3,713 matches
-
urcă din apă , îi cresc aripi, zboară și piere. O lume de apă lasă în urmă, Peștele foamea o potolește cu carnea lui, Acum, fluturele uită ce lasă în turmă înțelegând atmosfera prin trecerea nimănui. La colț de cer îl pândește o pasăre și îi curmă Zborul de-abia început, era un pui. Referință Bibliografică: Fluviu cuvintelor / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate
FLUVIU CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340819_a_342148]
-
zăpezi și lut Nu cer decât un mugur de viață și ce poate Să se sfârșească astăzi când nici nu a-nceput? N-am brațe și mă doare cum sevele îmi seacă Izvoarele din mine se-ascund de pumnul tău, Pândesc cum piatra lunii lumină dor și pleacă Când diavolul din tine mai scuipă-n mine rău... Nu-ți cer decât, tăcerea s-o lași să mă-mpresoare Când ochii-s de furtună și ploaie -nvolburați; Tu-nfigi cuțitu-n rană și
NUNTIREA VIEŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341250_a_342579]
-
iarnă mă așteaptă, deși crunt Mă mai bate-un gând de moarte, de atâta-nstrăinare; Uite cum mai plânge frunza, uite verdele cum moare... Și în iarna care vine, eu mă tem că-amurguri grele Ne vor aștepta-n troiene și-or pândi după perdele Să mă fure din oglinda-n care m-am păstrat să-ți fiu Mai devreme primăvară, și mai toamnă mai târziu... Tu, stejarul meu nu plânge, voi veni să-ți mai cioplesc Dintr-o ghindă adăpostu-n care vin
ÎN VERSURI TE-OI IUBI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341252_a_342581]
-
CLIPĂ RUGINIE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-s toamnele aproape de suflet și ce dor Atâtea ploi de gânduri deschise peste mine! Ai aruncat năframa plecării-așa ușor Și mă pândesc furtuni și ce de toamnă vine! Ies mările din haine și-s valurile moarte; Nu mai ajung la țărmuri, sirenele-au plecat, Meduzele-s albastre și viețile uscate Le-au invadat iubirea și toate-s deodat' În corul din amvoane
CLIPĂ RUGINIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341281_a_342610]
-
în voalul de argint; La nunta mea, tu toamnă, cu palma ta letală Mi-ai ofilit iubirea și m-ai forțat să mint... Eu te-am iubit nebună și te-am primit docilă Pe glezna-n așteptare, sărutul ți-am pândit; Și ți-am citit, iubito,în slova-ți dificilă Mesajul fără cheie.Și-andante ne-am nuntit... Ți-ai așezat vicleană timida răsuflare Peste albastre vise lăsate amanet La poarta dintre ceruri, unde hotarul doare Când pașii se mai calcă
ÎN NOAPTEA NUNŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341288_a_342617]
-
vorbești serios? Și dai cât cer eu? - Cât zici dumneata, patroane, nu-i problemă! - Bine mă, hai să stăm de vorbă, acceptă Jean, fără să-l slăbească din ochi pe Damblagiul. De fapt, amândoi se priveau cu maximă atenție, își pândeau cel mai mic gest, deși în aparență ai fi crezut că în scurt timp vor deveni cei mai buni prieteni. Pe o parte, patronul începuse să miroase vulpoiul care zăcea în Damblagiul, chiar dacă nu avea nicio idee despre cine ar
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
în doi Așteaptă visele răspunsuri, cu ochi deschiși, cu umeri goi. Când noaptea-și caută mirese, în umbra dorului din gene Eu, frunză galbenă n-am toamnă, alerg nebună prin poiene. Când vara-și scutură lumina, agonizând în come dulci Pândește cerul, plânge vina nedumerită la răscruci. Când se trezesc din nou copacii, dezmoșteniți de armonii Îmbracă dezolant, ninsoarea, îngenunchind timid, stihii. Când mi se face dor de tine, invoc o înflorire-albastră Și iar, mi-e teamă că mai naște o
CÂND SĂ MĂ NINGI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341299_a_342628]
-
-mă pe cărări pe unde curg izvoare Să-mi spăl cu apă rece iubirea ce mă doare În toamna ta miracol, povești cu zâne bune Ne-or prinde în inele și amintiri și nume... Și sub un colț de cer pândind printre copaci Tu să-mi descoperi ochii și jurământ să faci Că-n toamna ta din crâng, doar lacrima albastră Va plânge ploi din noi și din iubirea noastră... Să nu mă chemi cumva într-un alt anotimp Mi-oi
ÎN TOAMNA TA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341321_a_342650]
-
februarie 2013 Toate Articolele Autorului Eu sunt în zorii nedeslușiți încă aripa dreaptă ce nu îndrăznește să-ți scuture tăcerea din pleoape cea stângă îți învelește coșmarul în care ucizi lebăda. La amiază eu sunt gând în gândul tău îl pândesc, îl aștept îl simt mai sus de genunchi în curbura dintre gât și umăr apoi coboară șerpuind peste sâni înfiorând așteptările. Seara eu sunt dragostea însăși cu fluturii acunși sub piele să nu-i vezi și să îi ucizi cu
