43,895 matches
-
mărturisirea faptelor sale ascunse, este Înțelepțit pentru tot restul vieții prin amintirea rușinii pățite În cursul mărturisirii făcute”<footnote Idem, In Ecclesiasten, III, P. G. XLIV, col. 652B; PSB, vol. 30, p. 217. footnote>. În secolul al IV-lea, iertarea păcatelor era publică, Însă Sfântul Grigorie nu ne mai precizează dacă și mărturisirea era publică. Cu toate acestea, „Apoftegmele ne relatează că la Părinții pustiei se practica mărturisirea păcatelor În taină, iar Întrucât Părinții Capadocieni au fost În strânse relații cu
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
PSB, vol. 30, p. 217. footnote>. În secolul al IV-lea, iertarea păcatelor era publică, Însă Sfântul Grigorie nu ne mai precizează dacă și mărturisirea era publică. Cu toate acestea, „Apoftegmele ne relatează că la Părinții pustiei se practica mărturisirea păcatelor În taină, iar Întrucât Părinții Capadocieni au fost În strânse relații cu Părinții pustiei suntem Îndreptățiți să credem că În Biserica din Capadocia, În secolul al IV-lea mărturisirea păcatelor se făcea În taină sau pe cale de a se săvârși
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Apoftegmele ne relatează că la Părinții pustiei se practica mărturisirea păcatelor În taină, iar Întrucât Părinții Capadocieni au fost În strânse relații cu Părinții pustiei suntem Îndreptățiți să credem că În Biserica din Capadocia, În secolul al IV-lea mărturisirea păcatelor se făcea În taină sau pe cale de a se săvârși În taină. Sfântul Grigorie de Nyssa nu face Însă, nici o mărturisire În acest sens”<footnote Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni ..., p. 411. footnote>. Euharistia - hrana nemuririi oferită omului spre
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
dobândirea vieții veșnice cu hrana nemuririi. Trupul ajunge pe o anumită cale să se Împărtășească și să se unească cu Acela care conferă mântuirea. Mijlocul este Sfânta Euharistie, prin care se restabilește sănătatea și nemurirea pierdută prin căderea omului În păcat. Toți trei Capadocienii (Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz și Grigorie de Nyssa) menționează rolul Euharistiei În Îndumnezeire, dar numai Sfântul Grigorie de Nyssa Îl elaborează. În perspectiva sa realistă asupra Sfintei Euharistii, Îl anticipează pe Sfântul Chiril al
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
extinde Îndumnezeirea trupului lui Hristos prin Întrupare la restul omenirii, Într-o manieră similară, prin acțiunea Euharistiei. Uniunea divinului Și umanului În Hristos conferă trupului credinciosului viață adevărată. Sfânta Euharistie operează ca o doctorie sau ca un antidot Împotriva otrăvirii păcatului<footnote Diacon magistrand Constantin Voicu, „Probleme dogmatice În opera «Marele cuvânt catehetic al Sf. Grigorie de Nyssa»”, În Ortodoxia, Anul XIII (1961), Nr. 2, p. 225. footnote>, care a pătruns În trupul omenesc: „... Și trupul ÎȘi are un mod al
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
un mare folos, fiindcă „ne va ajuta să ne Întărim viața noastră În virtute Și să rămânem neschimbați În ea, stăruind neclintiți În răbdare de-a lungul suferințelor Și arătându-ne puternici Și hotărâți cu sufletul, Împotriva oricărei năvăliri a păcatului. Căci numai prin aceasta Și prin altele de felul acesta vom putea fi Și noi ca piatra, căutând să Înfăptuim În viața noastră cea schimbătoare Și neschimbabilitatea Și nemutabilitatea Stăpânului nostru”<footnote Idem, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, În PSB
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Cristina Încearcă, făcând apel la subiectul unui roman ce are În centru incestul să Îi explice indirect Alexandrei că ce se Întâmplă Între ea si fratele ei nu e decât iubire pură, nu incestuoasă, iar puritatea sentimentului ar curăța rușinea păcatului. Dragostea asta nu are șanse pentru că nu e pe bune. Dacă autorul ar fi crezut În ea, atunci Rene și sora sa ar fi avut o șansă. Dar așa, el construiește numai ca să Îmbolnăvească personajul de melancolie. Romanul ăsta după
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
aceasta a botezului este numită și „luminare”, întrucât cei care primesc toate cele în legătură cu ea devin apoi luminați la minte<footnote Apologia I.61, p. 88-89. footnote>. Botezul este numit și „baia pocăinței și cunoașterii”, pentru că ne curăță sufletul de păcatele care ne-au împiedicat să-L cunoaștem pe Dumnezeu - mânie, avariție, invidie și ură<footnote Dialogul cu iudeul Tryfon, 14, p. 138. footnote>. Cunoașterea lui Dumnezeu nu este o cunoaștere exterioară, precum în cazul celor care cunosc muzica, aritmetica sau
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
întruparea Fiului lui Dumnezeu, a Logosului total. Logosul total, expresie a dragostei supreme a dragostei supreme a lui Dumnezeu față de oameni, făcându-se ca unul dintre aceștia, și-a însușit tot ceea ce este al lor: aspirații, dureri, suferințe etc., afară de păcat. Prin aceasta El conduce lumea și istoria înainte către desăvârșire, realizând, pe cât posibil, măsura Rațiunii supreme. Astfel, Sfântul Iustin aduce un cult Rațiunii, dar trebuie adăugat că această rațiune este Dumnezeu. Ceea ce merită să fie reținut, este că întruparea acestei
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
om cu totul asemenea Tatălui nevăzut, prin intermediul Logosului văzut<footnote Ibidem, 5.16.2, loco citato, p. 36. footnote>. Sfântul Irineu spune că omul a fost așezat pe pământ ca chip al lui Dumnezeu. Acest chip s-a întunecat după păcat și noi nu mai putem reveni la starea cea dintâi, fără ajutorul lui Dumnezeu. Logosul întrupat va recapitula în sine toată umanitatea, ca fiecare să căpătăm „ceea ce pierdusem în Adam”, adică ființa după chipul și asemănarea lui Dumnezeu<footnote Sf.
