1,756 matches
-
ca afirmațiile despre apariția lor pe malurile Nevei împreună cu norvegienii ca aliați să fie îndoielnică. Luând în calcul aceste fapte, într-o lucrare destinată publicului larg, s-a sugerat că expediția suedeză ar fi fost un rezultat indirect al depeșei papale din 1237 transmisă arhiepiscopului suedez din Uppsala. Scrisoarea cerea explicit o cruciadă, nu împotriva Novgorodului, ci împotriva tavastienilor din Finlanda, care ar fi pornit lupta împotriva bisericii. În postura sa dificilă, regele poate că nu ar fi fost dornic sau
Bătălia de pe Neva () [Corola-website/Science/322972_a_324301]
-
de 24 de carate cântărea 3,44 game. Cu aceeași valoare intrinsecă și cu același tip, a fost emis până la căderea Republicii Venețiene. Cu timpul, denumirea ducatului a fost luată și de alte monede similare emise de alte autorități: "ducatul papal", "ducatul imperial", "ducatul din Milano", "ducatul din Rodos", "ducatul din Savoia", "ducatul Urbino". În Italia preunitară, ducatul era una dintre monedele Regatului celor Două Sicilii. Ducatul era împărțit în 10 carlini, fiecare "carlino" era împărțit în 10 grani, fiecare "grano
Ducat (monedă) () [Corola-website/Science/323911_a_325240]
-
ridicate ziduri, în roșu, de aproximativ 2 metri și se intenționa a fi pusă sub acoperiș până la venirea iernii. Sfințirea pietrei fundamentale a fost făcută de episcopul unit al Oradiei, Valeriu Traian Frențiu asistat de Monseniorul dr. Emil Iuga, prelat papal, Petru Cupcea, vicarul Sălajului, numeroși protopopi și preoți. Printre cei 3.000 participanți se aflau Corneliu Coposu, maiorul Simion Bărnuțiu, urmaș al marelui tribun, senatorul Iulian Domșa, deputatul Emil Lobonțiu, subprefectul I. Lobonțiu, Leontin Ghergariu, Grațian C. Marcus, secretarul Camerei
Biserica greco-catolică din Bocșa () [Corola-website/Science/323966_a_325295]
-
rămânea cu o putere de influență destul de mare în Biserica Catolică. Această posibilitate o pierdea, prin concordat, în afara regatului german, adică în sudul Imperiului, mai concret în Burgundia și Italia. Aici, împăratul Sfântului Imperiu Roman mai putea doar, după investitura papală (dată de Roma), în timp de 6 luni, în cadrul acordării însemnelor laice ale demnității primite, să dăruiască pe ierarhii investiți. Prin concordatul de la Worms se pune capăt sistemului de sprijinire a regalității germane pe instituția bisericească catolică imperială, care existase
Concordatul de la Worms () [Corola-website/Science/319436_a_320765]
-
6 luni, în cadrul acordării însemnelor laice ale demnității primite, să dăruiască pe ierarhii investiți. Prin concordatul de la Worms se pune capăt sistemului de sprijinire a regalității germane pe instituția bisericească catolică imperială, care existase pe parcursul dinastiilor ottoniene și salice. Puterea papală se despărțea semnificativ în Sfântul Imperiu Roman de cea a împăratului romano-german, devenind pentru următoarele două secole, o putere de prim rang în Europa de Vest și Europa Centrală. Scaunul Papal a încheiat ulterior înțelegeri asemănătoare celei de la Worms cu Aragon în
Concordatul de la Worms () [Corola-website/Science/319436_a_320765]
-
bisericească catolică imperială, care existase pe parcursul dinastiilor ottoniene și salice. Puterea papală se despărțea semnificativ în Sfântul Imperiu Roman de cea a împăratului romano-german, devenind pentru următoarele două secole, o putere de prim rang în Europa de Vest și Europa Centrală. Scaunul Papal a încheiat ulterior înțelegeri asemănătoare celei de la Worms cu Aragon în anul 1208, cu Anglia în 1213 și cu Franța în 1268.
