4,332 matches
-
montajul unui film, cu cele scrise În jurnalul meu intim la data de 23 octombrie 1968: „Stranie ostilitate a tatei față de proiectul meu de carte...“ Care tată, la urma urmei, a notat poate la rîndul lui, fie și mental: „Stranie ostilitate a fiului meu...“. Dar nu cred. El Își avea Întotdeauna certitudinea lui În privința lui Dumnezeu, certitudine care Îngloba dragostea pentru copiii lui, lava aceea din sîngele lui, lava fierbinte care, dezvăluită de o arteriografie, ar fi Întrecut filmele vulcanologului Tazieff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
scriu deloc? Și dacă mi-aș fi publicat romanul sub un pseudonim, i l-aș fi trimis oare? Am spus-o mai adineaori: e o problemă Încîlcită povestea cu publicarea primului meu roman, o poveste pe care a stricat-o ostilitatea părinților mei, un cuplu pe care - să nu uităm - mă temeam că-l voi Încornora... Cum de au ghicit ei că o carte din care nu citiseră nici măcar un rînd Îi va șoca? Ceea ce mama citise poate pe furiș În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
încăperii. ă Nu ar trebui să fiu? ă M-aș hazarda să ghicesc că o parte din autorii pe care îi publicați nu sunt. ă De ce, din moment ce cazul a fost închis, ne mai puneți aceste întrebări? întrebă Vadim Vasilievici cu ostilitate bruscă. Se părea că vocea sa i îngroșa și mai puternic când era agitat. ă Dragul meu Vadim Vasilievici, spuse Osip Maximovici cu blândețe și zâmbi, însă ochii îi rămaseră serioși. ă Nu v-am pus aceste întrebări în legătură cu acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
diverse lucruri de pe la ceilalți chiriași. Totul - covor, canapea, postere, casetofon, veioză, masă, scaune... nimeni n-ar fi făcut așa ceva În Europa. Cred că nici mulți oameni de-aici, din State, n-ar fi făcut asta. Ce poveste! Încă nu dispăruse ostilitatea dintre ei. Discuția lor era doar un armistițiu. Apoi el se rostogoli peste ea, o Îmbrățișă și o privi În ochi mult timp, fără să spună nimic, de parcă ar fi vrut să citească În sufletul ei, să vadă dacă dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
era gata să se dezlănțuie. Pe de altă parte, mirosul de busuioc din cameră m-a calmat și în clipa aceea chiar mi-a părut rău că o pierdusem, din câte înțelegeam, pe Marta. Simțeam în ea un fel de ostilitate - auzise de Laura? se lămurise că n-o iubeam? nu-mi ierta lașitatea?, dar n-avea rost să mă cert cu ea. Nu i-am reproșat nici când, lungindu-se într-un târziu lângă mine în pat, s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu aplomb „revoluționar” - o replică acuzelor tradiționaliste, afirmînd că peiorativul atribut nu se aplică simboliștilor, ci imitatorilor epigonici sămănătoriști. Nu fără atacul de rigoare împotriva criticii acuzate de miopie conservatoare: „Revoluționarii în literatură au fost de altfel primiți veșnic cu ostilitate. De cîte ori e vorba de un gînd adevărat închis într-o formă originală, critica se sperie ca de roșu și, ațîțată că s-a trecut peste puterea ei de pricepere, caută, oftînd după nimicurile ușor digestibile, să insinueze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tinereții iubitoare de frondă (deși, în anii ’30, cînd avangarda era lăsată în urmă, iar imperativele - politice și literare deopotrivă - erau altele, modernistul democrat Ion Vinea se va apropia de criticul sburătorist). Avem de-a face în fapt cu bine-cunoscuta ostilitate a artiștilor moderni, inovatori, dar de obicei unilaterali, față de „forța de inerție” a criticilor. După război, Lovinescu însuși își va justifica - maiorescian - propria rezervă „față de nou”: „...prin însăși formația lui, călit la școala trecutului și cu aderențe încă vii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Caragiale, Gala Galaction, Adrian Maniu, I. Vinea, N.D. Cocea nu a fost doar un simplu accident. Un liant important al acestei „generații deziluzionate” a Marii Uniri l-a constituit - dincolo de simpatiile ideologice socialiste sau conservatoare ale unor membri ai săi - ostilitatea comună față de politica Partidului Liberal și față de ethos-ul „burghez”. Din 18 decembrie 1917, revista — condusă acum de N.D. Cocea — recuperează numele de Chemarea (se poate observa cum cei doi își „pasează” denumirea publicației și funcțiile de conducere, alternînd — după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reprezentarea pe scena teatrelor românești a unor dramaturgi expresioniști, primele spectacole de acest gen (cu piesele Nju de Ossip Dymov și Pelicanul de Strindberg) au fost montate la București abia în 1922 de către regizorul german Karlheinz Martin și primite cu ostilitate în presă (calificativele „demență”, „puerilitate” etc. apar frecvent); în același an, „Kunstleriche Schaubuhne” din Berlin juca la Cernăuți piesa Jederman a lui Hugo de Hoffmanstahl, iar în 1923, ansamblul german „Raoul Aslan” reprezenta în Capitală Der Brand in Opernhaus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
