1,838 matches
-
în seara următoare, bărbatul ei a venit s-o caute pe moașa străină. Cu Meryt alături, am asistat la cea mai ușoară și normală naștere pe care am văzut-o vreodată. Ahouri a suspinat ușurată cu al treilea copil al pântecului ei în brațe, singurul dintre ei care se născuse respirând. Era un băiat voinic pe care l-a botezat Den-ouri, primul copil botezat în cinstea mea. Bărbatul ei, olar de meserie, mi-a dat un urcior frumos drept mulțumire, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în toate, cu o singură excepție. Nu aveam copii. Eram stearpă sau poate doar prea bătrână. Deși trăisem deja o viață - aproape patruzeci de ani - spatele îmi era puternic, iar trupul încă mi se supunea chemării lunii. Eram sigură că pântecul îmi era rece, dar chiar și așa n-am renunțat la speranța din inima mea și am suferit la fiecare flux al noii luni. Totuși, nu eram complet lipsiți de copii, pentru că Meryt stătea deseori în ușa noastră, cărându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-mi cărămizile pe jos. Hai să vedem ce ne-au pregătit zeii. - Mă tem că și acesta tot mort, a șoptit ea. Și dacă e așa, să mă lași să mor și eu cu el. Mi-am pus urechea pe pântecul ei și i-am atins vulva. - Acest copil e viu, am zis. Nu te teme. Se odihnește pentru călătoria pe care o are de făcut. La revărsatul zorilor, au început durerile acute. As-naat a încercat să rămână tăcută, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Arthus... Era acolo barca lui mare cu motor, erau ocupați să care cadavrele. Erau trei... Doi tineri, nu aveau mai mult de treizeci de ani, și apoi o fată, mai tînără, mi se pare. Era plină de sînge, hainele, pieptul, pîntecele, totul era mînjit de sînge... Avu o strîmbătură de dezgust care se transformă Într-un rictus amar. - Arthus și Pérec hotărîseră deja totul. Aveau să lesteze trupurile și să le arunce În largul mării, iar eu trebuia să strîng tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
va fi nevoie. Dar nu uita niciodată, Marie: orice hotărîre ai lua, am să te iubesc mereu. Era gata să ia cutioara cînd auzi o ușă trîntindu-se la etaj. În hotel era un singur ocupant. O neliniște surdă Îi sfredeli pîntecele. Și atunci, Împinsă din urmă de un instinct mai puternic decît orice, uitînd de orice pudoare, se răsuci pe călcîie și se năpusti pe coridor. Lucas se Îndrepta spre ascensor ale cărui uși se deschideau deja În fața lui și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În când, În vacanțe. Bruno nu avea nimic Împotrivă; cele două persoane nu i se păreau direct ostile. Oricum, adevărata viață era viața alături de bunica. 8 ANIMALUL OMEGA Bruno e sprijinit de chiuvetă. Și-a scos bluza de pijama. Cutele pântecului mic și alb stau lipite de faianța chiuvetei. Are unsprezece ani. Vrea să se spele pe dinți, ca-n fiecare seară; speră că nu vor fi incidente. Dar se apropie Wilmart - deocamdată e singur - și Îl Împinge cu umărul. Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Întinde-te, o să te alături grupului puțin mai târziu. Trebui, Într-adevăr, să se Întindă, În timp ce institutoarea karmică debita un discurs moleșitor și găunos, gen reclamă de apă minerală: — Intrați Într-o apă minunată și pură. Apa vă scaldă membrele, pântecul. Îi mulțumiți mumei voastre, Țărâna. Vă lipiți Încrezători de muma voastră, Țărâna. Simțiți-vă dorința. Vă mulțumiți vouă Înșivă pentru că v-ați dăruit această dorință etc. Lungit pe un tatami jegos, Bruno simți că-i clănțănesc dinții de nervi; bețivanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că-i clănțănesc dinții de nervi; bețivanca de alături râgâia regulat. Între două râgâieli, expira aerul cu „Aaaaah!...”-uri prelungi, care-ar fi trebuit să-i exprime starea de relaxare. Pârțotina karmică Își continua numărul, invocând forțele telurice care iradiază pântecul și sexul. După ce trecu prin cele patru elemente, mulțumită de prestație, Încheie astfel: — Acum, ați depășit bariera mentalului rațional; ați stabilit contactul cu planurile voastre profunde. Vă cer să vă deschideți spre spațiul nemărginit al creației, spre spațiul pur. „Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
