20,853 matches
-
asta rezistă ispitei. Nu se mai hazardă să cutreiere prin locuri necunoscute și primejdioase. Se întoarse în casă și își făcu o cafea. Îi plăcea mirosul cafelei, era ca un drog pentru ea. Duse cănița aburindă la buze, încălzindu-și palmele reci. Aroma cafelei îi invadă nările. Drogul îi destinse mușchii încordați, iar întrebările se evaporară fără să mai aștepte răspuns. Ieși afară apropiindu-se de leagăn. Se așeză în el și se lăsă legănată de mișcarea aceea lină, ca o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
că victima nu mai respiră, că își făcuse bine treaba. „- Mi-ai promis că te vei întoarce, dar credeam că pentru a rămâne, nu pentru a mă răni din nou. Lașule!” Karina îngenunchease pe trotuar plângând, cu capul sprijinit în palme. Rănile se deschiseră și începură să sângereze din nou la impactul cu cimentul dur. Resimțind durerea, Karina se ridică cu greu de jos. „- Cât voi mai plânge din cauza bărbaților? Cât voi mai avea de suferit din cauza lor? Vă urăsc! Ați
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pleoapele de pe ochii obosiți din cauza tristeții care-i copleșise de nenumărate ori. O durere surdă se zbătea în partea stângă a pieptului care se ridica și cobora într-un ritm alert. Iubirea doare? Își șterse cu furie lacrimile cu dosul palmei și se ridică brusc. „- De ce nu vine Ana mai repede? Nu vreau să mai stau singură aici!” Se urcă înapoi în pat și se ghemui strângând genunchii la piept, lăsând lacrimile să curgă nestingherite pe cearceaful înflorat. Atât de multe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în timp ce autobuzul încetinea pentru a opri în stație. - Alo? Da, eu sunt. Sigur, ajung în 10 minute. La revedere! Vocea pe care o căuta era doar la doi metri de ea. Karina simți că-i îngheață sângele în vene, iar palmele transpirară abundent. Întoarse capul să-l vadă, dar în acel moment ușa se deschise și silueta unui bărbat brunet, înalt, îmbrăcat într-un costum negru impecabil, coborî din autobuz. Același păr negru, ondulat, strălucea la atingerea razelor de soare în timp ce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
trecute cu vederea căci nu tot ce credea ea că poate fi o rezolvare a unei probleme, chiar era. A da sfaturi devenise un sport național la care toți erau campioni. Hârtia pe care o strângea în pumn îi rănea palma. Îl deschise încercând să netezească foaia șifonată. „- Tot ce vine din partea ta pare să mă rănească. Și atunci, de ce-ți mai doresc prezența? De ce te simt ca pe un drog care mi-a pătruns în sânge după care corpul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de puști care au reușit să ridice sala în picioare încă de la primele acorduri și să-i determine pe spectatori să cânte împreună cu ei. N-a rezistat tentației de a cânta și ea, deși nu-i erau foarte cunoscute versurile. Palmele se înroșiră repede de la aplauzele prelungi, iar vocea cedase ușor răgușelii. Se simțea ca o adolescentă. Artiștii reușiră să-i capteze atenția cu veselia și ritmul lor alert. Organizatorii au anunțat suma strânsă cu prilejul evenimentului, că sunt mulțumiți și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a întârzia cât mai mult ceva ce-și dorea să afle, ce nu suferea amânare. Apropie plicul fără destinatar și expeditor necunoscut de buze și nas. Nu avea miros de parfum, ci doar de hârtie. Voia să-i simtă atingerea palmelor lui, parfumul pielii care nu se imprimase pe hârtia albă ci în mintea ei. Inspiră adânc până când nările se umplură cu parfumul înțepător. Duse plicul la piept și-l ținu câteva clipe acolo, cu ambele mâini, cu ochii închiși, cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se lipi de al ei, rece. Îi îndepărtă delicat părul de pe umărul gol îndreptându-l spre spate. Buzele lui fierbinți, flămânde, mușcau ușor din umărul alb urcând îndrăzneț pe gât spre ureche. Mâinile îi căutau sânii prinzându-i în căușul palmei, masându-i delicat. „- Nu de o astfel de iubire ai nevoie! Îți lipsește iubirea de sine.” Căldura apropierii lui, a trupului său fierbinte, persista încă pe pielea ei rece. Îi lipsea atât de mult acea îmbrățișare, singura care putea să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dacă ajung să fac cumpărăturile. Dacă mai întâlnesc în drumul meu copii grăbiți ca tine, cred că rămân fără ele - Dacă n-ați mai vorbi singură și v-ați ridica mai repede cu siguranță ați reuși. Râseră amândoi și bătură palma. - Sunteți simpatică, dar nu mai pot pierde nici o secundă. Mă grăbesc, de aceea și aveam viteză. - Mda, acum vrea să mă lase baltă după ce m-a accidentat. O făcu Karina pe îmbufnata. - Sigur sunteți bine? Văd că ați început iarăși