semnificativă, datorată probabil lui C. Emilian: freudismul nu a fost „greșit înțeles” de avangardiștii români, iar arta avangardistă nu e, propriu-zis, „clinică”, ci doar o „răstălmăcire” a teoriilor freudiene... În cursul anului 1932, Gh. Adamescu susținuse - pe aceeași linie de ostilitate conservatoare - o serie de prelegeri la Universitatea „Ateneului Român”, pe care le va publica într-o broșură de 27 de pagini (Curente moderniste în literatură, București, Imprimeriile „Independența”, 1933). Pătrunderea avangardei în citadela universitară va fi marcată peste cîțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o poetică a avangardei artistice. Perspectiva conservatoare a autorului face din ele și un document relevant în sine pentru imaginea „modernismului extrem” privit din unghi academizant în România anului 1930. O trăsătură caracteristică a modernității anarhice este apreciată a fi „ostilitatea înverșunată împotriva oricărui element de ordine și disciplină”. Individualității tradiționale, subordonată bunului simț și valorilor comunitare, i se substituie un individualism eretic, excentric, abnorm și amoral, cultivînd diferența radicală, ostil oricărui principiu de autoritate supraindividuală: „poeții școalelor moderne confundă această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
moară. I-o jurase lui Kevin În dimineața aceea. Avea dreptul să-l denunțe pe Antonio și să se apere. Viața mea nu mai e doar a mea: e a noastră. În sala de așteptare, chipuri plictisite o priveau cu ostilitate - căci era acolo, Înaintea lor. Așteptau În purgatoriul acela anonim al birocrației. Un tip răzbunător voia să-și denunțe vecinul căci pianul lui Îl Înnebunea. O doamnă neglijentă Își pierduse portmoneul și se lamenta că Încercase să-și blocheze cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
capabilă să-și găsească locul În societate, să interacționeze cu semenii săi, să-și Înfrunte cu maleabilitate și dezinvoltură existența. — Aris tocmai se pregătește să plece cu echipa, dar Încă e pe aici, ți-l aduc imediat, spuse Meri. Fără ostilitate și fără ură. — Îți amintești de mine? o Întrebă Maja. — Bineînțeles! râse spaniola. Ești mama Camillei. Numele acela o pălmui. Camilla nu voia să se Întoarcă acasă după petrecere. Continua să vorbească despre tatăl lui Kevin Buonocore. Zicea lucruri oribile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
degrabă pentru a-și manifesta dezaprobarea față de aceea care cuteza să calce În picioare credințele insulei. Muncitori de la șantierul naval, de la fabrica de faianță, de la laboratoare, simpli pescari sau clienți asidui ai barului, cu toții o cercetau cu privirea cu o ostilitate fățișă. În primele rînduri, Jeanne și Loïc, familia Le Bihan, Yves Pérec. Mai În spate, Ryan, dar și Anne Bréhat căreia acesta tocmai Îi prezentase scuze pentru disputa din ajun. În ciuda tristeții, ea apreciase acest lucru. O dată În viață, familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
poseda iarăși Întreaga insulă... RÎse tăcut. - Ai zice că ucigașul lui Gildas, Yves, Loïc și Gwen a fost de partea noastră de la bun Început, nu credeți? PM făcu efortul de a da drumul unui zîmbet filiform pe care Îl dezmințea ostilitatea privirii cu care Își țintuia tatăl. CÎnd ieșiră, o rechemă pe Armelle la ordine, cerîndu-i să-l informeze În legătură cu absolut totul Înaintea lui Arthus. Ea Îl Întrerupse cu un gest sec care Însoți un ton ce nu admitea replică. - Dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sînt! Ai preferat să te desparți de toate amintirile astea care Îți evocau prea mult absența lui... Înălță cuțitul pe care se vedea o picătură de sînge. - Friptură În sînge, tată, ce zici? Bătrînul Îl cercetă din ochi cu o ostilitate vădită, dădu la o parte farfuria cu un gest sec și se ridică greoi. - Mă obosești, Pierre-Marie. Armelle se repezi să-și ajute socrul, fulgerîndu-și soțul cu privirea. Acesta luă o Înfățișare fals pocăită. - Veșnicul conflict Între generații... Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gurii. Remarca ei Îl lovi pe Michel ca o plesnitură de bici, chipul i se descompuse. Urcându-se În Porsche, Janine trecu pe lângă Annabelle, o privi În ochi; era o privire plină de ură. Bunica lui Michel nu simțea nici o ostilitate față de Bruno; era și el victima acestei mame denaturate, așa vedea ea lucrurile - o viziune sumară, dar În definitiv exactă. Bruno Își făcu așadar obiceiul să-l viziteze pe Michel În fiecare joi după-amiază. Lua automotorul la Crécy-la-Chapelle. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vreme singurul - care a apărat această teză radicală născută din lucrările lui Djerzinski: omenirea trebuia să dispară; omenirea trebuia să dea naștere unei noi specii, asexuate și nemuritoare, care să depășească individualitatea, separarea și devenirea. E de prisos să menționăm ostilitatea pe care un asemenea proiect avea s-o dezlănțuie printre adepții religiilor revelate; iudaismul, creștinismul și islamul s-au pus, măcar o dată, de acord, și Împreună au aruncat anatema asupra acestor lucrări „ce atentează grav la demnitatea umană, constând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Ochelari fără Ramă. Studiul de piață a arătat că... — Emma. Jack mă privește din nou. Tu ai cumpăra o băutură pe care sînt desenate niște ovare ? — Ăă... Îmi dreg glasul, conștientă de faptul că mai multe persoane mă fixează cu ostilitate. Păi... probabil că nu. CÎțiva dintre cei prezenți schimbă priviri Între ei. — Părerea ei nu are nici cea mai mică relevanță, murmură cineva. — Jack, trei echipe de creație au lucrat din greu la conceptul ăsta, spune bruneta pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ah, zice că bucătăria e singurul lucru cu care mai pot francezii să scoată altora ochii, de la rușinea tțțț‑ah, tțțț‑ah, din 1940, când Hitler și‑a dansat aici giga victoriei. Chick vede la France pourrie În Sartre, În ostilitatea față de Statele Unite, tțțț‑ah, În aclamarea stalinismului și În filozofia și teoria lingvisticii. Tțțț‑ah, hermeneuții - el Îi numește hormoneuții - sunt, după el, mici sandvișuri, hăpăite de muzicanți În pauză. Dar trebuie să recunoașteți că nicăieri nu mai puteți savura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aveau demnitate, care motanului negru i-a părut amenințată, fiindcă altfel n-ar fi tresărit de parcă l-ar fi ars ceva, naiba știe ce-o fi văzut, și i-a ras roșcatului o labă în bot, lucru care a declanșat ostilitățile. Și parcă simțeam fiecare gheară înfigându-se în blana celuilalt, trecând de vaga protecție a blănii, penetrând stratul superficial de piele, rupând și dezordonând țesuturi, și zbieretele pisicești s-au ridicat ca într-o tornadă și s-au coborât asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zărit-o pe Titania și pe duhurile ei, dintre care lipsea Tabitha. Erau adunate în fața ușii duble, abătute. La auzul pașilor mei, se schimbară imediat la față, ca niște conspiratori surprinși în mijlocul unui complot. —Ești așteptată, zise Ranjit, aproape cu ostilitate. — Știi de ce m-a chemat MM? zisei eu, mai mult de dragul conversației, decât ca să aflu. A, da, zise băiatul cel blond al lui Hugo, țuguindu-și boticul a îmbufnare. Știm. Roșcata și Helen se uitară una la cealaltă, cu subînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
erau cu mult mai vesele acum că aveau să vadă cum urmau să arate costumele lor. Chiar și Tabitha apăru, în cele din urmă, din bucătărie, și o cuprinse și pe ea veselia, astfel că păru să nu mai observe ostilitatea celorlalți. Văzându-mă că stau în colț, Helen o luă spre mine. Nu trebuie să-ți vezi costumul? o întrebai eu cu politețe. —O, l-am văzut deja pe al meu, acum o sută de ani, și am văzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
agrafa din buzunar, pipăind vârfurile steluței de diamant din mijlocul palmei mele. Mai rău era că, după mine, ar fi putut avea dreptate. Capitolul nouăsprezecetc "Capitolul nouăsprezece" Cum era de așteptat, cele mai multe suspiciuni erau direct legate de zâne. Se cunoștea ostilitatea lor față de Tabitha și, de fapt, s-a dovedit că de o săptămână și ceva o ostracizaseră cu adevărat. Niciodată nu m-a surprins meschinăria cu care adulții se comportă unii față de ceilalți, dar, chiar și așa, de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
opri. Aștepta să spun de ce voisem să mă întâlnesc cu ea. Se vedea limpede că va trebui s-o conving să mă lase să intru în apartament. Se așezase în așa fel încât bloca intrarea, fără să dea impresia de ostilitate. Totuși, îmi dăduse drumul în clădire. Treaba era pe jumătate rezolvată. Intrăm? o întrebai eu, hotărându-mă să mă port de parcă era de la sine înțeles că mă va pofti în apartament. Aici nu putem vorbi prea mult. N-am prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]