1,950 matches
-
și să Îl abordeze frontal. În consecință, În timp ce suia ultima pantă abruptă către New Grove House, Își pregăti un discurs, În care se lansă imediat ce Du Maurier Își făcu apariția În hol, pentru a-l Întâmpina. — Vrei să-ți scoți paltonul și să te odihnești puțin? Îl Întrebă acesta. Sau preferi să plecăm imediat la plimbare? Hai să mergem la plimbare, cher ami, spuse el. Hai să regăsim banca noastră cunoscută, să ne așezăm și să ne străduim să descoperim - dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
degetul peste tâmplă. — Din capul meu. Din cărți. Din vise. — Și coșmaruri...? Du Maurier Înclină din cap, aprobând. Tăcură amândoi câteva momente, uitându-se la foc. Apoi Henry scoase ceasul și declară că trebuie să plece. Du Maurier Își luă paltonul și Îl Însoți o parte din drum, În josul dealului, până când Henry Îl rugă să se Întoarcă, motivând că, altfel, avea să Își vadă și el numele pe lista neagră a Emmei. Rămase neclintit pe trotuar, urmărindu-și amicul suind panta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
erau predeterminate. În plus, o țigancă ar fi prezis întoarcerea în scurt timp a fiului: „dragul mamei“ avea să vină încărcat de daruri, care constau de fapt în sirop, în unt. Fiul s-a speriat. Stăteau acolo, îmbrăcați sărăcăcios în paltoane care le rămăseseră mari. Mama jigărită. Tatăl își salvase pălăria de velur până la sfârșitul războiului. Sora, fără codițe, nu mai era un copil. Se pare că eu aș fi salutat-o exclamând „Daddau, dar te-ai făcut ditamai domnișoara“. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înghesuit între femei în toată firea. Și dacă nu stăteam imobilizat între ele, pantalonii mei se frecau totuși de vestimentația femeiască. Cu fiecare stație, cu fiecare pornire a tramvaiului, stofa se apropia de stofă și, pe sub stofă, carnea de carne. Paltoanele de iarnă și hainele vătuite mai atenuau din apropiere, dar odată cu primăvara au ajuns să se frece între ele haine mai subțiri. Genunchiul atingea alt genunchi. Antebrațe goale, mâinile, pentru că trebuiau să se întindă în sus până la mânere, ajungeau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
recompensate, cum îmi amintesc, cu precizie de gospodar, cu trei sute cincizeci de mărci. Totodată, mi-a fost plătit primul meu zbor: până la Stuttgart și înapoi pentru decernarea premiului. Astfel favorizat, mi-am cumpărat de la Peek & Cloppenburg, direct de pe umeraș, un palton de iarnă. Restul banilor din premiu au ajuns pentru o fustă de mohair gri-asfalt, pe care Ana și cu mine am cumpărat-o de la Horn, cel mai elegant magazin de pe Kurfürstendamm, cu atâta firesc de parcă am fi știut că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe lângă altele și ocazional, îi veneau în minte poezii, printre care se număra și Șifonier deschis. Atunci când, pentru o altă poezie, a primit un premiu mai mic, el a cumpărat îndată pentru iubita lui o fustă și pentru el un palton. De acum încolo credea că este poet. Și iată cum a continuat basmul: Poetul, care pe lângă asta era și sculptor și plămădea găini, păsări, pești, precum și alte dihănii, a dat curs, cu poeziile în geantă, unei chemări telegrafice care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
păstrăm tăcerea. Atari precauții s-au dovedit fără efect. Reacțiunea s-a manifestat! Doctorul Kuno Fingermann, care la vremea aceea promova un Bureau de Relații cu Publicul la Centrul Producătorilor de Lână, a dat publicității volumul intitulat Esența veșmintelor e paltonul, pe care avea să-l completeze mult mai târziu cu Să ne Îmbrăcăm! Asemenea lovituri oarbe au avut răsunet În nucleul tinerilor care, Înpinși de elanul foarte comprehensibil de a se realiza, s-au dat de-a dura În stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-l fac nebun și, Înainte de despărțire, Îi spune: „Tu nu ești decît un turist În hotelul ăsta, eu locuiesc aici”. Apoi Charlie deschide ușa camerei sale Înconjurate de vîlvătaia de pe palier și dispare Înăuntru. O clipă mai tîrziu, Barton, cu paltonul pe el și cutia de carton subraț, se Îndreaptă spre ascensor străbătînd culoarul devastat de incendiul ce pare de neoprit. Ultima