5,611 matches
-
volum, nu putem să nu ne oprim asupra articolului „Zăpezile de altădată”, scris de Rodica Lascău, articol care adaugă ultimele două file la experiența luptei cu somnul. Autoarea reia momentul Crăciunului și al acelor timpuri când spune ea - „simțeam mirosul paielor pe care sta culcat Pruncul. Și noi eram prunci, și El venise în primul rând, la noi, în lumea bucuriei noastre copilărești, pentru că noi eram poate, cel mai aproape de El, de lumea Lui”. Rodica Lascău exprimă la sfârșit, o idee
O COLECŢIE DE ESEURI CREŞTINE DESPRE CE ÎNSEAMNĂ SĂ PORŢI BĂTĂLIILE LUI DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359285_a_360614]
-
casă, că un caporal îmi strigă să alerg de urgență în grajd că-mi fată iapa. Când am ajuns, Floricica îl lingea pe căpțor pe viitorul armăsar Vifor, iar mie mi-a revenit misiunea să-i fac un culcuș de paie, să pun câteva pături pe jois și s-o alimentez pe noua „mămică”. Până a sosit domnul colonel Pătrașcu nu am mai făcut altceva decât să am grijă de Floricica, s-o țesăl, să-i dau apă, să-i fac
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
ani pe atunci, lotul nostru de vie de jumătate de hectar, ca și pe cel al bunicilor materni, care aveau un hectar, la cincizeci de metri distanță de al nostru. Dormeam în bordeiul construit din bârne din salcâm, acoperit cu paie, iar ca pat aveam ușa de la beci, care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic, peste care era așternută o saltea umplută cu paie de grâu și un preș din lână țesut de mama în război. Tata s-a tot
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
de metri distanță de al nostru. Dormeam în bordeiul construit din bârne din salcâm, acoperit cu paie, iar ca pat aveam ușa de la beci, care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic, peste care era așternută o saltea umplută cu paie de grâu și un preș din lână țesut de mama în război. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu noi la vie, însă milițianul, primarul și instructorul de partid, văzând că nu pot raporta la organizațiile raionale și
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > CITATE MEMORABILE (110, 111) Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1163 din 08 martie 2014 Toate Articolele Autorului 110- Unii trăiesc fără nici un ideal, fără nici o țintă. Trec prin lume ca niște fire de paie pe un râu. Nu merg ei ci curentul îi duce. Seneca - Fii încăpățânat! Uneori perseverența face minuni. Donald Trump - Numai omul rău e singur. Denis Diderot - Viața este minunată dacă nu te temi de ea. Charlie Chaplin - Toți escrocii de pe
CITATE MEMORABILE (110, 111) de ION UNTARU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360273_a_361602]
-
mine. Întorc privirea și zăresc o groapă ce pare a fi lăsătura pământului, unde, cândva, cu mult timp în urmă, a fost o fântână... Da, chiar se conturează acum, într-o clipă, acea fântână. O fetiță blondă cu părul precum paiul de grâu, îmbrăcată cu o rochiță albastră, de vreo cinci-șase anișori, cu fundul pe budăiul fântânii, povestește de zor, vrute și nevrute, ținând în mâna stângă un ciubuc de un leu și lingând la el, cu mâna dreaptă ținând țeava pe care
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
în laț, încât pare că din clipă în clipă se vor sparge în țăndări și vântul va intra în odaie. Ca niște fantome răsculate vânturile suflă puternic asupra coamelor dealurilor, zburlind clăile de fân și gonind peste țarină smocuri de paie nemâncate de vite în iarna cea lungă... Îmi pare că vântul a deschis ușa grajdului și noaptea ar putea intra lupii în staulul de vite... Mi-e frică să ies din casă, mi-e teamă și să aduc apă de la
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
Iubirea-i atemporală - auroră boreală ce viața-nfrumusețează și o binecuvantează. Iubirea-i vâltoare-n limpezi ape curgătoare șerpuind unduitoare, scăldate-n raze de soare. Iubirea este furtună, vifor sau văpaie, este jarul ce mocnește, nu-i un foc de paie. Iubirea-i torentul care ne prinde-n al lui șuvoi și ne duce în ispită, în păcat, pe amândoi. Iubirea-i lumina care ne înalță spre sublim, forță motice a vieții, dar dumnezeiesc, divin. Recoltând rodul iubirii ne desăvârșim deplin
IUBIREA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360354_a_361683]
-
