1,499 matches
-
nici o formă un copil timid. Ce-a spus Hanemon? întrebă Shojumaru, lăsând toba jos. Când văzu chipul paznicului, copilul păru să-și dea seama că se întâmplase ceva și deveni îngrijorat. Nu e nici un motiv de spaimă, răspunse unul dintre păzitori. Dar trebuie să ne pregătim degrabă pentru o călătorie până la Azuchi. Cine pleacă? — Dumneavoastră, Domnișorule Shojumaru. — Mă duc și eu? La Azuchi? Paznicii întoarseră capetele, pentru ca băiatul să nu le vadă lacrimile. De îndată ce le auzi cuvintele, Shojumaru sări în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Kanbei, vasalul lui Goto ieși, ezitant, din spatele stăpânului său, desfăcu legăturile care-l ținuseră pe copil în cârca lui și îl lăsă jos. — Câți ani are? — Doar șapte. Probabil că vasalul îl îngrijea pe copil, de câtva timp, ca păzitor; îi răspunse lui Kanbei, ștergându-și ochii de lacrimi, făcu o plecăciune și se retrase iarăși. — Numele lui? întrebă Kanbei, iar de astă dată răspunse tatăl băiatului: — Se numește Iwanosuke. Mama lui a decedat deja, iar tatăl va muri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al lui Nobutada când acesta din urmă era pe punctul să moară, în lupta de la Castelul Nijo. După câte se părea, nu găsea nici o onoare în faptul de a fi singurul supraviețuitor prezent. Samboshi avea doar doi ani și, pe când păzitorul său îl ținea în poală, drept în fața tuturor seniorilor adunați, nu avea deloc astâmpăr. Întindea mâna, îl apuca pe Tamba de bărbie, iar, la un moment dat, se ridică în picioare pe genunchii lui. Pentru a-l ajuta pe Tamba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
timp, Katsuie deschise gura și rosti: — Senior Hideyoshi. Hideyoshi îl privi drept în față. Katsuie zâmbi forțat. — Ce facem? întrebă el, exact ca și cum ar fi deschis negocierile. Seniorul Samboshi este un copil nevinovat. Faptul de a sta imobilizat pe genunchii păzitorului său trebuie să fie foarte obositor pentru el. — Se prea poate, răspunse Hideyoshi, pe un ton indiferent. Katsuie credea, probabil, că Hideyoshi devenea împăciuitor și-și luă rapid o atitudine bătăioasă. Toată făptura îi înțepeni într-un amestec de demnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
97% foarte apropiat de procentul celor care se hrănesc incorect. Ca în orice altă situație (în care nu ne putem descurca singuri și de obicei nu prea putem) este bine să cerem ajutor. Prin rugăciune. Ne putem ruga îngerilor noștri păzitori și altor îngeri (specializați) și Puteri Cerești să fim ajutați. Pentru a ne lăsa de fumat de exemplu. Din câte am aflat și consider că este adevărat acest lucru există o zi din an tocmai bună pentru a scăpa de
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
mare era putera sa încât, până atunci ieșise întotdeauna învingător, cum se vedea după armele a numeroși cavaleri, îngrămădite pe malul apei, ca trofeu. Rinaldo l-a atacat, dar a fost tot atât de norocos ca și aceia care-i precedaseră, căci păzitorul podului l-a lovit atât de tare cu o măciucă de fier, încât el a căzut de pe cal. Dar când tâlharul s-a apropiat ca să-i scoată armura, Rinaldo l-a apucat de piept, iar paznicul podului văzând ca nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
castel care era clădit din alabastru și încrustat cu aur. Dinaintea acestuia, pe pajiște,sta un cavaler înarmat până-n dinți, care nu era decât Gadsso, regele Siricaniei. La vedrea lui Mandricardo și-a lăsat viziera și se pregăti de atac ;păzitorul castelului era și el gata de luptă. S-au repezit unul către celălalt cu forțe egale, își frânseră lănciile și au revenit la atac, apoi și-au âncrucișat spadele. Lupta a fost lungă și nehotărâtâ, dar la un moment dat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ușii, încercă să reîmprospăteze invitația: - Dacă totuși veți avea timp... și plecă încărcat de bucuria unei reușite. Un timp, Alex rămase cu mapa de corespondență deschisă la aceeași pagină fără a citi conținutul. Mulțumi Cerului. Tony apăruse ca un înger păzitor. Acum era încredințat, mai mult ca oricând, că discuția cu Olga putea fi lămuritoare. Datele ce le deținea prinseseră contur, că tot ce urma să-i spună, purta amprenta unor argumentări incontestabile. Totul trebuia să se întâmple cât mai curând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
