2,686 matches
-
și păunii, mirați, înalță capul, / Pe magica oglindă alunecă o barcă, / În ea sunt două umbre / Și lebede în șiruri se pierd în depărtare”. În rest, se repetă până la saturație culori, miresme și sunete, urmărind confuzia senzațiilor în manieră simbolistă. Parabolele în proză din Cetatea cu porțile închise, în mare parte relecturi biblice, sunt totuși prea vizibile pastișe după poemele în proză ale lui Oscar Wilde. Traducerile lui S. din poezia lui Charles Baudelaire sunt superficiale, mai interesante, prin deschiderea spre
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
I. U. Soricu, Constanța Hodoș. Eclectismul stilistic al programului, afirmat anterior, este probat, în poezie, de acceptarea unui poem de Ion Minulescu, Romanța celor trei galere. În primăvara lui 1907, ca o replică la reprimarea răscoalelor țărănești, George Coșbuc tipărește Parabola Sămănătorului. În 1908 Ion Scurtu prezintă „un scriitor nou”, A. Mirea, după ce anterior apăruse Povestea unei nopți de iarnă, din Caleidoscopul lui A. Mirea, rezultatul colaborării dintre St. O. Iosif și D. Anghel. Lui Mihail Sadoveanu, care rămăsese în continuare
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
cuvântului, îmblânzită prin acceptarea firescului ei și cu o melancolie liniștită, cu vagi reflexe expresioniste, care trimit la poezia lui Aurel Dumitrașcu; alte corespondențe cu lirica acestuia ar fi utilizarea stilului epistolar sau a imaginii vizionare, adesea cu semnificația unei parabole: „Domnule v-a căzut privirea strigă un tânăr cu care îmi încrucișasem pașii în plimbarea de seară într-adevăr în urmă rămăsese spațiul acela neobișnuit de gol prin care trecuse deja o împăturisem o pusesem cu grijă în buzunar să
SAVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
albastru (1986), cumulând „exerciții de imaginație în stil borgesian sau în stilul fantasticului romantic, ba chiar și în stil urmuzian”, au în scrisul lui S. caracter de „interludii” (Laurențiu Ulici). Un al doilea ciclu epic, Cei o sută, în care parabola părăsește trecutul apropiat pentru a se instala în spațiul mult mai confortabil al miticului și ulterior al istoriei vag documentate, este deschis prin Anabasis (1988) și continuat cu Ecce homo (1993), Oul de aur (1998), Mâna albă (2000). Teza acestei
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
ST, 1981, 10; Alex. Ștefănescu, Între da și nu, București, 1982, 126-129; Tudor Dumitru Savu, „Efectul P.”, TR, 1983, 32; Mircea Vasilescu, Invenția bine temperată, RL, 1984, 31; Cornel Ungureanu, „Maximele, minimele”, O, 1984, 49; Moraru, Textul, 214-216; Alexandru Ruja, Parabola detaliilor, LCF, 1986, 31; Alexandru Ruja, Exerciții de stil, LCF, 1987, 29; Val Condurache, Mănușa întoarsă pe dos, CL, 1987, 9; Eugen Simion, Bravul soldat Svejk la Lugoj, RL, 1987, 44; Holban, Profiluri, 330-336; Ioan Holban, Arta cronicarului, CRC, 1989
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
Al. Vițianu, Ștefan Bascovici, Geri Spina, Ion Al-George ș.a. Se publică proză de Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu (Iertarea), N. D. Ciotori, D. Anghel (Doi prieteni), N. Pora, H. Coșoi, Ion Minulescu (Ploaie de primăvară), Mihail Lungianu, Ernest Poldi, Adrian Maniu (Parabola săracului bogat). Cu publicistică sunt găzduiți Emil Isac, care în perioada neutralității României ține și o rubrică de „impresii de război” și una de „notițe”, I. Ludo (rar, o cronică ieșeană), Geri Spina, A. de Herz, Ion Vinea (Inspectorele artelor
SEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289588_a_290917]
-
al indiferenței generale? Cine este vinovat de eșecul unui individ care făcuse un act de eroism? Există un capitol în Intrusul în care protagonistul încearcă să-și explice această tristă înlănțuire pe deasupra voinței și înțelegerii oamenilor. E un fel de parabolă a posibilităților de existență. Ca un nou Candide (un Candide al epocii industriale), Călin Surupăceanu reface în fantezie istoria societății omenești și în această utopică derulare vrea să afle care este cea mai bună dintre existențe și în ce chip
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
parabolică, sprijinită de schelăria subtilă a speculației, pornind de la pretexte istorice, cazurile grotesc-ambigue fiind transpuse în haina derutantă a tragediei cinice sau a farsei atroce. În centru se află analiza sistemelor politice opresive și a figurii tiranului, de unde și articularea parabolelor în jurul topoilor închiderii. Metaforele recluziunii forțate antrenează o întreagă ambianță a claustrofobiei: de la obsesia spațiului și timpului închis (temniță, buncăr, noapte) până la predilecția pentru destinele demențial întoarse asupra lor însele sau retezate prin eliminarea noțiunii de liber arbitru. Îngerul slut
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
