1,998 matches
-
pe care nu au apucat să-i verifice. Orice tâmplar i s-a mai propus pe urmă, Muti s-a eschivat sau chiar a refuzat : își pierduse, biata de ea, entuzi asmul... Dezbracă paltonul, traversează hall-ul, intră în antreu, agață paltonul în cuier. De enervare, un mușchi îi zvâcnește pe obrazul stâng. Ia pălărioara de fetru și vulpea, urcă scara, deschide ușa la dormitor, deschide ușa șifonierului, le așază pe amândouă cu grijă pe raftul de sus. Oftează. Până la urmă, ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai ținut aici, în picioare și nemâncată, dar-ar boala-n tine, să te-nzdrăvenești când oi zice io ! Să ajungi să-ți dea cu lingurița în gură, cum ajunsese mă-ta... — Ei, madam Delcă, ce faci, ce faci, lasă paltonul... Lasă paltonul, doar n-oi vrea să pleci așa, nici n-am apucat să schimbăm amândouă o vorbă... Hai, sper că nu te-ai supărat, doar ne cunoaștem de-atâta vreme... Lasă paltonul în cuier, pune și basca la loc.
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aici, în picioare și nemâncată, dar-ar boala-n tine, să te-nzdrăvenești când oi zice io ! Să ajungi să-ți dea cu lingurița în gură, cum ajunsese mă-ta... — Ei, madam Delcă, ce faci, ce faci, lasă paltonul... Lasă paltonul, doar n-oi vrea să pleci așa, nici n-am apucat să schimbăm amândouă o vorbă... Hai, sper că nu te-ai supărat, doar ne cunoaștem de-atâta vreme... Lasă paltonul în cuier, pune și basca la loc. Apropo, n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
madam Delcă, ce faci, ce faci, lasă paltonul... Lasă paltonul, doar n-oi vrea să pleci așa, nici n-am apucat să schimbăm amândouă o vorbă... Hai, sper că nu te-ai supărat, doar ne cunoaștem de-atâta vreme... Lasă paltonul în cuier, pune și basca la loc. Apropo, n-ai vrea să-ți dau o pălărie de-a lui Muti să ți-o aranjezi ? Cum ești dumneata pricepută... — Da, madam Delcă, miercuri a fost slujba de înmormântare la Biserica Albă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
treizeci de ani și de care Tudor, dragul de el, întreabă în toate scrisorile : „Și madam Delcă ce mai face ? Mai apare pe la voi cu formidabila ei bască ?“... Și cum îi tremurau mâinile când s-a întins să-și ia paltonul - ei, nu, niciodată n-o să ajungă o femeie practică, așa cum și-a dorit Niki să aibă lângă el... Când a văzut-o, și-a spus : nu se face să te porți așa cu un om care de o viață îți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
altă stare de spirit : erau entuziaști și afectuoși, prezentau proiecte, adrese, intenții, își cultivau prietenii, rudele și relațiile influente... Ce minune salonul Mironescu pentru tânărul Ialomițeanu ! După atâtea solitare plimbări până la Flora sau la Rondul doi, cu pantofii găuriți, cu paltonul prea larg al lui Nenicu și cu franjuri la manșeta pantalonului, privind cu jind elegantele echipaje sau automobile ascunse sub garoafe și trandafiri la bătăile cu flori, să ai deodată acele chipuri admirate la doi pași ! Chiar dacă, bun înțeles, nicio
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deodată în minte această amintire veche ? O dimineață sticloasă și cenușie de februarie, iar el mergând pe jos pe strada Sfântul Ionică, pentru că nu mai are nicio para în buzunar, ca să poată lua chiar cea mai mizerabilă birjă. Zgribulit în paltonul subțire, alunecând tot timpul pe limbile de gheață cu delicații lui pantofi de bal, strânge în mâna înghețată medalionul vechi și greu, bătut cu diamante mari și rubine, moștenire de la maman. A jucat cărți toată noaptea, a pierdut, de la o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rezolve și pe urmă să uite neplăcuta poveste ! Se cunoaște prea bine pe sine pentru a fi sigur că va fi în stare să îngroape foarte adânc amintirea micului dezmăț și niciodată să nu-l mai repete. Așa încât, frisonând în paltonul subțire și elegant, făcând utopice calcule de bani pentru o mult visată blană de samur, atât de necesară unei ființe ca el, friguroase, strângându-și mai departe mâna înghețată pe medalion, dă colțul, în dimineața sticloasă de februarie, spre strada
