de această soartă. Și relația mea cu Lizzie a fost salvată de demonism, prin cine știe ce grație, fără meritul meu, fără voia mea. Bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
are. Cine l-ar fi crezut pe cel care ar fi susținut că regele Carol I și-a consumat afectivitatea și erotismul numai în familie, când predecesorul său, Cuza, avusese o îndelungată legătură extraconjugală pe care nici măcar nu s-a ostenit să o ascundă și când urmașul său, Ferdinand, în vremea în care era prinț moștenitor, avea să stârnească un scandal public și o dispută constituțională prin iubirea față de Elena Văcărescu? Iar mai târziu, în vremea lui Carol al II-lea
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
și de dependență. În desfășurarea relației de interdependență realizează funcția de subiect: „Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate?/ Cine scobește zidul cu carnea lui/Cu degetul lui ca un cui,/ De răspunde-n rănile mele?/ Cine-i pribeag și ostenit la ușă?” (T. Arghezi, I, p. 102) și participă la realizarea funcției de predicat analitic: „Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă?” (M. Eminescu, I, p. 28) În dezvoltarea relației de dependență, pronumele interogativ ocupă poziția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
impune numelui predicativ din structura predicatului analitic cazul nominativ, indiferent de poziția sa în interiorul categoriei gramaticale a cazului: „Ușor nu e nici cântecul. Zi și noapte - nimic nu-i ușor pe pământ: Căci roua e sudoarea privighetorilor ce s-au ostenit toată noaptea cântând.” (L. Blaga, 345) „N-a arătat niciodată încredere cui era prea sincer, ostentativ de sincer din prima clipă.”, „Evită cu consecvență pe cine e prea plin de încredere în sine.” Se situează aproape fără excepție în cazul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe mine, care te-am iubit, care am jertfit tot pentru tine.” (I.L. Caragiale, I, 214) • adverbe relative: „Atunci, copila părintelui, cum era sprințară și plină de incuri, a bufnit în râs.” (I. Creangă, 4), „Și el, cât era de ostenit, ne prindea pe câte unul, ca la baba-oarba, ne rădica în grindă zicând: „Tâta mare!” (I. Creangă, 25), „Nici un om, din câți am cunoscut, oricât de neînsemnat ar fi fost, oricât de sărac (...) nu s-ar putea plânge că ar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
punți în cursă gigantici albatroși Ce însoțesc corăbii, în legănate cete, Pe-abisuri îmblânzite prin jertfe de matrozi. Dar cum se văd pe scânduri, stăpânitorii slăvii Devin ne-ndemânatici și înduioșător își poartă vastele-aripi târâș pe puntea năvii Ca vâsle ostenite pe laturile lor. Fochistu-i necăjește și, șchiopătînd, dă zorul Să imiteze mersul sfioșilor captivi Ridicol, slab și trîndav s-arată zburătorul Intimidat de rîsul matrozilor naivi. Poetul e asemeni monarhului furtunii Ce vizitează norii râzându-și de arcașiProscris pe sol
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
Așa dorește și măria sa beizade, după câte am înțeles . - Șătrarule, răspunse Ruset, noi nu cerem dec ât o făr âmă de pită și un ceas de odihnă. Rugăm pe cinstita gospo dină să nu se tulbure și să nu se ostenească. Gospodina se închină în fața beizadelei, sărutându-i mâna întinsă, fără s o atingă cu degetele sale. - Măria ta - zise ea, bine ai venit la noi și te rugăm să nu te superi de pat rău și de hrană puțină. Din
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
jeunes filles en fleurs, O aventură mică pe o platformă uriașe și Bunica se pregătește să moară. „Dacă în romane personajul poartă un nume (fiind deci riscant a-l identifica total autorului), în multe din <<nuvele>> Holban nu se mai ostenește să se ascundă în spatele unui personaj; ele pot fi considerate așadar tușe suplimentare la un portret <<par lui - même>>”<footnote Ibidem, p. 57 footnote> Un aspect neașteptat al receptării operei lui Holban a fost acela al respingerii apriorice a importanței
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cazul celui de-al doilea se încheie totdeauna cu un salt imaginar. „Am lăsat acasă o fată care mă iubește. Nu e frumoasă, și ochii mei au obosit repede îndreptându-se spre silueta ei bicisnică. Nu e savantă, și am ostenit vorbind singur, inutil și ridicol. Nu e bogată, și mi-ar îngreuna mersul purtând-o pe umerii mei, ca melcul cocioaba. Dar e îndrăgostită, căci pentru dragoste nu e nevoie de frumusețe , de minte sau de bani. Am simțit- o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Probabil că vor apărea gazetari de care nu știm și vor muri nume cu care ne-am obișnuit. C.Ș.: Adevărul este că nu reții aproape nici un nume de gazetar. Omul obișnuit citește, dacă citește, articolul, fără să se mai ostenească să vadă și cine e autorul. A.B.: Da, pe când în străinătate fiecare mare cotidian își are editorialistul lui. Însă cel mai tare vor suferi cei care au călărit pe linia dintre adevăr și minciună. Da, puțin adevăr, puțină minciună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]