a claustrofobiei: de la obsesia spațiului și timpului închis (temniță, buncăr, noapte) până la predilecția pentru destinele demențial întoarse asupra lor însele sau retezate prin eliminarea noțiunii de liber arbitru. Îngerul slut și Don Juan apocalipticul, reprezentative pentru imaginarul lui S., sunt parabole despre malignitatea dictatorului, ingenioasă fiind decriptarea cauzalităților psihologice și descripția profilului tipologic. În Îngerul slut, recitire inovatoare a motivului faustic prin Dostoievski, Kafka și teatrul existențialist, tiranul este văzut, în chip neașteptat, ca un Hamlet sangvinar care ucide dintr-o
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
apocalipticul, „comedie neagră cu balet, măști și cântecele”, destinul lui Hitler apare ca bufonadă tragică a simulacrului, nebuniei și morții. Hitler joacă aici rolul „îngerului slut”, iar un bizar personaj proteic, cu numele de Joker, pe acela al lui Mephiticus. Parabolă ingenioasă, mizând pe o simbolistică a paradoxurilor: istoria pare un joc de pocher sângeros, în care Hitler se străduiește să fie „eternul Joker” (cartea care „dă sens și câștigă toate partidele”), mânuit din umbră de un alt Joker malefic, un
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
publicată în „Teatrul”, 7/1976, reluată în volum în 1982) și Noaptea e parohia mea (1982) sunt, de asemenea, mostre despre personalitatea lui Hitler și sistemul opresiv, variante, aproximări tematice ale piesei Don Juan apocalipticul. Și Îngerul bătrân este o parabolă a ororilor totalitarismului, drapată în metaforele derutante ale speranței decapitate. La Auschwitz bântuie fantoma unui înger, simbol cu semnificații multiple, de la aceea de produs al halucinației colective până la cea de păzitor al memoriei (încarnat în persoana medicului Godieu), sau la
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
preluarea puterii și în ultimele zile petrecute în buncăr, când are loc și sinuciderea. Nu personalitatea dictatorului iese în evidență, sufocată în tirade prelungite, ci eforturile lui S. de a învăța lecția articulării scenariului dramatic și a montării simbolurilor unei parabole. Înainte de Leordenii S. pornise de la motive din istoria națională, ca în Descăpățânarea sau Pragul de taină („Teatrul”, 5/1977, reluat în volum în 1979), unde încercase construirea unei parabole filosofice a dilemelor politice în jurul personalității lui Miron Costin. Prin Miron
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
a învăța lecția articulării scenariului dramatic și a montării simbolurilor unei parabole. Înainte de Leordenii S. pornise de la motive din istoria națională, ca în Descăpățânarea sau Pragul de taină („Teatrul”, 5/1977, reluat în volum în 1979), unde încercase construirea unei parabole filosofice a dilemelor politice în jurul personalității lui Miron Costin. Prin Miron, fratele său Velișco și prin domnitorul Constantin Cantemir se schițează atitudini diferite ale așteptării și supunerii în istorie, de la amânarea filosofică, modalitate de a așeza destinul sub vremi (Miron
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
fierul cel vechi al/ unor prea vechi manuscrise,/ nedescifrate uși deschise/ ale unei taverne/ în bobul de grâu”. Vidul interior, proclamat obsesiv, dă la iveală spații unde se înstăpânesc lipsa de iluzii, demitizarea, chiar iconoclastia, uneori textul având rezonanțe de parabolă ironică: „Un șarpe ține loc/ de semn de carte./ Vântul citește la tribună/ decrete urgente despre/ o fericire obligatorie./ La ghișeu, Mona Lisa reclamă/ furtul surâsului”. S. invocă stările de cădere și pustiire, dar preferă convertirea dramatismului în expresie prozaică
SARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
din care caută permanent să evadeze; A. Gide o asemuiește cu „regimul penitenciar”; pentru Ch. Bühler aceasta reprezintă o perioadă de negație, cu un pronunțat caracter negativist în ceea ce privește valorile; ea se manifestă prin revoltă, fugă, metamorfoza sentimentelor, ca în cazul parabolei „fiului rătăcitor”; aceste manifestări sunt imperios corelate cu nevoia de a se autoafirma; k) problema sexuală are o foarte mare importanță la vârsta adolescenței, așa cum s-a mai spus; acum natura își cere drepturile; dorința sexuală se impune; libidoul va
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de la ecuația diferențială a mișcării punctului material asupra căruia acționează o forță de tip elastic. Pentru a avea soluție unică trebuie să impunem condițiile inițiale: valoarea inițială a elongației și vitezei. Pentru oscilatorul liniar armonic, graficul energiei potențiale este o parabolă, cu vârful în poziția de echilibru stabil. Se spune că oscilatorul, în poziția de echilibru stabil, se află într-o groapă de energie potențială. Energia mecanică totală a oscilatorului liniar armonic este constantă (se conservă) I.2.2. Reprezentarea mărimilor