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
simplul fapt că avea curaj să meargă la interviu îi și asigura succesul primirii postului. Nu-și explica acel sentiment, dar era o mare încurajare pentru ea. Ținuta decentă, nu foarte sobră, îi dădea încredere și siguranță în ea însăși. Palmele îi erau transpirate pe mapa cu care trebuia să se prezinte la firma angajatoare. Ajunse, în sfârșit, în fața clădirii imense din sticlă fumurie în care era biroul unde fusese chemată pentru interviu. Intră șovăind. Încrederea se estompase ușor pe parcursul drumului
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
n-avem de ales. Normal e să gândim și să acționăm ca acest „măreț viitor” să ne aducă-un strop de lumină. Abisul, marele abis, e tot așa de greu de pătruns, ca și gândul de taină al omului. Pe palma de pământ sau de cer, unde s-a ivit o viață, s-a născut o nouă fărâmă de adevăr. Locul unde te-ai născut și-ai făcut primii pași în lume, se cade a-ți fi icoana vieții, altfel vei
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
rele!), el având de reglat socoteli nu ca vremea ci ca „vremurile”!. Când uităm binele care ni se face la un moment dat de cineva, înseamnă că am uitat o seamă de lucruri sfinte! A te lega prea mult de palma de pământ prin jurământ e o dovadă de nechibzuință! Oricum pământul este al nostru și noi ai pământului... Unii mai sceptici, se întreabă: „De ce e nevoie să transmitem din revelațiile noastre pentru anii ce vor veni?” Răspunsul e simplu: pentru că
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
și aromele naturale de cele artificiale! Nu-i da, din mare dragoste, copilului tot ce-și dorește la un moment dat! Învață-l să mai aștepte, să înțeleagă că în viață nu totul ți se îndeplinește cât ai bate din palme! Dacă soția își va cicăli prea mult perechea, va izbuti de la un timp ca „dânsul” să aibă probleme cu auzul... Uneori ni-e greu să recunoaștem, vorba latinului, că atâta vreme cât respirăm, sperăm... Și bătrânii se bucură de fericire, oricât ar
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Este un individ, până la urmă și de la capăt, și trebuie să-i iubești pe toți, dar a iubi, ceea ce se numește a face dragoste, asta vine după căsătorie, cu anii, când îți închipui mai puțin. Clarita își ascunde fața între palme și plânge, plânge de rușine; nu știe bine de ce plânge. Își ridică în sfârșit fruntea și zice: "Bine!" și se hotărește ca în această noapte să fie prima întâlnire cu Federico. Și în această după amiază, don Avito, în casa
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
întâmplări cu acea vindecare de simțul comun, metodă a genialității prin masajul histologic al creierului lucrat prin trepidație electrică ce obligă celulele nervoase să se încrucișeze altfel decât o fac pseudopodicele în microchirurgia psihică, de unde se deduce utilitatea pedagogică a palmei care face să vibreze creierul și cele 612.112.000 celule ale sale; sau amintirea tratamentului monotoniei mentale prin intermediul injecției cu gelatină. Și apoi își zice: Nu ar fi mai bine ca decât să încerc să fac geniul, să fac
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
gură pentru a vedea dacă se aburește. Nu are încă știința mijloacele eficace pentru a verifica cu exactitate când un individ a murit... Marina se ridică, taie un cârlionț din părul moartei, îl sărută, îngenunchează și-și ascunde fața între palme. Apolodoro vrea la fel, să o sărute, dar tatăl său îl oprește: Atenție! Trebuie să știi să te abții. Și fiul își zice: "Ce frumoasă e! Nu pare că suferă" merge într-un colț și-și cuprinde fața la fel