scenă: Fink stînd pe nisip, cu cutia alături, privind oceanul. O fată superbă, În costum de baie, trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe noptieră, dar nu ne mai văzusem de douăzeci de ani, s-o fi gîndit poate că-n acest răstimp Îmi schimbasem obiceiurile, am roșit și-am fost salvat de Mașa care aducea hainele de la garderobă, cînd mi-a pus paltonul În brațe am făcut prezentările ea e soția mea, și m-am scuzat din nou, știi, eu scriu foarte mult de la o vreme. Ca Vian și Cortzar. Și lor le plăceau toamna la Pekin, șotronul și jazzul, aici eram egali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lîngă mine, În fiecare zi, gnomii, gros-planurile cu indivizi grosolani, groapa-n care respiram, grinda, grijania și biserica, În epoca de gheață, să ne mai punem o haină pe noi, În morții mă-sii, c-așa a și murit, cu paltonul pe el, galoșii pe care am refuzat să-i port, radioul cu galenă din copilărie, efectul razelor gama asupra anemonei care eram, unul miraculos, m-a transformat În zombie, așa am izbutit să supraviețuiesc și să invectivez cu răcnete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o șapcă băiețească maronie acoperindu-i oblic părul foarte negru. Suferise întotdeauna de frig și era iarnă. Într-o zi în care i-a spus că nu mai suportă frigul, a luat-o la el. Când și-a dat jos paltonul și a rămas într-o rochie verde sur strânsă pe trup, a văzut cât de mult se schimbase, era mai planturoasă, sânii cândva mici se umflaseră, amestecul de fetiță și femeie de pe vremuri se topise într-o femeie cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aburii zdrențuiți ai dimineții... Partea a treia Primul cerîc) Erau singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat ros la mâneci, cu mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea vârâte în căciula din blană cu fir lung, moale și lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe patul lat și moale. „Nu-i nimic, o indispoziție, nu vă faceți griji“, le zisese printre dinții strânși să nu strige de durere, „o să-mi revin, nu vă faceți griji“, și rămăsese singur în încăperea cu lumina stinsă, între paltoane și haine de blană moale și parfumată, zvârcolindu-se un timp, ghemuit pe o parte, cu o mână sub cap, privind geana de lumină strecurată pe sub ușă din încăperile celelalte, unde răsunau vocile și muzica. O auzea pe Ioana Sandi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
brațul. Cum făcuse în noaptea trecută, se gândea el, când dansa cu capul pe umărul lui și cu brațele-i lungi și goale înnodându-i grumazul sau și mai târziu, când îl ținea de mână în timp ce mergea spre camera cu paltoanele aruncate de-a valma pe pat, speriată - „nu te speria, n-ai de ce să te sperii“, „Ei, asta-i, cum să nu mă sperii?“. „Ascultă-mă, n-ai de ce“ - așezându-se alături de el -, „o să mă mângâie, se gândea atunci, strângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se va mai sfârși în vecii vecilor... Alteori mi-e teamă, pur și simplu, să mă întorc acasă. Săptămâna trecută l-am găsit așteptându-mă, destul de beat, cu o sticlă în față, cu pălăria pe cap și fularul la gât. Paltonul și-l lăsase căzut pe undeva, prin bucătărie. A insistat să beau un pahar cu el, am acceptat sperând că pe urmă o să fie om de înțeles și o să plece la maică-sa. Dar avea alte gânduri. Voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de plastic ușor prăfuite. Pe un scaun, la un capăt al patului, era așezat un televizor. Deasupra somierei atârna o reproducere de gang, o țigancă focoasă lângă un pepene verde crăpat, înrămată și acoperită cu geam. Și-a dat jos paltonul, și-a scos cizmele și în timp ce îi pregătea cafeaua, s-a schimbat în spatele perdelei înflorate, într-o rochie de casă subțire și închisă la culoare. Părea altă femeie, cu picioare fine, șolduri late, sâni mici, aluneca prin spațiul acela strâmt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
