3,219 matches
-
Fundației Culturale Române (1990-1992), director al Institutului de Istoria Artei. Debutează în „Analele Universității din București” (1977). Colaborează la „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Contemporanul”, „Limba și literatura română pentru elevi”, „Limbă și literatură” ș.a. Alcătuiește în colaborare cu Octav Păun culegerile Folclor din Dâmbovița (1981), Legende populare românești (1983) și Basme, cântece bătrânești și doine (1989). În volumul Portretul literar (1985), care pornește de la teza de doctorat și a fost distins cu Premiul „G. Călinescu” al criticii, A. abordează o
ANGELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285366_a_286695]
-
mitului în strucura tipologiilor literare. SCRIERI: Portretul literar, București, 1985; Calpuzanii, București, 1987; ed. 2, București, 1999; Legenda, București, 1995; Mitul și literatura, București, 1995; Petre Georgescu Delafras, București, 1999. Culegeri: Folclor din Dâmbovița, București, 1981 (în colaborare cu Octav Păun); Legende populare românești, postfața edit., București, 1983 (în colaborare cu Octav Păun); Basme, cântece bătrânești și doine, București, 1989 (în colaborare cu Octav Păun). Repere bibliografice: Al. Călinescu, Un studiu despre portretul literar, CRC, 1985, 32; Adrian Marino, Portret și
ANGELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285366_a_286695]
-
1987; ed. 2, București, 1999; Legenda, București, 1995; Mitul și literatura, București, 1995; Petre Georgescu Delafras, București, 1999. Culegeri: Folclor din Dâmbovița, București, 1981 (în colaborare cu Octav Păun); Legende populare românești, postfața edit., București, 1983 (în colaborare cu Octav Păun); Basme, cântece bătrânești și doine, București, 1989 (în colaborare cu Octav Păun). Repere bibliografice: Al. Călinescu, Un studiu despre portretul literar, CRC, 1985, 32; Adrian Marino, Portret și autoportret, TR, 1986, 48; Eugen Simion, „Portretul literar”, RL, 1986, 39; Roxana
ANGELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285366_a_286695]
-
1995; Petre Georgescu Delafras, București, 1999. Culegeri: Folclor din Dâmbovița, București, 1981 (în colaborare cu Octav Păun); Legende populare românești, postfața edit., București, 1983 (în colaborare cu Octav Păun); Basme, cântece bătrânești și doine, București, 1989 (în colaborare cu Octav Păun). Repere bibliografice: Al. Călinescu, Un studiu despre portretul literar, CRC, 1985, 32; Adrian Marino, Portret și autoportret, TR, 1986, 48; Eugen Simion, „Portretul literar”, RL, 1986, 39; Roxana Sorescu, Silviu Angelescu, „Portretul literar”, LL, 1986, 1; Marian Papahagi, Din vremea
ANGELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285366_a_286695]
-
, Vasile (pseudonim al lui Vasile Andrucovici; 22.V.1942, Bahrinești-Cernăuți), prozator, eseist și jurnalist. Este fiul Ecaterinei (n. Păun) și al lui Teodor Andrucovici, țărani. În 1944, după ocupația sovietică, familia Andrucovici trece clandestin frontiera, stabilindu-se în satul Mușenița, județul Suceava. A. face școala primară la Mușenița (1949-1955), gimnaziul la Baineț (1955-1956). Liceul, început în orașul Siret, este
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
Cine pleacă? de I. Slavici. Gazeta publică discursul lui N. S. Dumitrescu rostit la Societatea „Tinerimea Română”, cu prilejul împlinirii unui sfert de veac de la înființarea societății. Alți colaboratori: Zamfir C. Arbore, C. Nutzescu, N. Pandelea, Th. Cornel, V. D. Păun. I.H.