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
căderea a avut efect asupra întregii posterități, nu atât prin condamnarea sa, cât prin furnizarea unui nou context pentru maturizarea sa, prin educație și pregătire. De fapt, căderea se întoarce în avantajul umanității. În afara introducerii morții ca limitare a efectelor păcatului, ea ne permite să obținem o mai profundă înțelegere a binelui prin experiența contrariului, învățându-ne astfel și care sunt limitele naturii noastre și, prin aceasta, care este „adevăratul sens al lucrurilor existente”<footnote Contre les heresies, 5.2.3
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
deplină a umanității. Prin urmare, prezintă două aspecte, primul fiind rezumat de ideea de recapitulare: Cuvântul lui Dumnezeu recapitulează în Sine omul unindu-l cu Dumnezeu, întorcându-l la vocația lui originară, restabilind chipul lui Dumnezeu în el întunecat de păcat. Dacă omul, prin Întruparea Cuvântului nu s-ar fi unit cu Dumnezeu, „n-ar fi participat la nestricăciune”, și aceasta pentru că omul nu ar fi putut fi adoptat „dacă Fiul nu ne-ar fi dat comuniunea cu El și dacă
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
teii Copoului, cum nu ne prezentam la niciun semniar Înainte de două dupămasă, de bucuria jocurilor de bridge sau de frumusețea discuțiilor despre cărțile citite cu o noapte Înainte... După o pauză, prietenul meu a mai adăugat: „Da, era fain... din păcate, aici ăștia nu prea știu ce Înseamnă să trăiești... vin la Drept la 30 de ani, cu familii, la a doua facultate că altfel nu ești admis, și citesc toată literatura de specialitate, studiază toate temele date de profesori, legislație
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
mai Însemnat se subînțelege: acum se constituie amintirea lui Isus. Ce fac cei Doisprezece odată ce li se realcătuiește grupul? Conștientizează faptul că trebuie să continue misiunea lui Isus: să dea mărturie (Luca), să propovăduiască și să boteze (Matei), să ierte păcatele (Ioan). Câtă vreme vor fi rămas Împreună pentru a Închega amintirea lui Isus? Reconstituirea lui Luca, În Evanghelie și În Fapte, pare lineară: nu au zăbovit Îndelung, despărțindu-se apoi pentru ca fiecare să se dedice respectivelor domenii de misiune. A
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Putem socoti că pornind de la această experiență și de la reflecțiile legate de aceasta au elaborat cei care l-au urmat un ansamblu de idei fundamentale, mai cu seamă aceea a morții răscumpărătoare a lui Cristos, izbăvitor și mesia, a iertării păcatelor, a necesității botezului, a cinei euharistice, a Învierii trupului, a vieții veșnice, a darului Spiritului etc. Potrivit Evangheliei lui Ioan, În cuvântarea din timpul Cinei de pe urmă, Isus făgăduiește trimiterea de către Tatăl a Paracletului pentru a Întregi și desăvârși Învățătura
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
I. Definiții ale păcatului Conform învățăturii Domnului nostru Iisus Hristos, cea dintâi grijă a omului în această viață trebuie să fie mântuirea sufletului și dobândirea fericirii cerești: „Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?” (Marcu 8, 36). Singura
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
a omului în această viață trebuie să fie mântuirea sufletului și dobândirea fericirii cerești: „Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?” (Marcu 8, 36). Singura piedică în calea urcușului duhovnicesc și a mântuirii este păcatul. De aceea, scrierile filocalice cuprind învățături adresate atât în vederea progresului în cunoașterea lui Dumnezeu, cât și în vederea urcușului moral, deoarece înaintarea în cunoașterea lui Dumnezeu presupune înaintarea în viața duhovnicească. Părinții ne descoperă tainele acestui război nevăzut și îndelungat, vorbindu
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
adresate atât în vederea progresului în cunoașterea lui Dumnezeu, cât și în vederea urcușului moral, deoarece înaintarea în cunoașterea lui Dumnezeu presupune înaintarea în viața duhovnicească. Părinții ne descoperă tainele acestui război nevăzut și îndelungat, vorbindu-ne din experiența luptei lor cu păcatele, dezvăluindu-ne astfel cauzele acestora, felurile și manifestarea lor, gravitatea, urmările nefaste și remediile, fiindcă pentru ei era binecunoscut faptul că, în urcușul lui spre desăvârșire, omul întâmpină nenumărate piedici și de aceea îi este necesară o anumită pregătire și
