1,854 matches
-
a auzului, a mirosului, a zborului, a fugii sau a luptei. La aceste materii încă nerecunoscute de om (nu întru totul recunoscute), animalul ne depășește cu mult. Animalul în viziunea lui Deleuze: o ființă care stă la pândă, mereu la pândă din cauza tuturor primejdiilor care îl pasc, din cauza greutăților pe care le întâmpină în încercarea de a supraviețui. Excelând în materiile "deșteptării", cu simțurile întotdeauna treze, are probleme la materiile "deșteptăciunii" (materiile principale, dacă e să ne luăm după învățător). Rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cerceta, dintr-un capăt în altul, vizuinile iepurilor (ca și cum ar fi făcut o inspecție a locurilor). Jubilația urmăririi îi limpezea glasul, iar strigătul i se auzea cu răsunet în tot codrul, ca într-o biserică. Ham, ham! Ham-ham-ham! Așezat la pândă pe lângă vizuini, ținându-și respirația, furișându-se după un copac, tata aștepta apariția vânatului. Un iepure (de câmp, poate), se furișa deocamdată fără zgomot prin crânguri, atent la pericole, abia dacă exista, apoi, deodată, își făcea apariția: traversa cărarea fulgerător
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
se putea apropia țipenie de om. Dar se auzeau clopotele de la oi, la miezul nopții, când, zic unii, că și azi s-ar auzi sunetele clopotelor pe Pârâul Negru. Într-o vreme, niște oameni curajoși și bărbați au stat la pândă și, deodată, au auzit un zdrăngănit de tunet, și porțile s-au deschis. Atunci au văzut pe urieși și au fost orbiți de o lumină galbenă drept în față. Multă lume a crezut că acolo era comoara urieșilor și au
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
în care obsesiile lui Ștefan Gheorghidiu revin, dar în registrul diferit al lucidității și al indiferenței ironice, adică antitetic față de patosul și drama începutului: Ce n-aș fi dat altă dată pentru ca să am certitudinea că mă înșală. Cum așteptam la pândă, cu fruntea arsă și pumnii crispați! Acum, când vine, îi arăt scrisoarea zâmbind. Un moment devine palidă, mă examinează alarmată și bănuitoare, însă când mă vede liniștit, socoate că nu cred. Vorbește mult platitudini încălecate, asociate la întâmplare și zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
un focar de lumină, de energie”...el este „vibrația nervoasă” și citim mai departe din minunata carte Figures et paraboles ... „În perioada ce se poate numi embrionară ideea se bucură de un cîmp În jurul ei nelimitat”. Ea este mereu la pîndă, o sensibilitate Încordată În toate părțile, un instrument de captură, un soare de raze ...” la fel și Hyperion stînd În centrul uriașei pînze de păianjen a universului așteaptă. El este un focar luminos, o entitate. Și În poetica claudeliană există
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
pentru a captura, a imobiliza Imaginea eminesciană ,simbolistica gestului poetic de a prinde, de a Învălui, strălucitoare imagine poetică diafană și aeriană ,simbolizînd imaterialitatea, dar și ambiguitatea semantică Între mreajă și vrajă ... cel care țese pînza trebuie să stea la pîndă pentru a-și surprinde victima. Tot la fel procedează și Hyperion ... stă la pîndă, o urmărește...o Însoțește abil pe acest parcurs ideatic, mișcările lui sunt aidoma unei surori de caritate, a unei călugărițe, există o terapeutică a gestualului, care
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
a Învălui, strălucitoare imagine poetică diafană și aeriană ,simbolizînd imaterialitatea, dar și ambiguitatea semantică Între mreajă și vrajă ... cel care țese pînza trebuie să stea la pîndă pentru a-și surprinde victima. Tot la fel procedează și Hyperion ... stă la pîndă, o urmărește...o Însoțește abil pe acest parcurs ideatic, mișcările lui sunt aidoma unei surori de caritate, a unei călugărițe, există o terapeutică a gestualului, care-și are corolarul În tot atîtea gesturi de diafanizare a corpului care trebuie anesteziat
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