împăratul Arabiei, și a petrecut cu ea multă vreme. Dar, aprinzându-se de patimă pentru soția fratelui său Filip, a alungat-o pe soția lui legitimă și s-a căsătorit cu Irodiada, împotriva legii. Pentru această 22 nelegiuire, Ioan Botezătorul, păzitorul dreptății și propovăduitorul adevărului și al pocăinței, îl mustra pe Irod în public, înaintea tuturor. Irod nu primea cu inimă bună cuvintele dure dar adevărate ale Sfântului Ioan. E drept că aparenta dulceață a păcatului nu îți arată la început
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Una s-o am eu - alta muierea la care voi ține și voi vrea să dorm cu dânsa. Când voi schimba muierea voi schimba și odaia // respectivă. Totdeuna o casă foarte izolată și foarte neștiută de nimenea. Badea Manolake Roibu *, păzitor * Când va fi a mea adecă un om din Ipotești care, ca un tăinuitor *, să nu știe nimic. Cabala a trei intrări. Să citesc din nou pe Casanova și să duc viața lui. [7] 2267 își spală instrumentul, [î]l
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a pacifiștilor (...) măsuri contra panicei, contra adevărului și minciunei toate înlesnirile pe cari le face pufuirea separată a individului... Porți înlăuntrul tău leul, șacalul, hydra, — stăpînește-i. În vremea războiului, toate fiarele sgîlțăie zăbrelele și lacătele seculare, și le înving. Sîntem păzitorii lași ai menajeriei noastre”. Metafora ironică din final este prezentă - în cu totul alt context - și într-un poem din epocă al lui Tzara: „Îmi plac animalele domestice/ În menajeria sufletului tău” („Duminecă“), indicînd, desigur, fantasmele subconștientului reprimat... Contestarea mentalității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unduios în cristal, Vino, albastră, violetă și verde la mal, Vino tulburată ori însorită, zâmbind, Către mine, dantelă în luciu de-argint. Șoroștinean Florin, clasa a VII-a Școala Gimnazială Păuca, structura Bogatu-Român Sibiu profesor coordonator Tili Dana Mama înger păzitor Mama - i înger păzitor, Pentru noi și-ar da și viața, Ca să fim noi sănătoși, De seara până dimineața. Orice vârstă ai avea, Mama e tot mama ta, Te ia în brațe și-ți șoptește, Cât de mult ea, te
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
albastră, violetă și verde la mal, Vino tulburată ori însorită, zâmbind, Către mine, dantelă în luciu de-argint. Șoroștinean Florin, clasa a VII-a Școala Gimnazială Păuca, structura Bogatu-Român Sibiu profesor coordonator Tili Dana Mama înger păzitor Mama - i înger păzitor, Pentru noi și-ar da și viața, Ca să fim noi sănătoși, De seara până dimineața. Orice vârstă ai avea, Mama e tot mama ta, Te ia în brațe și-ți șoptește, Cât de mult ea, te iubește. Ești bolnav - ea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se risipeau. Era doar vântul. Dezamăgită, plângea până adormea. De o săptămână își visa mama în fiecare seară. Se bucura ca de un semn bun. Potecuța din marginea pădurii devenea mai puțin greu de străbătut. Parcă plutea încrezătoare că îngerul păzitor o ajuta să meargă mai iute. Halta îi apăru de după un colț, mică și mohorâtă. Dar în ochii fetei părea frumoasă, deoarece aici își va întâmpina mama. Va uita că acum patru ani, în prima zi de școală, a fost
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
atelierul de zile și nopți, iar eu simțeam că am aripi din raze de suflet schimbător și vedeam cum același înger presăra ustensile care serveau la aducerea zorilor. Ești la ultima călătorie, acum vei întâlni ultimul fel de îngeri, cei păzitori. Ajunsă acasă, simțeam că am aripi moi de catifea și vedeam cum mama doarme iepurește, iar îngerii păzitori preluau povara mamei când avea libertate, când scăpa de realitate. M-au îndemnat să dorm, să visez la povestea fugarnicelor aripi. Comăniciu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cum același înger presăra ustensile care serveau la aducerea zorilor. Ești la ultima călătorie, acum vei întâlni ultimul fel de îngeri, cei păzitori. Ajunsă acasă, simțeam că am aripi moi de catifea și vedeam cum mama doarme iepurește, iar îngerii păzitori preluau povara mamei când avea libertate, când scăpa de realitate. M-au îndemnat să dorm, să visez la povestea fugarnicelor aripi. Comăniciu Alexandru, clasa a VI-a Școala Gimnazială Păuca structura Bogatu-Român Sibiu profesor coordonator Dana Tili Pe urmele copilăriei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vezi căprioara și-n momentul următor ești prins în vârtejul de apă, copaci, sticlă spartă și groază. Am reușit să ies la suprafață, am reușit