meniurile. Săndica a preferat o ciorbă de perișoare dreasă cu smântână, escalop cu ciuperci și ca desert înghețată cu praline, iar Viorel, o ciorbă de văcuță și o ceafă de porc la grătar mai în sânge, cu garnitură de cartofi pai. În loc de desert a preferat o sticlă de trei sferturi cu riesling de Murfatlar. Ospătarul a luat comanda și a dispărut rapid după ușile batante ale bucătăriei. Ca să alunge tăcerea și jena ce se făcea simțită, fiind prima dată când erau
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. I TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360330_a_361659]
-
în arșița criminală, singurele care își mai făceau de cap în tot prăpădul zilei fiind muștele cărnoase și verzi care se repezeau nebune asupra oricărui trup în mișcare. Ieșit din grajdul în care vaca se prăbușise neputincioasă pe patul de paie, Ilie abia reușise să facă împleticit cei câțiva pași care despărțeau casa de grădină. - În casă-i mai rău, zise femeia fără a-l privi, ștergându-și obrazul transpirat cu colțul șorțului înflorat. Musai să ne luăm ventilator din ală
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
-n reclama de la ora șapte. Zoița și-a luat unu’ acu’-i o săptămână și nu mai iese din casă pe arșiță! - Costă prea mult, mormăi Ilie trecându-și dosul palmei peste frunte și făcându-și vânt cu pălăria de paie care nu-l apărase prea bine de soare. - Atunci, să nu te-aud că te cânți! Nu avea să recunoască în fața muierii că începuse să se gândească din ce în ce mai mult la blestematul de ventilator. Silvia știuse cum să-i bage microbul
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
de febră. Rouă în flăcări. Bolnav de frig, cu oasele frânte, cu pielea crăpată pe alocuri de inutila zbatere, numai piele și os, calul - prin nu se știe ce miracol, continua să trăiască. Câteva vecine miloase l-au acoperit cu paie și rogojini și i-au dat să bea apă. Cu câtă sete sorbea murgul din hârdăul pus la botul lui, de câte-o femeie! Apoi, veneau copiii țiganului și-l biciuiau cu nuiele. Într-o noapte i-au furat și
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
în dor de prea cucernic cer, iar zborul de heruvimi i-au scuturat peste vise, lumini. Din albul crezului mărgăritar, și-a nălbit pașii târâți prin celulă și setea și jalea cu care-a stat împreună, au suspinat pe mucedele paie. Dar crezul i s-a ațâțat în prinosul îndurării și-n rodul răstignirii. Creanga cerului tresare și pe bolta lui nuntită, o primăvară plină se scutură de aur. Natura înmiresmată își prinde-n horă Florile, care surâd cu ochii-n
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
zăbrelele groase/ se lungeau pe zăpada Lui vărgi./ Părea celula munte, părea căpățână,/ și mișunau păduchi și guzgani./ Simțeam cum îmi cade tâmpla pe mână, /și am dormit o mie de ani.../ Când m-am trezit din grozava genună,/ miroseau paiele a trandafiri./ Eram în celulă și era lună,/ numai Iisus nu era nicăiri.../ Am întins brațele. Nimeni, tăcere./ Am întrebat zidul. Niciun răspuns./ Doar razele reci ascuțite-n unghere,/ cu sulița lor m-au împuns./ -Unde ești, Doamne? - am urlar
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
mângâiere. - Ce faci mă, potaie? Unde te-ai tăvălit iar? îl „chestionă” Matei cu afecțiune, aplecându-se și dezmierdându-i cu podul palmei zona dintre urechile ciulite, după care, cu mișcări blânde de du-te-vino, scutură puzderia de frunze uscate și paie, de pe spinarea animalului. - Veniși, Matei? Vocea ușor răgușită a nevesti-sii se auzi dinspre bucătăria de vară, iar capul rotofei, cu părul strâns în coadă, al acesteia, se iți câteva clipe, prin ușa dată de perete. - Venii! răspunse el, mai mult
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
a vorbi, cuvânt, pâine, mămăligă, coleașă, găleată, jocuri: horă, sârbă, polcă, câmp (pole, feld, field), cot, carte. • lungimea razei soarelui: păr, fir, rază, lână, șir, rând, serie, deget, dinte, glonț, penis, acțiuni: a arunca, a azvârli, a semăna. • arme: săgeată, pai, sabie, suliță, sulă, cui, par, țăruș, băț, război, fluviu, șarpe (lungi ca o rază de soare), șopârlă, râu. • mare, uriaș, putere, sănătos, serios ↔ comic, viață ↔ moarte, înțelept, liber, amar, pelin. • culoare roșie ori galbenă, foc, roșu, facără, sânge, rană, vin
CUVINTE CE PROVIN DE LA „SOARE“ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360058_a_361387]
-
lor de flori, dirijate de turnuri de control fără dispeceri autorizați. Însoțit îndeaproape de veșnic flămânzii mei boi, care oricât mâncau ziua, seara ajungeau acasă tot flămânzi, iar tatăl meu mă punea să le mai dau ceva lucernă amestecată cu paie de mâncare și pentru noaptea. În câmpul deschis aveam libertatea să gândesc ce vreau. Călătoream cu norii împreună spre acele mirifice meleaguri ale poveștilor cu zâne frumoase, cu împărați drepți și buni, cu acei viteji ce nu puteau fi bătuți