comentă el mângâindu-i umerii; mădularul i se legăna la câțiva centimetri de părul lung și blond al fetei. Să unifici, să unifici Întruna..., continuă el turnându-i ulei pe sâni. Să respecți integritatea schemei corporale...: mâinile animatorului coborau pe pântec, fata Închisese ochii și desfăcea coapsele cu vădită plăcere. — Bun, Încheie negriciosul, acum veți lucra câte doi. Circulați, Întâlniți-vă În spațiu; nu vă grăbiți. Hipnotizat de scena precedentă, Bruno reacționă cu Întârziere: or, ăsta era momentul cheie. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dulciurilor? Reveni la cort și dormi trei ore. La trezire era În plină formă și avea o erecție. Frustrarea sexuală provoacă la bărbat o angoasă care se manifestă printr-o crispare violentă, localizată În stomac; sperma pare să urce În pântec, să arunce tentacule În direcția pieptului. Organul Însuși e dureros, permanent fierbinte, ușor umezit. Bruno nu se masturbase de duminică; era o eroare, probabil. Ultim mit al Occidentului, sexul e un lucru care pur și simplu trebuie făcut; un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
obrazului său, stelele se roteau Încet. Se liniști În brațele ei, sexul erect Îi ieși la suprafața apei. Ea Își Întinse ușor mâinile, Bruno abia le simțea mângâierea, era În stare de imponderabilitate totală. Părul lung al femeii Îi atinse pântecul, apoi limba ei Îi găsi glandul. Tot trupul i se Înfioră de fericire. Ea strânse buzele și Încet, foarte Încet, i-l luă În gură. El Închise ochii, străbătut de fiori de extaz. Vuietul submarin era extrem de liniștitor. Când buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lăcomie. Christiane scoase un geamăt. Preț de o clipă, Bruno revăzu vulva slabă și zbârcită a mamei lui; apoi amintirea se șterse, continuă să-i maseze clitorisul din ce În ce mai repede, lingându-i buzele cu limbi afectuoase. Christiane gâfâia tot mai tare, pântecul i se acoperea cu pete roșii. Vulva era umedă și sărată, cu un gust agreabil. Bruno făcu o scurtă pauză, Îi vârî un deget În anus, un altul În vagin, apoi, cu mișcări rapide, Începu iar să-i lingă clitorisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu cred o iotă din poveștile astea cu chakra, cu cristale, cu vibrații luminoase. Se silesc să creadă, uneori chiar reușesc timp de două ceasuri, cât ține un atelier. Simt prezența Îngerului și floarea lăuntrică ce li se deschide În pântec; apoi atelierul se termină, iar ele se regăsesc singure, bătrâne și hâde. Fac crize de plâns. N-ai observat? Se plânge mult aici, mai ales după atelierele de zen. De fapt, n-au de ales, pentru că au și probleme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înțeleaptă ca Rebeca, credincioasă ca Sara. Să respecte credința și poruncile; unită cu bărbatul ei, să se ferească de orice legătură nepotrivită; să fie prețuită pentru prudența ei, respectată pentru pudoarea ei, să știe ce-i este plăcut lui Dumnezeu. Pântecul ei să fie roditor, și amândoi să-i vadă pe copiii copiilor lor, până la a treia și a patra generație. Să aibă o bătrânețe fericită și să afle În Împărăția cerurilor odihna celor aleși. În numele Domnului nostru Iisus Hristos, amin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se Întoarse cu spatele ca să doarmă. Trupul ei era suplu și delicat, călduț și nespus de catifelat; avea o talie foarte fină, șolduri largi, sâni mici și tari. Michel Își strecură un picior Între picioarele ei, Își puse palmele pe pântecul și pe sânii ei; era pace, era cald, se simțea la Începutul lumii. Adormi aproape instantaneu. Mai Întâi văzu un om, o parte a spațiului acoperită; doar chipul lui era descoperit. În mijlocul feței, ochii străluceau; expresia lor era greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se ridică, Își scoase hainele una câte una. — Oricum, să facem dragoste, zise ea. N-am mai făcut de cel puțin o lună. De două săptămâni nu mai iau pilula; azi sunt Într-o perioadă fertilă. Își puse mâinile pe pântec, și le urcă spre sâni, Își desfăcu puțin coapsele. Era frumoasă, atrăgătoare, afectuoasă; el Însă nu simțea nimic. De ce? Era inexplicabil. Își aprinse Încă o țigară, Își dădu seama brusc că nu-i va folosi la nimic să reflecteze. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai încolo în cursul zilei de azi despre termenii și condițiile angajării tale, spune Eddie. Stă în fața oglinzii, ținând o halteră. Ca să știi în ce te-ai băgat. Râde în hohote, apoi, cu un ușor icnet, ridică greutatea deasupra capului. Pântecul i se zguduie de efort. Și imaginea nu e prea atractivă. — Păi... să mă duc să-mi văd de... treabă. Pornesc cu spatele spre ușă, cu ochii în pământ. — Atunci ne vedem mai târziu, la micul dejun. Trish își flutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și de pietre pe spate, genunchi și mâini, și pete de zmeură pe tot corpul. Dar nu mă deranjează. Nu sunt în stare nici măcar să ridic o mână și să dau la o parte furnicuța care a pornit încet pe pântecul meu, ca un punct mișcător. Stau cu capul pe pieptul lui Nathaniel, și bătăile inimii lui sunt ca un ceas de alarmă liniștitor care se aude undeva departe. Soarele îmi arde pielea. N-am nici cea mică idee ce oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fratele meu geamăn care se născuse mort, fără suflu, ofilit, uscat, supt În el Însuși precum un boboc de floare smuls fără rădăcină. - Așa a apărut Krog pe lume, Îmi zisese Moru. Pe frate-tău l-ai ucis Încă din pântecele maică-ti, i-ai băut tot sângele cât timp ați Împărțit pântecele, iar pe ea ai ucis-o ieșind la lumină, spintecându-i cuibul. A dat, biata, la sânge pe jos până s-a făcut albă de tot și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În el Însuși precum un boboc de floare smuls fără rădăcină. - Așa a apărut Krog pe lume, Îmi zisese Moru. Pe frate-tău l-ai ucis Încă din pântecele maică-ti, i-ai băut tot sângele cât timp ați Împărțit pântecele, iar pe ea ai ucis-o ieșind la lumină, spintecându-i cuibul. A dat, biata, la sânge pe jos până s-a făcut albă de tot și n-a mai avut putere să sufle. Zisese Moru că Încă din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-mă cu ale mele. Mda, uite că până și la luptă erau bune cuvintele, măi Moru, măi. Cu vorbe mă Îmbrobodise Enkim și tot cu vorbe Îl alungasem, fără să fie nevoie să-i arăt ce ucigaș eram Încă din pântecul maică-mi. Cu toată ciuda ce mă cuprinsese, Însă, nu izbuteam să-mi scot din minte nici cum mă smulsese Enkim din mâinile uriașilor cu coarne de cerb, și nici cum mă trecuse prima apă mare pe care o văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îi plăcea, apoi m-am uitat iarăși la Marea și la Omăt. Deschideau când și când ochii și se uitau Înfricoșător dintr-o parte În alta, cu priviri goale, de parcă n-ar fi dorit să uite niciodată ce văzuseră În pântecul lui Nunatuk. Apoi, m-am Întins pe pământ și am tras o blană peste mine. I-am mai ascultat pe Marea și pe Omăt cum sugeau În gol, după care m-am gândit la semnul lui Kron. Blestematul de Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
divide la nesfârșit, se amplifică, înghite totul, curge, ne pune cu genunchiul în pământ... Înțelegeți? Aceste povești... vin... vin așa... din aer... Au o proprietate ciudată, se reped așa, ca niște păsări, peste noi, și ne înghit, ne frământă în pântecul lor, ne otrăvesc... Ah, suntem otrăviți, suntem otrăviți până în adâncul sângelui... Sunt mii de povești care se rotesc în aer, mii de întâmplări care se cred adevărate, da care ne vor... pe noi... E ciudat, domnule, e foarte ciudat... ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
decât că procesul va avea loc, dar ignora în ce fel. După desăvârșirea figurii se trăsese în lături și se ținea departe de forțele care desenau omoplații și claviculele gata căptușite cu piele, sânii mici și cu sfârcuri cam negre, pântecele în mijlocul căruia o mică scobitură marca buricul. Nu-și explicase niciodată de ce a întors capul când s-a generat sexul, dar pe măsură ce relua incidentul în memorie i se părea că a făcut un lucru nobil, că a dat ființei dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în care vorbesc eu atunci când sunt oficial. - Domnișoară, eu am trecut prin multe... domnișoară, viața oferă... viața este... viața nu este... o fată singură... Și îndrugând verzi și uscate, a întins deodată mâinile și a pipăit-o pe Magda pe pântec și coapse. Ea a rămas ca trăsnită. Nu vreau neapărat să insinuez că i-a dat voie, era clar că era surprinsă, chiar îngrozită. A avut nevoie de o vreme până să înțeleagă ce i se întâmplă. Timp de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]