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
întâmpină nenumărate piedici și de aceea îi este necesară o anumită pregătire și anume cunoașterea pe cât posibil a tuturor greutăților, încercărilor, ademenirilor și ispitelor, într-un cuvânt, a ceea ce îl împiedică de la câștigarea vieții veșnice. Pentru a reda noțiunea de păcat, Sfânta Scriptură folosește în scrierile ei o mare varietate de termeni. Astfel, în limba ebraică, această noțiune este redată prin termenul [hattat]<footnote Cf. „Dicționar Biblic”, Edit. Cartea creștină, Oradea, 1995, p. 988. footnote> care înseamnă îndepărtarea de la scop; în
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
1995, p. 988. footnote> care înseamnă îndepărtarea de la scop; în limba greacă întâlnim cuvântul αμαρτια cu același sens; în limba latină găsim de asemenea termenul peccatum, care are un sens foarte larg, putând însemna orice greșeală. În limba română, cuvântul păcat are mai multe sensuri, dintre ele predominând sensul moral-religios. Astfel, potrivit „Dicționarului explicativ al limbii române”, păcatul este „o încălcare a unei legi sau a unei porunci bisericești; fărădelege, greșeală, vină”<footnote Cf. „Dicționarul explicativ al limbii române”, ediția a
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
sens; în limba latină găsim de asemenea termenul peccatum, care are un sens foarte larg, putând însemna orice greșeală. În limba română, cuvântul păcat are mai multe sensuri, dintre ele predominând sensul moral-religios. Astfel, potrivit „Dicționarului explicativ al limbii române”, păcatul este „o încălcare a unei legi sau a unei porunci bisericești; fărădelege, greșeală, vină”<footnote Cf. „Dicționarul explicativ al limbii române”, ediția a II-a, Edit. Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 761. footnote>, iar conform învățăturii Bisericii Răsăritene, păcatul este
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
române”, păcatul este „o încălcare a unei legi sau a unei porunci bisericești; fărădelege, greșeală, vină”<footnote Cf. „Dicționarul explicativ al limbii române”, ediția a II-a, Edit. Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 761. footnote>, iar conform învățăturii Bisericii Răsăritene, păcatul este „o călcare cu știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă a voii sau poruncilor lui Dumnezeu, fiind și o boală care atrage după sine moartea sufletului”<footnote „Credința Ortodoxă”, Edit. Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1996
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
sine moartea sufletului”<footnote „Credința Ortodoxă”, Edit. Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1996, p. 351; Pr. Prof. Ioan Bria, „Dicționar de teologie ortodoxă A-Z”, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, p. 295. footnote>. Păcatul este de fapt o călcare a voinței lui Dumnezeu, a legilor eterne date de El în conștiința noastră și în Revelație. Atât în Vechiul cât și în Noul Testament, păcatul a fost conceput ca ceva negativ, adică opus voinței și orânduielii
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, p. 295. footnote>. Păcatul este de fapt o călcare a voinței lui Dumnezeu, a legilor eterne date de El în conștiința noastră și în Revelație. Atât în Vechiul cât și în Noul Testament, păcatul a fost conceput ca ceva negativ, adică opus voinței și orânduielii divine. Asfel, în Vechiul Testament el este conceput ca neascultare (Fac. 2,16; 3,11), ce este pedepsită în chip diferit (Fac. 4,9-16; 6,5-7); ca act de idolatrie
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
footnote Mitropolit Dr. Nicolae Mladin, Prof. Diac. Dr. Orest Bucevschi, Prof. Dr. Constantin Pavel, Pr. Diac. Dr. Ioan Zăgrean, „Teologia Morală Ortodoxă pentru Facultățile de Teologie”, vol. I, Edit. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003, pp. 385-386. footnote>. Cea mai clară definiție a păcatului o găsim în Epistola I-a a Sfântului Evanghelist Ioan, unde păcatul înseamnă „fărădelege, călcarea legii. Oricine care făptuiește păcatul, săvârșește călcarea legii” (Ioan 3, 4). Din scrierile filocalice se poate conchide că tot ceea ce se săvârșește împotriva dreptei rațiuni
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]