SPIRITUL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360102_a_361431]
-
și asta datorită încălțămintei ce o purtau, niște teniși nenorociți, iar ținuta lor semăna mai degrabă cu a unor țărani jerpeliți ce se-ntorceau de la câmp și cântau o melodie de jale. Arătau ca niște oameni amărâți purtând pălării de pai trase pe frunte, iar pe fețele lor se observa supărarea, fiindcă nici acasă n-o să le fie mai bine când vor ajunge. Comanda s-a repetat, dar cu prelungirea ultimului cuvânt „Hai hup, hă-hu, hăp!!!” și turma oropsiților s-a
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
o tot citesc și-o frunzăresc, Nu-ș' ce să zic, sunt în dilemă, La măritiș nu mă grăbesc Cu toate că m-a pus în temă: Are o casă, nouă ea, Frumoasă de nu poți să-ntorci, Dar dimineața, la cafea, Mănâncă paie stând pe porci ... Și-a luat și-un car, să-mi placă mie, Însă mă-ntreb cu ce parai Vom ține noi o herghelie De-aproape trei sute de cai?! Da' boi nu are, doar vecina Și-n casă-i ține
SCRISOARE DIN CANADA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360124_a_361453]
-
da în cinstea ei. Păsările călătoare, s-au mai potolit; zarva a încetat, dar nu de tot căci, ici colo se mai zăreau câte o pupăză și un pițigoi, sau o turturică și un lăstun, certându-se pe câte un pai, bun pentru dres cuibul agățat pe o ramură de plop, mesteacăn, arin sau salcie. Barza albă, moașa pricepută a neamului păsăresc, s-a apucat și ea de reparat marele cuib, aflat chiar pe acoperișul casei lui Moș Timpul și al
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
isi fixă pălăria pe cap,inspiră și intră în cameră alăturată de unde se auzeau voci. Pășind în camera observa un barbat cam pe la vreo cinzeci de ani,ce purta o salopeta de un albastru prea spălat, cu o pălărie de paie în mâinile care trădau o meserie deloc ușoară. -Bine ați venit,inspectore.Va așteptăm de ceva vreme,spuse o voce groasă din colțul camerei. Cei doi își dădură mâna. -Bine v-am gasit.As fi dorit să vin mai devreme
KARON,CAP 11 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360151_a_361480]
-
1971 lua ființă Stațiunea de Mecanizare a Agriculturii (S.M.A.) la Ulmeni, o unitate cu gestiune economică internă. Ea număra în momentul înființării peste 70 tractoare, 65 pluguri, 22 semănători prășitoare, 21 semănători cereale, combine, batoze, prese de balotat fân și paie, remorci, o semănătoare pentru legumicultură, o mașină pentru modelat solul în legumicultură. S.M.A. Ulmeni deservea 7 cooperative agricole, ce dețineau o suprafață agricolă de 7.631 ha, din care, 6.372 ha mecanizabile. În anul 1985, s-a ajuns la
FUNCŢIILE GEOECONOMICE ACTUALE ALE ORAŞULUI ULMENI-MARAMUREŞ (2) de MIRCEA BOTIŞ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360146_a_361475]
-
va fi, probabil, cel mai mare dintre toți românii! A fost ca paradoxul-paradoxurilor pentru copilul.. pentru fiecare copil ce-L iubește încă, chiar adult fiind! A fost lucrul de neînțeles și de neconceput, scurt-circuit-ul illogic... O vorbă din romani pune (paie pe foc) o etichetă neagră uneori, pentru a acoperi incomprehensiunea individuală, de fapt, și ignoranța lui profundă: “de inteligent ce era - a înnebunit...!” Ei, hai.. dacă nu înțelegi un lucru și taci poate fi iertat, dar dacă mai și comentezi
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
FAMILIA SEMANTICA: SOARE-SULITA-PAR-ȚĂRUȘ-ARAC-POCA-SABIE-SAGEATA-ARC-ARMA-FURCA-LOVI-OMORI-RAZBOI Am aratat în mai multe rânduri că numele armelor: sulița, săgeată, pușcă, paiul, părul etc. provin de la soare ele având formă lungă că și o rază de soare, pe care astrul o trimite spre noi. Vom lua spre exemplificare sulița. Românii aveau cel puțin 10 denumiri: curis, cu et. nec., după noi cf.
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]
-
mic de roșii se numește pocă. Pumnalul turcesc este kama, după noi, legat de kam „soare“ în țig., nagameză, cuțitul knife prin kn se compară cu soarele kon la cimuși. Pușcă provine din țig. pus „păi“ < fen. šapaš „soare“ după cum paiul e paleus pe lat. ~ Apolo/Apaliu- în sl. și magh. soloma (vezi sol „soare“ în lat.). Deci prima pușcă a fost de fapt un păi prin care suflai o săgeată otrăvita, era deci țeavă. Azi pușcă trage cu gloanțe (pe
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]