înclinată spre impulsul metamorfotic, ea dovedește ulterior că nu face altceva decât să graviteze în jurul câtorva centri tematici. Două sunt, de fapt, marile obsesii ori, în termenii lui Marian Popa, "fixațiile cu efecte literare absolute" din care "condamnatul la veșnică pândă" creatoare își alimentează lirismul: socialul și eroticul. Ambele vor fi de altfel recunoscute ca dominante ale creației ("acolo unde mă așezam între două iubiri/ să-mi scriu poemele sociale" incertitudini pe picior de război). Gazetarul atent la tot ce mișcă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Risipele ființei, Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2005; Drumul spre Efes, Editura Alfa, Iași, 2008. Alte cărți de proză scurtă (Noaptea pasării de aur, Editura Universitas XXI, Iași, 2001), romane (Iarna, pentru cine mor vulpile, Editura Junimea, Iași, 1992; Imposibilă, pânda, Editura Porto Franco, Galați, 1993; Cea mai credibilă moarte, Editura Porto Franco, Galați, 1995; Ninge de Paști în paradis, Editura Junimea, Iași, 1996; Patimi în Labirint, Editura Sedcom Libris, Iași, 1997; Infernul albastru, Editura Junimea, Iași, 1999; Zăpezile și furia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
misterios predestinat încă de la începutul timpului: "o urmă de lanț pe carnea mea/ din alte ere/ mi-i viața lanț de mistere/ pe drumul orbilor sunt semne/ mă doare urma de lanț din carnea ta/ nu unul, doi suntem/ la pândă de mistere". Impulsul ordonator al textelor poetice scrise de Rafila Radu este de fapt încrederea totală în împlinirea erotică, în nuntirea în sens mai larg, căci aceasta conferă existentului un sens ascensional ("în sfera luminii perechea") și, uneori, vibrația unei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o multitudine de idei. În poeziile quasimodiene toate ocurentele acestuia se prezintă la forma de singular. Cu aceeași impetuozitate regăsim vântul că suflu al furtunii în La nunta surorii Paolina: În lupta sprinten / se-aruncă vântul și pe cer la pândă / stau nori de plumb și-n munți răsună glasul / furtunii (vv. 50-53) unde reprezintă un element descriptiv dinamic al naturii ostile, dar și în Fragmentul XXXIX, întâi ca prim semn al dezlănțuirii stihiilor (v. 38), apoi că manifestare a extremei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Tot la "Minerva", cu amintiri plăcute despre colaborare, am mai publicat, în ani consecutivi, încă două cărți de autor și câteva ediții cu prefețe semnate de mine. E o dovadă că nu poți fi filosof în satul tău, când la pândă stau fie frustrații, fie invidioșii resentimentari și răzbunători ai complexelor lor. 7) Ce faceți într-o zi când nu scrieți? Nu există zi în care să nu stau câteva ceasuri la masa de scris. Când nu scriu, citesc și iar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu aplomb și decupată, parcă, din imaginarul bestial al unor Bosch sau Goya: "Singură într-o colivie, gângania monstruoasă, lungă de un sfert de metru, își întindea trupul gălbui, inelat și sprijinit pe optzeci de picioare, cu antenele vibrând, la pândă printre pietrele împrăștiate pe fundul bine căptușit cu nisip al cuștii". Întregul muzeu constituise o adevărată sursă de teroare pentru tânărul Brumă. Animat de cele mai bune intenții pedagogice, Manole își invita fiul să privească, prin lupă, arachnidele, nerealizând că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
senzoriale deformate continuă sub impresia măștii mortuare: "Se ferea mereu să-i privească fața, în care numai un ochi era întredeschis, dând figurii o expresie șireată, în contrast sinistru cu imobilitatea mușchilor. Privirea mortului parcă îl spiona și acum, la pândă, plină de bănuieli și acuzații. Brumă se grăbi să închidă ușa dulapului". Parțial ușurat după îndeplinirea acestui insolit ritual de înmormântare a doua la care participă Costache, după cea a propriului tată, pe care o "desăvârșește" în sens psihanalitic prin
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Și care plîng cu hohot când văd murind un pui. Arnolf (încet, aparte) Simțirea ei denotă un suflet ne-ntinat; De ce plecai la țară! Sunt singur vinovat! 545 Lăsai în voia soartei o inimă plăpândă, Știind că Don-Juan-ii stau pururea la pândă. Mă tem că ticălosul, în graba lui murdară, N-a stat la îndoială s-o facă de ocară. Povestirea lui Agnès începe (v. 484) cu o Intrare-prefață tip, destinată să sublinieze caracterul de surpriză al povestirii care urmează: "Mărturisirea asta
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în copilărie, „poienile cu flori de iasomie...” și câte alte minunății... (3ădurea mea) Acei ani ai inocenței îi amintesc maturului de astăzi, printre-atâtea întâmplări, și povestea puiului de urs („Doamne, oare de ce fiara din tot ce-i viu stă la pândă la fiecare pas?!”), dar în mod sigur, mesajul că-n „fiecare dintre noi existăși un ied și un urs...” (Ochii viperei) Ne-ntrebăm și vă-ntrebăm... A rămas poetul Dumitru Vacariu un sentimental? rn răspuns afirmativ, gândind la propria-i