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că își făcuseră bonete de mătase, pentru că pe mătase nu urcau păduchii... în spital nu aveau de niciunele : nici păcură pentru calorifer, nici benzină pentru stația de lumină, nici vată, nici feșe... Era atât de frig încât doctorii operau cu paltoanele pe ei, la lumina lumânărilor... Din cauza aceasta i-a interzis Papa lui Muti să mai meargă la spital, după moartea domnișoarei Botescu ! Dar Muti, deși teribil de afectată de pierderea prietenei ei, la munca de spital n-a vrut să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bătrân : un bărbat de vreo 60 de ani, înalt, cu gușă. Fusese cu soția lui la teatru și la ieșire rușii i au luat. Au spus : doamnele acasă, domnii - siuda. De multe ori mi l-am imaginat : înalt, impecabil ras, paltonul cu guler de blană, pălăria chic, între degete o țigare de foi... Domnii - siuda... — Eee-tee, lucruri d-astea am mai auzit ! A fost și la noi pe stradă unu care tocma pân ’49, în ’51, târziu s-a întors. Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai stai ! închide ochii la loc și mai stai, că ai destulă vreme ! Eee, Ivona, Ivona ! Mânca-o-ar mama pe ea, că e și ea obosită... E și ea o fetiță mică și obosită ! Las-așa, că-ți pusei paltonul meu, când am intrat și te-am găsit ciucită, că trage p-aici din toate părțile și dacă ațipești, te ia cu frig... — Am ațipit ? Da, parcă... Dar știi cât ? Cinci minute ! în niciun caz nu mai mult ! Nici să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aici, făceam efortul să merg... — Telefonu ! Haidi, dă fuga !... Lasă asta și fugi ! Și până vii, îmi strâng și io toate-ale mele care le am, că-s în mare zor... Vica înghesuie pungile goale de plastic în țoașcă, își pune paltonul, basmalele, basca, se leagă pe deasupra cu fularul, controlează suta de la Ivona în portofel. Pe urmă, așa încotoșmănată cum e, intră în bucătărie, se aude ușa frigiderului. Vica se întoarce înapoi, mestecând. În sufragerie dă cu ochii de Ivona pe care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai mult din politețe, deși este ferm convins că femeia va prefera să-l aștepte în hol: Vrei să urci? Da, aprobă ea cu plăcere și pornesc împreună spre lift. Ajunși în cameră, Mihai își lasă bagajul, agață pălăria și paltonul în cuier, apoi scoate din sacoșa de plastic florile cumpărate în București. Pentru tine... oferă buchetul Lilianei. Ochii femeii par și mai vii, licărind prin lentilele ochelarilor, alungindu-se spre tîmple pînă seamănă cu două migdale, iar buzele, conturate brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Operei de peste drum ies grupuri de oameni. "Mai bine mergeam la spectacol..." O femeie, zărită cu coada ochiului, îi reține gîndurile, făcîndu-l să-și uite regretele. De unde-o știu?!..." Privește după ea: mers elegant de femeie mîndră, stăpînă pe sine. Palton și tocă dintr-o blană rară, cizme negre, poșetă de lux. O portieră albă se deschide tocmai cînd ea ajunge lîngă mașină. Urcă încet, cu siguranță de polițist în misiune. "Vreo artistă", gîndește Mihai și-și vede de drum. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
înșelat și se teme! Se teme, pentru că nu mai vrea să treacă iar prin vămile unor stări de sentimente, spre ținutul stării de spirit, al cărui nume... Teona... murmură totuși, parcă vrînd să se elibereze și-și ascunde în buzunarul paltonului pumnul mușcat. Chelnerul se întoarce cu două sticle. De sete, Mihai golește trei pahare la rînd, privind absent în jur. Peste muzica venită de la bar și-n zumzetul celor de pe la mese, glasul unei femei se face tot mai auzit. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Ana în serile cînd merg la teatru. Atunci, el promite că va trage lumină pînă deasupra ușii, pe hol, va fixa o oglindă colo, în colț, dar totdeauna se găsesc alte treburi mai urgente. Te rog! pune Liliana mîna pe paltonul dezbrăcat de el și-l așază pe un umeraș înainte de-a-l agăța în cuier. Pe aici! schițează un gest delicat, de gazdă, spre cele cîteva trepte care duc la primul nivel. Alte trepte coboară la demisol, de unde se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
piept. Ce mai contează o concesie făcută puterii timpului, cînd adevărata Putere peste Timp a rămas el, Artistul, prin această construcție?!... Străduțele întortocheate, ducînd spre hotel, au ceva pitoresc în lumina difuză a dimineții. Sus în cameră, Mihai își lasă paltonul pe spătarul fotoliului, aruncă pălăria pe televizor și se întinde pe pat, oftînd prelung, cu ochii subțiați de beția plăcerii. Un somn năvalnic trece peste pleoapele lui, închizîndu-le, în timp ce întreaga-i ființă e cuprinsă de o stare de fericire profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