Concordatul de la Worms () [Corola-website/Science/319436_a_320765]
-
și celor din batalioanele de muncă, de la cei 10 - 12 multimiliardari evrei din România (Neuman, Izvoranu, Auschnitt, Karmitz, etc...). La procesul "Marii Trădări Naționale", Wilhelm Filderman a declarat : Filderman a fost deportat în 30 mai. În urma petițiilor înaintate de nunțiul papal Andrea Cassulo, de Crucea Roșie, de Regina Elena, Iuliu Maniu, ș.a., Filderman s-a putut întoarce în luna august a aceluiași an din deportare. Radu Lecca a hotărât ca 15% din suma colectată să rămână la dispoziția centralei, jumătate fiind
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
cu denumirea de ordinarius substitutus. Cu ocazia sosirii la Iași a noului episcop, dr. Anton Durcovici, la 19 aprilie 1948 a avut loc în Catedrala Catolică din Iași ceremonia înscăunării acestuia, în timpul căreia pr. dr. Gheorghe Petz a citit documentul papal de numire a lui Anton Durcovici ca episcop titular al Diecezei de Iași, iar apoi mesajul papei Pius al XII-lea către credincioșii diecezei. Părintele Petz a colaborat la conducerea Diecezei Romano-Catolice de Iași, după arestarea la 26 iunie 1949
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
ca succesor al episcopului de către un grup de preoți cu funcții de conducere, adunați la Gherăești, cu titlul de ordinarius substitutus, dar nu a fost recunoscut ca atare de către autoritățile comuniste ale României care doreau o Biserică Catolică nesubordonată Scaunului Papal de la Vatican. Deși organele de securitate au încercat în aceeași zi să-l împiedice să părăsească satul Butea, autoritățile comuniste declarând comuna Butea ca fiind "contaminată de tifos exantematic" , pr. Petz a reușit să ajungă în aceeași seară la sediul
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
Râmnicu Vâlcea, pe locul bisericii ortodoxe Sf. Dumitru de mai târziu. La inițiativa împăratului roman Sigismund de Luxemburg, în 1414 a fost convocat un conciliu religios la Konstanz, (în Germania), care avea un triplu scop: eradicarea „ereziei” husite, aplanarea schismei papale dintre Roma și Avignon, precum și unirea Bisericilor Catolică și Ortodoxă. Ședințele Conciliului de la Konstanz s-au prelungit până în 1418, an în care au început discuțiile privind chestiunea unirii bisericești. Domnii Țării Românești și Moldovei au făcut act de prezență prin
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
era considerată a fi cea mai înapoiată, barbară și coruptă din Europa, în doi ani, a devenit una dintre cele mai luminate. Adunarea Constituantă a dorit să creeze o biserică în care să nu mai existe abuzuri, eliberata de sub controlul papal, o biserică democratică și legată de noul sistem de administrație locală. Deputații nu erau antireligioși sau anti-catolici, ci voiau să extindă asupra religiei principiile pe care le aplicau în celelalte domenii. Voiau să lege biserica catolică din Franța de stat
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
un ordin separat, ceea ce tocmai fusese abolit. Cum o adunare bisericească nu a fost lăsată să dezbată situația, clerul a așteptat verdictul papei. El a amânat să ia o decizie, fiind implicat în negocierile cu francezii, în privința statului Avignonului, teritoriu papal din Franța. Adunarea nu a mai putut aștepta, în noiembrie 1790, a decretat că clerul trebuia să depună jurământ pe constituție. Aceasta a dezbinat clerul. În Adunare, numai doi dintre cei 44 de episcopi și o treime din ceilalți clerici
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
reușea să revendice o autoritate mai amplă. Anul 1169 a marcat o nouă epocă istorică pentru Irlanda invazia normandă. Henric al II-lea a fost primul rege al Angliei care a pus piciorul în Irlanda, autorizat fiind de o bulă papală primită în 1155 din partea lui Adrian al IV-lea. Fie prin lupte, fie prin alianțe cu regii celți, normanzii au pătruns la început în partea estică a insulei și au încercat să impună feudalismul, pe fondul unor care au favorizat
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
al IV-lea. Fie prin lupte, fie prin alianțe cu regii celți, normanzii au pătruns la început în partea estică a insulei și au încercat să impună feudalismul, pe fondul unor care au favorizat agricultura. A fost înființată , un fief papal, titlul de senior al Irlandei fiind acordat de papă regelui Angliei; la rândul său, regele Angliei numea un lord locțiitor care să conducă treburile senioriei. Cu timpul, baronii normanzi au devenit mari proprietari de pământ și au ridicat numeroase cetăți
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
Roma a făcut în mod nominal parte din Imperiul Bizantin până în 751 d.Hr., când lombarzii au abolit Exarhatul de la Ravenna. În 756, Pepin cel Scurt i-a oferit papei jurisdicție temporală asupra Romei și zonelor limitrofe, creând, astfel, Statele Papale. Roma a rămas capitala Statelor Papale până la anexarea sa de către Regatul Italiei în 1870; orașul a devenit o destinație a pelerinilor în timpul Evului Mediu și focar de dispute între papalitate și Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, începând cu domnia
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
parte din Imperiul Bizantin până în 751 d.Hr., când lombarzii au abolit Exarhatul de la Ravenna. În 756, Pepin cel Scurt i-a oferit papei jurisdicție temporală asupra Romei și zonelor limitrofe, creând, astfel, Statele Papale. Roma a rămas capitala Statelor Papale până la anexarea sa de către Regatul Italiei în 1870; orașul a devenit o destinație a pelerinilor în timpul Evului Mediu și focar de dispute între papalitate și Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, începând cu domnia lui Carol cel Mare, care a