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și aștepta, zări un leu chiar înainte de a ajunge la marginea junglei roșii. Firește, animalul nu semăna cu nici un fel de leu pămîntean. Avea o blană de culoare bordo intens ce abia se distingea de tufișurile purpurii unde stătea la pîndă. Avea opt picioare fără articulații, la fel de suple și de puternice precum trompa unui elefant și un cap acoperit de solzi cu un cioc ca de tucan. E. Brown, L'Univers en folie, Denoël Dezvoltînd chiar ideea atribuirii, trebuie adusă modificarea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Ne umpleam sânul cu mere, pe care le mâncam în tihnă apoi, ascunși în tufele de cătină. O dată, Popa Nebunu era cât pe ce să ne prindă. A observat că mărul acela văratic se cam golise și sa pus la pândă. Când să ne cățărăm în pom, hopa și el cu un ceatlău în mână. - Grijania cui știu eu, hoților! Ce cătați la merele mele!? Și a ridicat ciomagul să lovească. Noi n-am mai așteptat nicio clipă și am zbughit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ora 10, m-am dus la el. Se sculase, dormise bine și, aparent, arăta bine. Am ieșit în oraș, avea o pereche de pantaloni noi și voia să știe cum se simte în ei. Mergeam pe lângă el, cu ochii la pândă și încordat, gata în orice moment să intervin în cazul în care sar fi prăbușit. În subconștient simțeam că ceva nu-i în regulă cu el. În fața unui expres cu autoservire a vrut să bea ceva tare, dar l-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din dinți. El se scula întotdeauna primul, să se spele cel dintâi în hârdăul cu apă proaspătă, se așeza primul cu fața spre răsărit în așteptarea țipătului tânguit care-i chema la rugăciune. Niciodată nu dormea adânc, mereu era la pândă ca să nu întârzie, și acum i se părea că-i răsună în urechi țipetele celor ce întârziau. O, Allah, bunule Allah, câți copii mureau în școala de ieniceri, de foame, de bătăi, roși de boli și slăbiciune, de spaime și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toate calitățile necesare, victimă poate a unei reputații ridicole, convenea la fel de puțin cererilor legitime ale celei de-a doua căsătorii ca și datoriilor laborioase ale celei dintâi. Partida era prea frumoasă ca să nu fie jucată de către seducătorul nostru aflat la pândă, iar bietul soț fu adăugat cu ușurință lungului catalog al aleșilor din București. El o află; e cum nu se poate mai rău. Avea ca ordonanță un om fidel și devotat căruia îi promise o sută de ducați cu condiția
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
izgoni norii și soarele va lumina iarăși. În timpul nopții vântul se înteți. Găinile dădură semne de neliniște, apoi se potoliră. Arabul se răsuci pe o parte, întorcându-se cu spatele la Daru, căruia i se păru că-l aude gemând. Stătu la pândă, urmărindu-i respirația, mai puternică și mai regulată decât până atunci. Asculta răsuflarea aceea atât de apropiată și se lăsa în voia gândurilor, fără să poată adormi. În camera în care de un an se deprinsese să doarmă singur, prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
visului și a oboselii. Daru izgoni acest gând: prostii, trebuia să doarmă. Totuși, puțin mai târziu, când arabul se mișcă abia auzit, învățătorul era tot treaz. Când prizonierul se mișcă a doua oară, Daru se încordă, cu tot trupul la pândă. Arabul se ridică încet, sprijinindu-se în coate, cu gesturi de somnambul. Așezat pe marginea patului, așteptă, neclintit, fără să-și întoarcă privirea către Daru, ca și cum ar fi ascultat cu toată ființa. Daru nu se clinti, își aminti că revolverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de primăvară, am avut un vis ciudat: se făcea că mă plimbam prin rai. un balaur cu șapte capete (cred că se rătăcise; făcea parte dintr-o pleiadă de balauri de la sfârșitul secolul XX, că era bine hrănit). Stătea la pândă să mă mănânce. Mi-a spus: “ai curajul să te lupți cu mine”? și visul s-a întrerupt când mă pregăteam să-i dau un răspuns. Dimineața, m-am pipăit să văd dacă îmi lipsește ceva; nu-mi venea să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și o desăvârșită femeie de lume. Dedată la toate obișnuitele, chiar mai puțin obișnuitele plăceri ale societății înalte. Pe care o urăște, bineînțeles ! O fanatică, v-am spus. Spre deosebire de inginerul... E curent, cumva ? Se ridicase, brusc, speriat, în picioare. La pândă, în spatele biroului. Adulmecând cu nările, parcă și cu urechile ridicate, ca la iepuri. A, iată, avea ceva de iepure ! Cum de nu-și dăduse seama ? Platon, cu nasul lui ridicat pentru mirosuri subtile și fruntea lată care exprima, după unii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]