APARAREA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285402_a_286731]
-
1976; Respirație liberă, Timișoara, 1979; Lumină stranie, Timișoara, 1981; O pasăre în iarnă, Timișoara, 1986; Lumina de la capătul nopții, Timișoara, 1987; Cei buni mor cei dintâi, Timișoara, 1998; Cruci de lemn, Timișoara, 2001. Traduceri: Nebojsa S. Popovici, Toamna, casa și păunul, Timișoara, 1996. Repere bibliografice: Mihai Botez, Temă actuală, LCF, 1962, 7; Ov. S. Crohmălniceanu, „Anii adolescenței”, GL, 1962, 28; Teodor Vârgolici, „Trenul albastru”, GL, 1965, 24; Gh. Grigurcu, „O complicată stare de fericire”, F, 1967, 5; Constantin Cubleșan, Ion Arieșanu
ARIESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285451_a_286780]
-
secolul al XIX-lea. Este, Înainte de orice, un intelectual. De aceea, ca și la Baudelaire, versurile-maximă abundă În poeziile sale, iar versurile sale sunt, adeseori, cele ale lui Baudelaire. Încercați următorul joc. Întrebați de cine sunt aceste versuri cu privire la moartea Păunului: Ses yeux se sont éteints, mais non ceux de sa traîne. Il rayonnait vivant, il rayonne défunt, Il enseigne à mourir d’une façon sereine 1 și acesta: Ceux que la pudeur fière a voués au cil sec2 și, de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
slava sfintei (slavoslovia), alaiul Întreg iese, iar racla cu relicva este dusă În curte de către patru preoți. Acesta este Începutul celebrării publice: racla sfintei Înconjoară de trei ori biserica, fiind urmată de alaiul condus de principe și de mitropolit (R. Păun, 2007, pp. 104-105). Această sinteză, bazată pe descrieri de epocă, scoate În evidență importanța deplasărilor În constituirea procesiunii: domnitorul se deplasează cu Întreaga Curte (persoane și obiecte-Însemne ale Puterii) În spațiul bisericii (centrul Puterii lumești este dislocat și mutat În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe sfânta masă”. Către sfârșitul slujbei, fiecare actor reintră În posesia propriului spațiu: „sfintele moștii se ridic din oltariu și să duc de să pun iarăși În racla lor ce iaște În mijlocul bisearicii”, iar monarhul se Întoarce la palat (R. Păun, 2007, p. 106). Caracterul public al procesiunii este mai mult decât evident, dar el implică forme de acces strict ierarhizate: oamenii sunt Întâi Înștiințați de direcțiile și etapele traseului (prin sunetul clopotelor), iar apoi sunt invitați să vină să sărute
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cât mai strălucitor, iar pe traseul procesiunii erau instalate podiumuri unde se jucau scenete biblice sau se intonau cântece de preamărire. Comentând același sistem simbolic, așa cum apărea el În procesiunile ritualice ale domnitorilor români din secolul al XVIII-lea, R. Păun (2007, p. 81) notează: „Condiția sa de monarh nu decurge atât dintr-o naștere ilustră, cât mai ales din alegerea divină pe care, prin persoana sa fizică, el o anunță supușilor. Tocmai de aceea, simpla sa prezență instituie, aproape de la
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
I.O., București Pamfile, Tudor, 2006, Mitologia poporului român, Vestala, București Papahagi, Tache, 1979, Mic dicționar folcloric, Minerva, București Park, George, 1967, „Divination and Its Social Context”, În John Middleton (coord.), Magic, Witchcraft and Curing, The National History Press, New York Păun, Radu, 2007, „Scenă și simbol: reprezentații ale puterii În Vechiul Regim românesc”, În Constanța Vintilă-Ghițulescu, Maria Pakucs Willcocks (coord.), Spectacolul public Între tradiție și modernitate: Sărbători, ceremonialuri, pelerinaje și suplicii, Institutul Cultural Român, București Pavelescu, Gheorghe, 1942, „Pasărea-suflet”, În Anuarul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