altul în picioare și bărbia ei tremura ușor și evita să-l privească. N-a oprit-o, s-a îmbrăcat și nu-și mai spuneau nici o vorbă și el se uita la ea cum își încheie mereu mai încet nasturii paltonului, privindu-se în oglindă. Și apoi a spus cu un glas care nu era al ei: „Mă duc. La revedere.“ Și nu-și mai făceau planuri. Și pe urmă el a zis că ar prefera să-l mai viziteze numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să mă întorc în salon... Am urmat-o pe coridor, dar n-a mai vrut să-mi răspundă la întrebări și am renunțat când am zărit-o pe doctor Gillam în parcare ocrotindu-se de frigul iernii cu mănuși și palton, M-am grăbit spre intrarea principală și am alergat după ea, ajungând-o din urmă în momentul în care se căuta în buzunare după cheile de la mașină. Pot să schimb câteva cuvinte cu dumneavoastră? — Desigur. — Nu vreau să vă rețin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu puteau face asta pentru că Împărțeau același pat. La etajul superior mai era o cămăruță care le era prezentată vecinilor și vizitatorilor drept „camera lui Helen“; avea un divan de modă veche și un garderob victorian sobru, unde Își țineau paltoanele, jerseurile și cizmele de cauciuc. Dar ar fi fost mult prea complicat, s-au gîndit ele, să trebuiască să se prefacă În fața servitoarei că Helen dormea acolo În fiecare noapte; erau sigure c-o să uite o dată. Și nu erau servitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
veniți și voi. Și dați drumul la apă, pentru sticlele din dubițe. În regulă? Au urmat Înjurături și gemete pe diverse tonuri. Mickey se ridică Încet În picioare, frecîndu-se la ochi și dînd din cap Înspre ceilalți. Ei Își Îmbrăcaseră paltoanele și se duseră la garaj. Kay se Întinse din nou. Se uită la ceas, apoi aruncă o privire În jur, căutînd să facă un anume lucru, dorind să se țină trează și să nu se mai gîndească la așteptare. Găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dau fuga pînă la telefon? Kay se uită Împrejur, dezamăgită. — Da, zise ea. Da, cred c-ar trebui. Omul o luă din loc. Kay se Întoarse spre fată. — Ar trebui să te Întorci la adăpost. Fata era Îmbrăcată Într-un palton de urson și cu o glugă de zînă. Clătină din cap cu un zîmbet larg. — Îmi place aici. E mult mai vesel. — Ei, s-ar putea să fie al naibii de vesel peste o clipă. Uite, ce ți-am zis? Se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am face o treabă pe cinste, mai bună decît voi, gagiilor, zise Kay. Asta-i sigur! Se duse cu Cole la spălător. Stăteau una lîngă alta, spălîndu-se pe mîini, fără să se uite una la cealaltă. După ce se Îmbrăcară În paltoane și o luară spre Westminster, Cole se uită În sus, spre cer. — Nu-i așa că am avut noroc că ploaia s-a ținut departe? zise ea. La St James se despărțiră, fiecare mergînd În altă direcție, iar Kay o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
alta. Îți mulțumesc pentru ceai! SÎnt cam mulți oameni care așteaptă, domnișoară Giniver, Îi zise domnișoara Chisholm cînd intră În birou. — Așa deci? Întrebă Helen. Ieși din birou, se duse pe coridor și o luă spre toaletă, să-și scoată paltonul și pălăria și să-și pudreze fața la oglindă. În timp ce făcea asta, revăzu fața delicată a Juliei, cu trăsăturile ei frapante: gîtul subțire, ochii negri, sprîncenele frumoase, buzele pline, neregulate, care te făceau să uiți de rest. Ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
totul o să fie În ordine. Dar pe unde-ai umblat? — Niciunde, zise Viv scuturînd capul și zîmbind. Continuă să alerge, scoțîndu-și mănușile și pălăria În drum; trînti la o parte ușa dulapului ei, cînd ajunse acolo, și-și Îngrămădi acolo paltonul. Domnișoara Gibson le permitea să-și țină poșetele În birou, așa că o reținu; dar Înainte de a Închide ușa, deschise repede poșeta și se uită Înăuntru, să se asigure că are tot ce credea că-i trebuie - era data de ciclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
semn spre pahare. — Cred o să mă simt bine cu ceva de genul ăsta În mine. Bem gin cu vodcă și lămîie - Îți place? — Acum aș bea și sticlă pisată, dacă ar avea o urmă de alcool În ea. Își scoase paltonul și pălăria și căută o oglindă. — Arăt groaznic? zise ea, cînd nu găsi nici una și Începu să-și aranjeze părul. — Arăți minunat, spuse Kay. Vino aici și stai jos. Își petrecu brațul În jurul taliei lui Helen, și se așezară. Binkie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]