8,062 matches
-
în buzunarul sacoului cheia. Pe urmă săltă din umeri și, traversând holul, pătrunse în bucătărie, îl auzi cum deschide frigiderul și cum își toarnă din sticlă o cană cu vin alb. Bea, se gândi Sidonia și își descheie bareta la pantofi, bea singur, ca tată-său. Apoi își aminti că mâncaseră la Carmina o varză cu ceafă de porc. În definitiv, concluzionă ea, chestiunea e ca și aranjată, fata se arată de acord în principiu, numai că de îndată ce i se pomenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dovedea a fi absolut nedureroasă. Când au ieșit din casă, Carminei i s-a părut că aerul din curte este nemaipomenit de curat. Amândoi părinții îi urmau pe alee târând fiecare în picioare, ca de obicei, câte o pereche de pantofi uzați. Sidonia și-a luat cu foarte mută căldură rămas bun de la ei. Carmina abia a reușit să-și ascundă reținerea. Ovidiu a sărutat mâna muncită a mamei, tatălui i-a strâns palma, aplecând scurt capul, foarte corect, la centimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ci cu doi învinși. Aplecându-se cu tot corpul în față și-a întins picioarele și a murmurat cu voce groasă: Ehei, mai înainte vreme săreau trei vânzători să mă încalțe, am apucat un magazin renumit, al lui Găureanu, ce pantofi găseai acolo, ce calitate, ce servire... acum cine să se mai uite la picioarele mele? Și întinse demonstrativ către ei o gamba subțirică, prelungă, străbătură în parte interioară de vene albăstrui, puțin mai evidente, o gleznă mică, delicată. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aveau decât să-și petreacă timpul după bunul lor plac în definitiv mai era atât de puțin timp de pierdut! Sidonia revenea acasă târziu, se oprea în bucătărie, se așeza pe un scaun rotund, cu pernă, își descheia bareta la pantof și-și privea talpa micuță, subțire ca de copil, o mișca într-o parte sau alta parcă voind s-o dezmorțească. E așa de deprimant, să știi că îmbătrânești, murmura ea și aștepta cu pleoapele plecate, cu mâinile pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te gândești la nimic, către o țintă oarecare unde nu te aștepta nimeni. Acum se întorcea Sidonia, afișa, ca de obicei un aer de oboseală mulțumită, se așeză pe scaunul cu pernă și se aplecă să-și descheie bareta la pantof. Cercetă în jur curioasă, o căută din priviri pe Carmina apoi își întoarse capul spre geamul mat de la baie, e întuneric acolo își spuse, deci înăuntru nu-i nimeni. Doarme? întrebă, în sfârșit, enervată de figura mată, de nepătruns al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
enervată de figura mată, de nepătruns al lui Ovidiu. Nu doarme, îi răspunse el sec, abia ridicându-și fruntea din revista "Lumea". A plecat la ai ei. V-ați certat? Nu, nu ne-am certat. Ea îi studie neîncrezătoare, legănând pantoful pe vârful piciorului, Doamne, Dumnezeule, cum seamănă cu tată-său, așa de inflexibil și așa de lasă-mă să te las. Sigur? mai întrebă încă o dată, cu grijă, iar el îi confirmă ridicând din umeri. Sigur. Femeia simți cum enervarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ședeau stingheriți, parcă uitați de musafirul lor impacientat fără nici un motiv. Când a văzut-o pe Carmina, și-a îmbrăcat în grabă trenciul, fata i-a observat starea de nervozitate subită ce-i transfigurase chipul, și-a căutat din priviri pantofii și din nou a avut sentimentul de nesiguranță, a avut impresia că marea lui grabă ascunde ceva. Am stabilit ora când îi întâmpin mâine la gară, i-a relatat el sec, dorind să scurteze comunicarea care s-ar fi înfiripat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
peste față. Ce simplu e, doar să întinzi mâna. Ovidiu reveni după opt zile bronzat, placid, încurcat. Pielea îi era aurie, lucioasă. Lăsă în hol, lângă frigider, micul geamantan de voiaj, și, în timp ce se apleca să-și deznoade șnururile de la pantofi, lăsă să-i scape un oftat slobozit cu zgârcenie. Împietrită lângă ușă, Carmina ședea cu respirația tăiată, avea o ușoară senzație de ireal. Rosti mecanic cinci vorbe, uimite, de a căror stupiditate se miră singură, și mult timp după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pe scări, între etaje își mai trage sufletul, se sprijină epuizată de balustradă. Sunt nebună, își zise în timp ce