, periodic umoristic și literar apărut la București, săptămânal, între 6 decembrie 1896 și 30 aprilie 1897. La această publicație au colaborat Carol Scrob, Th. D. Speranția, Ion Păun-Pincio, G. Coșbuc, V. D. Păun, M. Gregoriady de Bonacchi și Mihail Sadoveanu, care semna Mihai din Pașcani. Se republică, de asemenea, versuri și proză aparținând lui Vasile Cârlova, Gh. Tăutu, Gr. H. Grandea și câteva dintre basmele lui Petre Ispirescu. Poezia lui Alecsandri Dă-mi
DRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286839_a_288168]
-
, Ion (pseudonim al lui Ion Blagoie; 14.XI.1938, Greoni, j. Caraș-Severin), critic de teatru și poet. Este fiul Carolinei (n. Cocora) și al lui Păun Blagoie. Studiile universitare, începute la Facultatea de Filologie din Cluj, le întrerupe în 1963. Debutează cu poezii în „Steaua”, iar din 1970 este redactor la revista „Tribuna”. Ca și în cazul lui Mircea Ghițulescu, celălalt reprezentant „oficial” al Clujului în
COCORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286312_a_287641]
-
văzut și ca remediu împotriva tocirii limbajului prin clișee și uz. De aceea, numeroase pamflete au ca țintă lumea scriitoricească, „azurul de mușama” al unei literaturi artificiale și sărace, inefabilul măsurat după „sistemul metric”, pentru marionetele succesului (Asasinarea unui mort, Păunul genial, Pentru glorie și franci). Altele osândesc mecanica dogmei și fățărnicia clerului ori procesele sociale nocive: lichelismul, paralizarea energiilor țării (Ploșnițele, Năpârca, Baroane, Omul cu ochii vineți). Desfigurarea bestială sau hidoasă a omului, traducând-o pe cea morală, paiațele anapoda
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
în muzeul Prado. Barocul, tr. și pref. Irina Runcan, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 225-254; Balotă, Umanități, 58-85; Curticăpeanu, Orizonturile, passim; Andrei Pippidi, O teorie eclectică a barocului românesc, RITL, 1976, 4; Jean Rousset, Literatura barocului în Franța. Circe și păunul, tr. Constantin Teacă, pref. Adrian Marino, București, 1976; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976; Edgar Papu, Barocul ca tip de existență, I-II, București, 1977; Gustav-René Hocke, Manierismul în literatură, tr. Herta
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
Étienne Enault, Jane Mac Leod, L. Sermensan, Émile Souvestre). Culegeri: Poezii populare din Transilvania, București, 1893; ed. îngr. Maria Croicu, introd. I. C. Chițimia, București, 1970. Repere bibliografice: Petru Drăgănescu-Brateș, Viața și opera lui Ioan G. Bibicescu, Turnu Măgurele, 1938; Octav Păun, Un folclorist valoros: I. G. Bibicescu, GL, 1964, 19; Vrabie, Folcloristica, 246; Bârlea, Ist.folc., 301-303; Dicț. lit. 1900, 100-101; Datcu, Dicț. etnolog., I, 74. L.Cș.
BIBICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285722_a_287051]
-
Cuvântul liber”, „România nouă”, „Contimporanul”, „Viața românească”, „Cugetul românesc”, „Cetatea literară”, „Hiena”, publică în 1921 După melci (plachetă ilustrată complet inadecvat, ca o carte pentru copii), intră în Antologia poeților de azi a lui Ion Pillat și Perpessicius cu poemele Păunul și Uvedenrode (1925), iar în istoria literaturii române cu volumul Joc secund (1930) - ce marchează, într-un mod simbolic, și sfârșitul carierei sale poetice. Eseurile și articolele sale critice pot fi grupate, din punctul de vedere al (vehemenței) ideației, într-
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
a vieții și a operei. Se publică de asemenea poezii semnate de Florica Ciura-Ștefănescu, Petre Dulfu, Lucian Emandi, Maria Flechtenmacher, Petru Mercea, Vasile Militaru, Pavel Popa. Există multe versificări ocazionale, aparținând lui G. Sion, Iosif Vulcan, Demetru Constantinescu, Vasile D. Păun, Zaharia Boiu, Teodor Ceontea, Alexandru Munteanu al lui Vasile, Radu Ionescu, Iosif Ioan Ardeleanu, precum și o însemnată cantitate de poezie religioasă, compusă de Ioan Jebeleanu, V. Aga, C. Manea, Lucian Lungu, Vasile Lădaru, I. Avramescu, Ion Triponescu, Gheorghe I. Crețu