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vrea la fel, să o sărute, dar tatăl său îl oprește: Atenție! Trebuie să știi să te abții. Și fiul își zice: "Ce frumoasă e! Nu pare că suferă" merge într-un colț și-și cuprinde fața la fel, în palme. Iar tatăl continuă: Deși individul moare astfel, substanța continuă să trăiască. Dacă i-am aplica un curent galvanic, s-ar mișca. Nu s-au coagulat încă albuminoidele, nu au fost reduse celulele de cea mai mare concentrație, nu s-a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pământul, se vede în vid, privește la corpul inert pe care-l are în față, da, la femeia sa, apoi, exclamă chinuit: Fiul meu! Auzindu-l, se ridică Materia și apropiindu-se de Formă îi prinde capul, îl strânge între palmele convulsive, îi sărută fruntea arzândă și-i strigă din inimă: "Fiul meu!" Mamă! geme din adâncurile insondabile sărmanul pedagog și cade leșinat în brațele femeii. Dragostea învinsese. EPILOG Prima mea intenție atunci când am început să scriu acest roman a fost
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
aici? (Îi toarnă ceai.) MEFISTO: Fără zahăr, mulțumesc! Am zis să stau pe-aproape. El m-a chemat. Îți amintești? EMMA: Și vii totdeauna cînd te cheamă cineva? MEFISTO: Totdeauna. Chiar în mai multe părți de-odată. EMMA (bate din palme, încîntată): Extraordinar! Înseamnă că ești tare. MEFISTO: Foarte tare. EMMA: Poți îndeplini și dorințe? MEFISTO: Cum să nu! Ce-ți dorești acum? EMMA: Să merg la un bal. MEFISTO: Știam eu! Domnul Bovary ăsta al tău te duce doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
scaun. Efimița nu sesizează imediat. Apoi lasă gazeta, se uită la el și îl strigă, întîi binișor, apoi mai tare. EFIMIȚA: Leonido!... Leonido! Ce-ai soro?... M-auzi!? Trezește-te! Leonido, să nu mă lași. Trezește-te că-ți trag palme mă-nțelegi! (îl zgîlțîie, el nimic) Lasă omule fleacurile. (îi dă palme îl stropește) Scoală monșer, nu face pentru dumneata să te dai în spectacol! Ești om serios. Un volintir! (lui Leonida) Soro! Soro! (intră o figurantă în soră medicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și îl strigă, întîi binișor, apoi mai tare. EFIMIȚA: Leonido!... Leonido! Ce-ai soro?... M-auzi!? Trezește-te! Leonido, să nu mă lași. Trezește-te că-ți trag palme mă-nțelegi! (îl zgîlțîie, el nimic) Lasă omule fleacurile. (îi dă palme îl stropește) Scoală monșer, nu face pentru dumneata să te dai în spectacol! Ești om serios. Un volintir! (lui Leonida) Soro! Soro! (intră o figurantă în soră medicală cu trusa de prim ajutor, dar Efimița o gonește cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
încurajare. Și asta să-mi dați voie să spun, e trist. Noi ducem greul țării ăsteia și uite... Că toți vă pronunțați... (o mai ascultă, o mai pipăie) fără să cunoașteți chestia. (se uită la "chestia" ei, îi dă o palmă fără efect, încă una mai tare, reflectează) Alle gute Dinge... sind drei (îi mai dă una tot fără efect. Se ridică și o indică) Asta nu noi... eu și dumneata... Asta, Statul trebuie... (o întoarce cu piciorul) E ceva deplorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
noaptea? BUNICA (ca să se scuze): Persoanele în vîrstă adorm mai greu. EDUARD: Dar nu i-a cerut nimic de felul ăsta. Stați liniștite. Că dacă era numai atît, poate că se rezolva... GETA (schițează gestul de a-i da o palmă, el se ferește): Nu-ți e rușine? EDUARD (continuă firesc): Nu. El i-a spus că, dacă vrea să continue prietenia lor, să facă studii. Să se înscrie la facultate. GETA: Doamne! La care? EDUARD: La oricare. El zice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și ne vom lua. Așa că fii mai galant cu el. E un suflet curat. — Curat? zbier. În cazul ăsta... — Stai, Îmi șoptește rugător, dureros, mai stai... Nu mai stau. Vine Îngerașul și iarăși... Nu, zice ea, stai - și Îmi mângâie palma (cum numai mie mi-o mângâia odinioară). Ascultă, Îi zic, peste zece minute te ridici și spui că vrei să faci pipi. Te duci la toaletă și mă aștepți acolo. — Ești nebun? Ochii ei, ca niște oglinzi marine cândva, străluciră
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
tocmai din cauza acestei singurătăți neiertătoare, care mușcă din orice. — Ce ai? mă Întrebă. Am privit-o. E urâtă. E foarte urâtă. E boțită de curvăsărie și băutură. E o pocitanie, o fosilă, e abjectă. Și omul ăla... Mă mângâie cu palma pe umăr, Însă mă retrăsei scârbit. O condamnam, o alungam cu privirea din lumea asta, din viața asta, și ea simțea lucrul acesta. Văzui disperarea cuprinzând-o, o văzui izbucnind În plâns și izbind masa cu palmele, urlând și smulgându
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]