EU ŞI TU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341331_a_342660]
-
termenul metaforic W are ceva în plus, este clar „figurat“, seamănă cu Q, fără să fie identic cu el: el pare un Q “contaminat “, îmbogățit sau sărăcit, adică “metaforizat “.Dau un exemplu, în versul:” Jinduit bluestem de aur, mărul,/ îl pândim să cadă în panere: “(Radu Gyr- Mărul de aur )- toți termenii subliniați de noi apar, prin conținutul lor semantic, îmbogățiți, căci bluestem de aur depășește sensul substantivului” invocarea urgiei divinității, nenorocire a cuiva, imprecație, ocară, meledicție“, de aur, pe acela
ROLUL METAFOREI CA LIMBAJ FIGURAT ÎN POEZIE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341347_a_342676]
-
mai rămăseseră. Și se prefăcea că pleacă zorit, să ducă la îndeplinire înalta misiune care îi fusese încredințată. Și dacă până nu demult Tragodas n-ar fi primit mai nimic, oricât ar fi bântuit acele sate pârjolite, acuma oamenii îi pândeau trecerea, îi ațineau calea și-l implorau să le istorisească povestea despre cetatea asediată. Iar osteneala lui de cerșetor care aducea vești atât de importante nu rămânea niciodată nerăsplătită. Astfel că Tragodas, o ducea acum împărătește, traista îi era mai
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
copiii lui Dumnezeu!”, „Eu sunt Împăratul-Împăraților-și-Domul-domnilor!/ Scriu poeme într-o dungă, îmi imaginez că nu mai am trup,/ nefericirea își lasă oul dogmatic în pălăria mea ... ”, „Frumoase sunt zilele tale, Poetule-Mag!”, „Jertfească-se Cuvântul, Poetul priveghează,/ la capăt de-ntuneric pândește cineva ... ”, „O, vreme a tinereții veșnice,/ sub flori de mirt Poeții stau de veghe!”, „Oi fi ori nu contemporan cu mine,/ oi fi ce nu-s, prea sihăstrit și gol,/ lovit cu leuca vorbelor sublime/ pocalul Poeziei îl prind în
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
i-a zdruncinat liniștea. Cineva vrea să-i schimbe direcția vieții. El s-a născut pescar și pescar vrea să fie și de acum încolo. Nu se mai lasă perturbat de nimeni și de nimic. Încearcă să-și concentreze atenția, pândește peștii, nici nu observă ivirea femeii chiar la prora bărcii. Se uită la ea, dar n-o salută. Nu-i răspunde la întrebări. Devine mut ca la început. Femeia îl cheamă în apă. Bărbatul n-o bagă în seamă. Străina
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
credeau ca Sense, că ‹‹Răbdarea în suferință este mai mare decât învierea din morți sau decât orice altă minune.›› Pe mine mă spovedea la Crăciun și la Paști Părintele Liviu Munteanu, din brigada de preoți, care sfida primejdiile ce-l pândeau.” (Remus Radina, Testamentul din morgă, pp. 39-40). În continua și permanenta încercare a celor închiși de a duce o viață creștină, sărbătorirea Nașterii și Învierii Domnului erau considerate puncte esențiale, în plus amintirea modului în care aceste momente importante erau
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
triumfală Luminile ne vor ascunde tracul Se va deschide balul cu prințese Alunecând parchetul ca oglinda Perechile regale Ingmar, Hilda Și intrigile care se vor țese! Din candelabre pale și lambriuri Peste noi o ploaie de confete După cortină vor pândi subrete Și-or râde strâmb din rochile cu pliuri Alteța Sa va ține un discurs Afară cerșetori pe lângă uși La noapte doamna-aceea cu mănuși Speriată va visa un urs! Referință Bibliografică: Seară de gală / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SEARĂ DE GALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341823_a_343152]
-
am trecut gardul la vecina Safta și înainte să mă dumiresc eu ce se întâmplă cu mine, o cloșcă aflată prin apropiere, punând în seama mea toate intențiile agresive ale lumii înconjurătoare, a sărit cu vehemență să-și apere puișorii pândiți de un pericol imaginar. Știu numai că am țipat până când a venit mama să mă scoată din ghearele ei nemiloase. Când m-am făcut ceva mai mare, mă trimiteau părinții fie cu Joiana la păscut, fie să adun burean pentru
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
-n portiță, Oftând, noapte bună-ți spuneam, Acum ghioceii-ți albesc o șuviță Dar tu, ești precum te știam. Răzbat de departe imagini prea clare, De gât, cum țineai o păpușă Și primul sărut, ce seamăn nu are, Când luna pândea jucăușă!. Întâlniri înspre Huc, la bureți în pădure, Sau la vișin. . .bilete de-amor. Azi, mă rog, DUMNEZEU să se-ndure, Să le strâng într-o Carte. . .ușor!. Eu știu, că talentul ce freamătă-n mine, Nu fierbe să dea