sare Liliana de pe pat, izbucnind într-un rîs scurt. Îți spun cînd ajungem afară, în stradă, clatină afirmativ din cap, oprindu-se în fața lui. Arată cu privirea spre pardesiu. Mihai i-l ține, apoi, după ce-și îmbracă și el paltonul, se oprește în fața ei, căutîndu-i privirea. Liliana îl înfruntă cu calm. Doar tristețea așternută de-a binelea în colțul gurii spune că-n adîncuri e o durere profundă. Și pentru că Mihai nu face vreun gest, Liliana aruncă o privire roată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lui Mihai și-și lasă cu plăcere mijlocul între palmele lui. Cînd Mihai se apropie s-o sărute, dincolo de ochelari, privirea ochilor migdalați tremură: Nu! Data viitoare? întreabă Mihai încet și întoarce capul puțin, să sărute mîna sprijinită pe gulerul paltonului. Daaa! aprobă Liliana, clătinînd afirmativ din cap. Coboară din vagon ajutată de mîna lui Mihai. Cînd ajunge jos, scutură capul încet, într-un răscolitor gest de mîndrie feminină, buclele părului ieșit de sub tocă îi tremură, apoi ridică fața spre fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Sub atingerea degetelor, o coardă a viorii mici, ca o jucărie, scoate un sunet surd, trist, ca un scîncet de copil rătăcit. Speriat, Mihai privește în jur. Pe locul de la fereastră, femeia și-a îndesat obrazul în gulerul ridicat al paltonului și doarme profund. Alături, învelit în haina de blană, doar cu năsucul și gurița afară, să poată respira, doarme copilul întins pe aproape două locuri, sprijinit de brațul tatălui, să nu cadă de pe banchetă. Pentru prima dată în viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
copilul spune ceva prin somn și încearcă să se elibereze de strîngerea hainei de blană. Dar cînd simte palma tatălui alintîndu-i obrazul, se liniștește, continuîndu-și somnul. Mihai închide ușa încet, cu grijă. Pune bagajele înapoi în plasă, după care, strîngîndu-și paltonul la piept, cu gulerul ridicat, pălăria pe cap și mănușile trase pe mîini, se așază pe locul său, la fereastră. Dar va mai fi o data viitoare?!" îl cutremură și pe el gîndul. Așa s-a întîmplat și cu Teona. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
apar mai degrabă ca revitalizarea unor stări de sentimente, prefigurînd starea de spirit pe care o credea pierdută Teona!... Ferește perdeaua să privească afară, spre colinele scăldate în lumina lunii. Vede confuz, tot mai confuz, aproape deloc. Șterge cu mîneca paltonului fereastra. Degeaba. Tot nu vede. Apoi, înțelege. Trage încet de mănușa dreaptă, să poată scoate batista din buzunar, să-și șteargă ochii. Dar i se face frig un teribil frig interior și renunță. Căldura halei industriale pare de nesuportat. Linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
este deja tras. Urcă. Deși n-a umblat prea mult, se simte istovit. Stă cufundat în locul de lîngă fereastră, într-o stare de letargie aducînd mai degrabă a boală. Cînd și cînd, deschide un ochi, sau pe amîndoi, ferește puțin paltonul sub care și-a cuibărit capul și privește în afară. La Sinaia, se întreabă cum or fi arătînd vilele Uniunii Scriitorilor. Mai că-l trage inima să vină odată aici, dar pînă la urmă conchide că la Sînzieni, în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să-i înțeleagă zbuciumul, s-o simtă alături. Dar asta se întîmplă numai în romanele ieftine. "Blestemată să fii, Teona!" se îneacă Mihai și înghite de cîteva ori, sfîrșind prin a ofta prelung. Apoi își acoperă mai bine fața cu paltonul, să poată dormi pînă ajunge la destinație. * Imediat ce valul de pasageri a pătruns în clădirea gării, peronul rămîne gol, spulberat de vîntul înserării. Un afiș a fost smuls de pe un stîlp și e rotit pe lîngă roțile unui cărucior încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
am să ți-o iert niciodată..." Liliana izbucnește în rîs. Cînd însă ridică privirea și-l vede pe Mihai în picioare, gata de plecare, se oprește subit. Îl urmează pînă la cuierul de pe hol și-i ajută să-și îmbrace paltonul. Cu gesturi mecanice, de somnambulă, răsucește zăvorul yalei și deschide ușa. Merge cu jumătate de pas înaintea lui pînă la portița din fier forjat, unde face o întoarcere promptă, parcă ar vrea să-l rețină cu forța. Pot spera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]