să alunec din mașină pe salteaua de mușchi a pădurii. Am fost norocoasă, îngerul meu păzitor a reușit să mă ocrotească dar ceilalți... ceilalți mă strigau să-i ajut, mă strigau să fac ceva, să nu-i las a cădea în ochiul muntelui ce-i privea direct, fără ocolișuri. Atunci am vrut să mă mișc, să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bosumflat, apoi iar s-a năpustit peste mine înarmat de frunze roșiatice. Eram amândoi obosiți în urma „războiului” și îi auzeam răsuflarea alertă. Era lângă mine, pe jos, întins, printre frunze de diferite mărimi. El a spart tăcerea: Angela, îngerul meu păzitor! M-am ridicat în șezut, pe urmă m-am sprijinit în cot și îl priveam în ochi șoptindu-i la ureche: De ce-ai făcut asta? Se uită la mine uimit, așa că am vrut să continui, dar se ridică și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aș fi simțit-o. Iubirea ei neprețuită este ca un tablou ce merită să fie pus în ramă și expus publicului,cu siguranță toata lumea ar fi fermecată de frumusețea acesteia. Mama este o floare sfântă care îmi este înger păzitor, dar mai presus de toate îmi este și prietenă. Este o carte de povești ce îmi dezvăluia ce este bine și ce este rău, ce este drept și nedrept, frumos sau urât, ce lucruri sunt cinstite și care nu sunt
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Va trebui să-i găsești un sens nobil, să nu-l irosești, e mare păcat! Ce știi tu despre copilăria mea? Ești îngerul meu din copilărie? De ce ai sosit abia acum? Bunica mea spunea că fiecare copil are îngerul lui păzitor, târziu am înțeles că va trebui să ne împărțim îngerii așa cum împărțim locurile în autobuz: unul se scoală, altul se așază, trebuie să știi să aștepți. Cei ca mine, ce nu au niciodată răbdare, vor rămâne în picioare, profund nefericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
atârnă să hotărăști dacă o vei face ca un fiu risipitor, ori În lanțuri. Ești făcut din țărână, ca toată lumea. Navighezi În cerurile muzelor, Însă corăbioara dumitale se sfărâmă pe valul câtorva florini. Priorul sări ca ars. — Numai Dumnezeu e păzitorul destinului meu! Nici măcar Bonifaciu nu are putere asupra lui, câtă vreme Florența Îl va Înfrunta cu fruntea sus. Cât despre mine, Îmi voi continua cercetările, iar glasul meu se va face auzit Încă și mai puternic, spre a vă Împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
astfel să se bucure, cu cugetul împăcat, atât de certitudinile memoriei cât și de comoditățile uitării. Dar comorile de devotament pe care le risipea Louise străluceau mai minunat ca oricând în viața de fiecare zi a lui Jonas. Acest înger păzitor al său, îl scutea să-și mai cumpere pantofi, haine și rufe, treabă care, după cum se știe, mai scurtează cu o bucată zilele atât de scurtei noastre vieți. Fără să pregete, se lupta de una singură cu toate acele nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
într-o clipă în camera unde Hatnuf zăcea tânguindu-se pe jos, înconjurată de servitorii casei, și ei aproape la fel de epuizați ca mama în travaliu. Moartea se simțea în cameră. I-am văzut fața în umbra de sub statuia lui Bes, păzitorul prietenos-grotesc al copiilor, care părea să se strâmbe de propria neputință. Ruddedit mi-a făcut cunoștință cu fiica ei, care s-a uita la mine cu ochi goi, dar a făcut ce i-am spus. S-a mișcat pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
obligat Anton să precizeze. Frică de el, de Bătrânul. Mi-am luat un aer contrariat: — Domnilor, uitați că eu sunt un artist? Bătrânul mă aștepta, ridicat în picioare, nerăbdător. De ce întârziasem atât? A trebuit să-i explic că îngerul său păzitor, Francisc, se arătase deosebit de exigent la ritualul spălării mâinilor. Ceea ce i-a făcut plăcere Bătrânului. Doar era vorba de o regulă sacră. Ați discutat și despre cimitir? se interesă Călugărul. — Bineînțeles... Dar nu mult. M-a înduioșat singurătatea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i poți spune unui om care ar putea sau nu să fie un ucigaș, care poate că ți-a salvat viața sau poate că nu? — Chiar că te ții uimitor de bine, a zâmbit Deggle. Probabil că ai un înger păzitor. Vultur-în-Zbor s-a gândit: Sau un diavol. Testamentul îmi lăsa mie banii, iar lui Deggle iahtul. Verdictul oficial a fost sinucidere. Din moment ce Deggle nu voia iahtul, iar eu îmi doream cu disperare să plec, i-am acceptat oferta și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]