introduce cheia în broască, sunt nebună de legat. Se odihnește sprijinită de perete, în hol poșeta îi alunecă din mână, își leapădă pantofii, mai face câțiva pași și se prăbușește în fotoliu, cu genunchii tremurând. Zace acolo nemișcată, palidă, câteva minute pe urmă un alt impuls o face să sară din fotoliu, aleargă la baie, dă drumul la robinete, le lasă să curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plăcerea lecturii, el nu punea mâna pe o carte decât dacă îi deservea unui scop strict, apropiat. Se plimba ca un turbat prin camere, trântea ușile, se proptea cu mâinile de pervazul ferestrei, pe urmă se hotăra brusc, își încălța pantofii, își lua trenciul, cobora scările în goană sărind treptele din două în două. Trei minute mai târziu, strict după ceas, auzeam portiera trântită și zgomotul motorului pus în funcțiune. Pleca să-și toace timpul aiurea, pe traseu găsea mereu câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
între ei un proces de osmoză, el avea un sacou în carouri, părul de culoarea tutunului, pieptănat cu grijă, obrazul bărbierit cu multă atenție, ochii foarte blânzi, nu prea avea chef de vorbă, mergea alături de ea și răscolea cu vârful pantofilor mormanele de frunze, atunci ea a știut că n-ar fi vrut să-l piardă, că el era suficient de puternic ca să o poată căra și pe ea după dânsul. Ascultă, Carmina. De ce n-ai mai venit în tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu așteptând-o în fotoliu, picior peste picior. Înțelese dintr-o privire că nu era într-o dispoziție prea grozavă. Te-am căutat și ieri și alaltăieri, îi spuse fixând-o. Te cam joci cu focul, Carmina. Abia își scosese pantofii din picioare. Veni în cameră, se așeză pe canapea, în fața lui, oftă. Închipuie-ți, ieri am stat la un banal rând de căpșune. Știi cât de mult îmi plac fructele. Era de ajuns să-mi fi spus o singură vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cheia, i-a trecut prin minte că nici măcar nu știa cum îl cheamă pe bărbatul care avea s-o urmeze în cameră, desigur avea un nume dar nu-l reținuse... Îl întâlnise pe Trofin cu totul întâmplător. Era încălțat cu pantofi albi, sport, avea un mers foarte degajat, mișcări spontane: nu semăna deloc cu omul îmbrăcat în pijama, cum îl văzuse ea deseori, care-și târâia de colo, colo, papucii prin apartament. Acela părea un prizonier, prizonier al propriei sale matrițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe mine, de unde ai putea tu să mă știi? Ce se poate înțelege decât că e răcoare, e vară și pare la mare, muzica asta care mă dilată, mă lungește, mă lasă fără oase, mă ridică pe marginea terasei, botul pantofului în gol și noapte, mi-aș dori să pot... eu și nimic altceva, sunt înțeleaptă și știu ceva și nu știu ce. A fost odată o fată care avea la pantof 48 și nici un meșter nu avea răbdare să-i facă pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lungește, mă lasă fără oase, mă ridică pe marginea terasei, botul pantofului în gol și noapte, mi-aș dori să pot... eu și nimic altceva, sunt înțeleaptă și știu ceva și nu știu ce. A fost odată o fată care avea la pantof 48 și nici un meșter nu avea răbdare să-i facă pantofi, începea să lucreze și pe la mijlocul tălpii abandona lucrul și pleca, a fost odată o fată cu talpa foarte mare, purta 48 și toți bărbații care încercau să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pantofului în gol și noapte, mi-aș dori să pot... eu și nimic altceva, sunt înțeleaptă și știu ceva și nu știu ce. A fost odată o fată care avea la pantof 48 și nici un meșter nu avea răbdare să-i facă pantofi, începea să lucreze și pe la mijlocul tălpii abandona lucrul și pleca, a fost odată o fată cu talpa foarte mare, purta 48 și toți bărbații care încercau să-i facă pantofiori se plictiseau lucrând și plecau la jumătate, spune-mi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