EU ŞTIU de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341949_a_343278]
-
și se așeză din nou în jilț făcând semn să plece legionarilor și lui Naulius asemenea. Rămase apoi un timp singur în mijlocul atriumului cu capul rezemat în mâna dreaptă, gândindu-se. Într-adevăr, fariseii aveau dreptate, pentru că Lucius Vitellius îi pândea deja orice mișcare, fiindcă aflase acest lucru de la iscoadele sale din Siria. O vorbă spusă magnificului Tiberius de către guvernator, acum când prefectul gărzii pretotiene Lucius Aelius Seiano protectorul său de la Roma fusese eliminat putea să-l coste nu numai funcția
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
ai și dovezi Intră crapii cu cătușe Lumea îi arată: - Furii! Dar pe umă te înfurii Că ies liberi pe-altă ușă Verde troscot, verde foaia Poate că n-am tras destul Cât ar fi el de sătul, Lupul tot pândește oaia Referință Bibliografică: Lupii în agora / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 812, Anul III, 22 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
LUPII ÎN AGORA de ION UNTARU în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342242_a_343571]
-
cu intenții bune este pavat. Și nu știu dacă ai văzut vreodată ce face o pisică înainte de a-și mânca șoarecele. Parcă savurează anticipat momentul și se joacă puțin cu el, rostogolindu-l de colo-colo cu lăbuțele până-l amețește, pândindu-i apoi cu capul aplecat galeș într-o parte orice urmă de mișcare, orice respirație... Cuvintele pe care Angela le spunea, la început păreau să i se desprindă cu dificultate de pe buze, alunecând lent, precum stropii de ceară topită a
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
tot felul de păianjeni; unii-s mai deschiși, alții de o culoare mai brună, unii-s mai otrăvitori, dar toți parcă-s azvârliți pe pământ să aducă groază în lume. Și mai ales pentru musculițele mici și neînsemnate, pe care, pândindu-le, le ucid fără milă. Oamenii se duc, dar păianjenii rămân să sperie și să continue să prindă în plasele lor prada... Păianjenii formează cercuri închise și vânează ocazia oarbă... Mi-e groază de păianjenii mai mici sau mai mari
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
sat. Și cum ziceați, că s-a întâmplat cu bunicu-meu? se arătase nerăbdător să afle urmarea poveștii gazdei noastre roșcovanul Limboc. Păi așa s-o-ntâmplat, își înălțase ceva mai vesel de-acum baș-Vizdeicu un colț de mustață. L-am pândit. Nu obișnuia să meargă des, vârsta, ce să-i faci?... Da vara mai ales, să zicem o dată, de două ori pe lună, tot urca el coasta până-n pădure. Pleca dimineața, când se îngâna ziua cu noaptea, fără câine, cu toate că avea
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
era în fabrică pe secție, ca scos din cutie, ras, pieptănat, halatul călcat, tot ce vrei! Om dintr-o bucată, Klesch, v-o spun nu pentru că-i sunteți nepoți sau mai știu ce!... Da așa era el! Așa că l-am pândit. Mai multe nopți n-am putut dormi ca lumea din pricina asta. M-am luat după el cu pușca pregătită. Mergea cu pas măsurat, fără să se oprească ori să se uite înapoi, fără să șovăie la răscruce de cărări, mi-
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
în jur, ca de fiecare dată când simțeam că făcusem o faptă bună. Era timpu să plec, moșu Klesch, mă gândeam, o fi desprins o învățătură din toată treaba asta, poate că tocmai se gândea la ceea ce înseamnă să fii pândit la rândul tău. Dar m-am înșelat!... Beng! mi-a vâjâit un brening pe lângă urechea stângă, beng! un altul pe lângă cealaltă. Am trâcnit de parcă aș fi fost lovit cu o măciucă în moalele capului. Cineva trăsese asupra mea! Mi-am
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
nesfârșite. Pornește apoi într-o goană disperată pe scări: - Ghițăă, Ghiță al meu, s-a omorât. A murit Ghițăăă... Se oprește, sughiță de câteva ori și continuă la fel până în curtea interioară. Încep să se deschidă uși, ferestre, alți ochi pândesc curioși pe după perdele. - Ce e, ce s-a întîmplat? Pe ușa lăsată deschisă pătrunde baba Leanca, vecina de palier, cântărește situația dintr-o privire și o acceptă cu interes. Ghiță încă se mai legăna ușor în ștreang și cu coada
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]