BISERICA SI SCOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285748_a_287077]
-
lui Alexandru Vasiliu și D. Furtună. Repertoriul transilvănean este cuprins în culegerile lui G. Cătană (Banat), I. Pop-Reteganul, Pauline Schullerus ș.a. Stadiul contemporan al b. poate fi urmărit în culegerile lui Ovidiu Bârlea, I. Nijloveanu, Gh. Vrabie, Mihail M. Robea, Octav Păun și Silviu Angelescu, Pamfil Bilțiu, acestea din urmă provenind din zone folclorice mai restrânse (Olt, Argeș, Dâmbovița, Maramureș). Fie că este inspirat direct dintr-un prototip folcloric cunoscut, fie că este o creație strict personală, originală, b. cult nu poate
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
și legende argeșene, București, 1973; Demetriu Boer, Mircea Vasile Stănescu-Arădanul, Ștefan Cacoveanu, Povești din Transilvania, îngr. Ovidiu Bârlea și Ion Taloș, pref. Ovidiu Bârlea, Cluj-Napoca, 1975; Mihai Lupescu, Tei legănat. Folclor moldovenesc, îngr. și pref. Petru Ursache, Iași, 1975; Octav Păun, Silviu Anghelescu, Folclor din Dâmbovița, București, 1978; Ion Nijloveanu, Basme populare românești, București, 1982; Felix Karlinger, Rumänische Märchen ausserhalb Rumäniens, Kassel, 1982; Mihail M. Robea, Basme populare românești, București, 1986; Pamfil Bilțiu, Făt-Frumos cel înțelept. O sută de basme, povești
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
Ce-ați zice? Ticălos popor, ați zice, osândit a munci ca vita pentru a hrăni străini, străini și iarăși străini". Dar oare ce e de zis pentru o țară în care pe oameni îi cheamă Bucur, Bodea, Codrea și Florea, Păun și Catalin, Terinte și Pîrvul, Ursu și Balaur, Lupu și Bărcan și unde pe clasele superpuse le cheamă Pehlivanidis și Zevzocopol, unde din grec dai în bulgar și din bulgar în grec? Ce să se zică decât că ticăloasă țară
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
trad.), București, Editura Didactică și Pedagogică. Pânișoară, O.I. (2004), Comunicarea eficientă, ed. a II-a, Iași, Editura Polirom. Pare, A., Pelletier, L. (1972), „Pour une école centrée sur le développement de l’enfant”, În Éducation et développement, nr. 77, Paris. Păun, E. (1986), Sociopedagogia școlară, București, Editura Didactică și Pedagogică. Păun, E., Potolea, D. (coord.) (2002), Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, Iași, Editura Polirom. Pelgrum, W.J. (1992), „Cercetarea internațională despre utilizarea calculatoarelor”, În Perspective, nr. 3. Perette, Marcello (coord
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
eficientă, ed. a II-a, Iași, Editura Polirom. Pare, A., Pelletier, L. (1972), „Pour une école centrée sur le développement de l’enfant”, În Éducation et développement, nr. 77, Paris. Păun, E. (1986), Sociopedagogia școlară, București, Editura Didactică și Pedagogică. Păun, E., Potolea, D. (coord.) (2002), Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, Iași, Editura Polirom. Pelgrum, W.J. (1992), „Cercetarea internațională despre utilizarea calculatoarelor”, În Perspective, nr. 3. Perette, Marcello (coord.) (1974), Questioni di metodologia e didattica, Brescia, Editura la Scuola
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
în clasă are specificul său, determinat de cadrul instituțional în care se desfășoară și de logica specifică activității dominante Ă învățarea (ca modalitate esențială de instruire și educare). O amplă prezentare a specificului comunicării educative și didactice o realizează E. Păun (1982, pp. 151-167), urmărind coordonatele: factorii comunicării educative, cadrul acesteia, circuite de comunicare în clasă, raportul relație educativă Ă relație de comunicare, blocaje ale comunicării educative, randamentul comunicării didactice etc. Cercetări recente subliniază și alte caracteristici: a. Dimensiunea explicativă a
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]