greșeală, dar asta se va întâmpla la mare, când vom merge noi 3, și asta înainte de ziua aceea. Zi-mi povestea, îmi cere Mihai, dar eu mai pot doar asculta, el continuă, fata își pune singură pungi în picioare în loc de pantofi și merge pe plajă, dar eu nu-l mai aud, vocea lui se îndepărtează ca și cum l-ar fi luat cineva de umeri, simțeam nevoia să ajung jos, să uit de mine, mă bucur doar că e lume în jur care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vehement, părând aproape furioasă. — Bine, fie, zise Șam, ridicând mâna într-un gest împăciuitor. — Ar trebui să știi și tu de ce, spuse Eleanor. Adrian apăru din hol tocmai la timp ca să prindă și el remarcă ei. Purta un trening și pantofi de sport, în jurul gâtului avea înfășurat un prosop și într-o mână ținea suplimentul duminical al lui Sentinel. — Ce să știe? întreba el. — Nimic, răspunse Eleanor și își făcu de lucru, punând pe o tavă veselă folosită la micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vin. E chiar ce scrie pe etichetă. Cutia de farduri e pentru doamna, se apropie Crăciunul. Și toți Îl roagă să nu le-o ia În nume de rău. Domnul Horacsek Îi repară bicicleta pe gratis. Domnul Micu Îi pingelește pantofii, doar pe cei de serviciu, la jumătate preț. Toți Îl iubesc. N-a spus domnul Zegrea că ce izolare cumplită i-ar Înghiți pe toți, dacă n-ar fi el, postașul? Dumneavoastră, domnule Gheretă, sunteți un vaccin contra singurătății. Credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la Balaton, când la Sydney, domnul Húsvágó nu fusese decât o singură dată În Secuime. Drum de șase ore cu trenul În luna iulie, În haine de sărbătoare, cu cravată la gât și pălărie pe cap, iar În picioare cu pantofi antilopă făcuți la comandă; lângă geam, Erzebet, țeapănă de spaimă la gândul că o mișcare prea bruscă a coapselor ar putea provoca deraierea trenului, mai ales la schimbarea macazelor. În plasa de bagaje, În cufăr de lemn, o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
făcuse altceva decât să caște și să se lase sărutată și pipăită de un bărbat pirpiriu, cașectic, rătăcit Într-un palton gri la două rânduri de nasturi, cu o blană de jder la gât, roasă, proaspăt bărbierit și Încălțat cu pantofi de lac atât de mari Încât, ca să nu-i piardă, cum se Întâmplă totuși cu unul, Îi Împingea ca pe niște schiuri. O mișcare nu tocmai ușoară dat fiind faptul că transporta În chip de tranzistor un aparat „Delta” cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era unul oarecare. Mai degrabă mic, cu ceva dealuri În preajmă și munți la doi pași, putea fi un loc potrivit pentru o viață liniștită, cum Își dorea Marta. O viață clădită pe mezelurile cumpărate de la Vesö, mirodeniile de la Horacsek, pantofii sport de la Friedmann sau Dermata de la Radó, pălăriile doamnei Klein, prăjiturile de la cofetăria Scheip și plimbările duminicale de pe Câmpul Gâștelor sau al Claustrului, toate acestea urmând În mare un plan al orașului de la 1935 pe care familia Morar-Koblicska Îl păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și dacă am fost membru, știți cum era... Statutul! Scoase din buzunar o batistă albă și Începu să șteargă praful mai mult presupus de pe rama tabloului. Când socoti Împlinită datoria, arătă batista amfitrionului său: Vedeți? Același praf era și pe pantofi atunci... Da, exact același praf. Zgură roșie. Din aer. De la combinat. Poate fi de oriunde... Nu cred că putem scăpa de ea. Așa zicea și domnul Ster. Nu l-ați cunoscut. N-am avut când. Se zice că era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
anume, poștașul se lipi de farmacist care, la rândul său, se lipi de slovac. Acesta rămase nemișcat căci În stânga sa nu era nici un punct de sprijin. Ca să nu se prăbușească totuși În cazul unei presiuni amicale prelungite, Își Înfipse călcâiele pantofilor În zgura roșie a aleii. Dinspre micul bloc În care Cain Își avea apartamentul se auzeau claxoane de mașini, strigăte, aplauze, fluierături. Deasupra lor, suverană, sirena poliției. Era ora trei. 34. Digoxin, miofilin, furosemid. Cu ele ajungi și În Australia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
teama unui sfârșit brutal, Își făcuse ordine și În viață și În lucruri. Nu avea nici o datorie, făcea zilnic duș și Își Îmbrăca cele mai bune costume, două de toate. Lenjeria de corp era fără cusur. La fel ciorapii și pantofii. Aceștia din urmă Îl strângeau puțin când i se umflau picioarele. Moartea putea să-l ia oricând Între orele 7 și 23. Și chiar mai târziu. Atunci Însă le-ar reveni altora sarcina delicată de a-l Îmbrăca cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]