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
domnia lui Carol cel Mare, care a fost primul împărat încoronat de papă (Leon al III-lea) la Roma, de Crăciun, în anul 800. În afară de perioade scurte ca oraș liber în Evul Mediu, Roma și-a menținut statutul de capitală papală și „oraș sfânt” timp de secole, chiar și când papii au fost mutați la Avignon între 1309-1337. Deși nu mai avea putere politică, precum a dovedit-o brutala prădare a Romei în 1527, orașul a înflorit ca centru cultural și
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
când papii au fost mutați la Avignon între 1309-1337. Deși nu mai avea putere politică, precum a dovedit-o brutala prădare a Romei în 1527, orașul a înflorit ca centru cultural și artistic în timpul Renașterii și Barocului, sub patronajul curții papale. Populația a crescut din nou, ajungând la 100.000 în secolul XVII, dar Roma avea să rămână în urma altor capitale europene în secolele ce au urmat, fiind antrenată în procesul Contrareformei. Prinsă în tumultul naționalist din secolul al XIX-lea
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
așezat în extremitatea vestică a țării, lângă granița cu Ungaria. Condițiile naturale specifice zonei de câmpie au favorizat existența așezărilor omenești din cele mai vechi timpuri. Prima atestare documentară a localității Salonta datează din anul 1332 când, într-un act papal, așezarea este numită "socerdas de Ville Zalantha". Ulterior, numele localității a suferit mai multe modificări pentru ca, în anul 1587, să se ajungă la forma "Szalonta". Până în secolul XVI Salonta aparținea familiei nobiliare Toldi și nu are mare importanță în zonă
Salonta () [Corola-website/Science/296634_a_297963]
-
colonizat în 1211 în Țara Bârsei ordinul Cavalerilor Teutoni. Centrul comenduirii ordinului teuton în Transilvania s-a aflat în cetatea Feldioara. Urmărind interese strategice proprii și anume crearea unui stat cruciat "pro defensio Christianitatis" (pentru apărarea creștinătății) supus autorității Curiei Papale, ordinul Cavalerilor Teutoni a intrat în conflict cu regele Ungariei, cavalerii fiind expulzați din Transilvania în anul 1225 de regele Andrei al II-lea. În prima treime a secolului al XIII-lea, în anul 1224, sașii au dobândit prin Bula
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Bisericii Universale. La început, succesorii Sfântului Petru erau numiți doar episcopi ai Romei. Titlul de "" intră în folosință multe secole mai târziu. Înainte de 1870, Papa, ca un lider secular, conducea asupra unei mari părți din Italia, cunoscută ca și Statele Papale. După Pactul de la Lateran însă, oficiul și autoritatea sa sunt cunoscute ca și Pontificatul Vaticanului. În prezent, în Biserica Catolică, papa deține în mod oficial și următoarele titluri: Actualmente Sfântul Scaun este ocupat de papa Francisc. Pentru secolele I-IV
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
colaborarea conciliilor; - coordonator vajnic al inițiativelor culturale în Universități (pentru a căror statute era garant). Apogeul acestei ascensiuni a fost atins cu papa Inocențiu al III-lea, sub care a fost introdus - pentru papă - apelativul «vicarul lui Christos». Principiul «monarhiei papale» a găsit o teoretizare solidă în bula "Unam sanctam" (1302) a papei Bonifaciu al VIII-lea, care afirma supremația Bisericii romane asupra întregii omeniri („omnis humana creatura”). Abia atinsă această culme că au și apărut semnele evidente ale declinului în ceea ce privește
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
Piazza Pio XII și Via Paolo VI. Deși nu au fost incluse din punct de vedere tehnic în teritoriul Vaticanului de către Tratatul de la Lateran, unele proprietăți ale Sfântului Scaun au un statut extrateritorial, asemănător celui al ambasadelor. Acestea includ rezidența papală de vară de la Castel Gandolfo de pe dealurile din apropiere, Bazilica Laterană, bazilicile Santa Maria Maggiore și Sf. Paul în afara zidurilor precum și o serie de clădiri de la Castelgandolfo. Acestea sunt patrulate de agenți de poliție ai Vaticanului și nu de poliția
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
iar din acel moment zona a început să fie populată, dar în special de case de locuit legate de activitatea Sfântului Petru. Papii în rolul lor secular au început să sosească pentru a conduce regiunile din vecinătate și prin intermediul Statelor Papale, au condus o mare parte din peninsula italică pentru mai mult de o mie de ani până la mijlocul secolul XIX, când cea mai mare parte din teritoriul Statelor Papele a fost ocupate de nou creatul Regat al Italiei. Multă vreme
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
în secole mai recente Palatul Quirinal, în timp ce în perioada 1309-1377 a fost la Avignon, în Franța. În 1870 posesiunile papei au rămas într-o situație incertă când Roma însăși a fost anexată de Piemont după o rezistență nominală a forțelor papale. Papii au fost lăsați între 1870 și 1929 într-o situație asemănătoare celei a ultimului împărat chinez, nederanjați în palatul lor, dar fără un statut oficial recunoscut de statul italian. Alte state au menținut recunoașterea internațională a Sfântului Scaun ca
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]