OSCILAȚII MECANICE by AURORA AGHEORGHIESEI () [Corola-publishinghouse/Science/344_a_618]
-
nu se mai recunoaște nimic din suprarealistul de odinioară, acum un poet tradiționalist, în linia descriptivismului pillatian sau a „peisajelor” de tinerețe ale lui B. Fundoianu, dar vizibil impregnat de ideologia realismului socialist, care transpare în versificarea agitatorică ori în parabolele simpliste. Volumele publicate între 1958 și 1966 continuă aceeași linie a clișeului oportunist: poezii cu uzine, oțelari, despre țară și noua lumină, eră, libertate, versuri-manifest împotriva fasciștilor sau dedicate lui Lenin și evenimentelor în care sunt implicate Sovietele etc. Mai
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
de afară”, altul decât cel considerat de militarii din tren singurul posibil, imixtiunea nu poate fi acceptată și, ca atare, necunoscuta va fi abandonată, pentru ca „trenul fantomă” să își continue nestingherit drumul spre moarte. Roman de atmosferă, cu aspirații de parabolă, Stații în câmpiile dezordinii indică în T. un analist lucid, cu vizibile calități de introspecție. Sub același semn se află și Cuceritorul (1979), numai că de data aceasta așa-zisa acțiune se mută într-un sanatoriu de boli nervoase. Dacă
TUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290301_a_291630]
-
Eroul narator trece cu naturalețe și umor prin împrejurări neobișnuite, relatându-le într-o confesiune autoironică, ușor parodică. O factură aparte are Rolls-Royce (1976), fals roman polițist, printre altele textul făcând obiectul unui proces de presă pentru plagiat. Mai curând parabolă a unei rătăciri și a unui eșec, narațiunea are un plan realist căruia i se suprapune unul de tip fantastic, ce se amplifică obsesiv și o împinge pe protagonistă, o tânără violonistă transfugă în Elveția, spre o tentativă de sinucidere
TRICOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
10; Elena Dan, „Nebunul din Brent”, GL, 1964, 9; H. Zalis, „Bănuiala”, „Informația Bucureștiului”, 1974, 6 328; Mircea Iorgulescu, „Un dolar, doi dolari. Valetul de treflă”, RL, 1975, 36; Mircea Constantinescu, „Ultima variantă”, RL, 1976, 6; Mircea Iorgulescu, Aventură și parabolă, RL, 1976, 31; Ovidiu Ghidirmic, Fantasticul de tip polițist, R, 1977, 4; A. George [George Arion], „Adaptarea” - o modalitate de furt literar?, FLC, 1978, 37; Andrei Roman, „Unde-i duminica?”, LCF, 1979, 36; Mircea Constantinescu, „Unde-i duminica?”, RL, 1980
TRICOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
o oarecare intenție de satiră a birocrației. După Noaptea muzicanților (1978), culegere de proze care continuă linia mâlos-fantastică a narațiunilor de început, T. publică ceea ce critica va considera a fi cartea lui cea mai bună: romanul Coroana Izabelei (1982), o parabolă care ambiționează să înghesuie în strâmtul spațiu rural-imaginar Ursa Mică procesul de ardere în efigie a regimului politic contemporan cu scrierea romanului. Ambițiile sunt strangulate din fașă de incontinența literară a autorului, de altfel Coroana Izabelei fiind transformată după 1989
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
parabolic și cu „cheie” Vitrina cu păsări împăiate (1994), topit, conform autorului, în 1986. Romanul Rătăcirea Domnului (1999) descoperă roata câtorva procedee postmoderne pentru a trata tema artistului de geniu în conflict cu societatea ostilă, iar Batalioane invizibile (2001) redescoperă parabola à la Coroana Izabelei, nu cu alte mijloace și posibilități decât acolo: un crater pe nouă nivele, ascuns în mijlocul unei câmpii, maschează de restul umanității o societate ultratehnologizată. Printre ingrediente se numără o serie de sexualizări frenetice, conspiraționism, atentate la
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
Vămile depresiunii, București, 2002; Avocatul diavolului. Marian Popa în dialog cu Marius Tupan, București, 2003. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 1975, 205-206; Mihai Ungheanu, „Crisalide”, LCF, 1977, 25; Aureliu Goci, „Crisalide”, RL, 1977, 41; Ardeleanu, Mențiuni, 172-176; Artur Silvestri, Parabola barocă, LCF, 1979, 26; Val Condurache, „Coroana Izabelei”, CL, 1982, 11; Dana Dumitriu, „Coroana Izabelei”, RL, 1982, 52; Cristian Livescu, Un roman alegoric, ST, 1983, 3; Nicolae Mecu, O parabolă a puterii, VR, 1983, 11; Ion Cristoiu, Înzestrarea și prelucrarea
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
Goci, „Crisalide”, RL, 1977, 41; Ardeleanu, Mențiuni, 172-176; Artur Silvestri, Parabola barocă, LCF, 1979, 26; Val Condurache, „Coroana Izabelei”, CL, 1982, 11; Dana Dumitriu, „Coroana Izabelei”, RL, 1982, 52; Cristian Livescu, Un roman alegoric, ST, 1983, 3; Nicolae Mecu, O parabolă a puterii, VR, 1983, 11; Ion Cristoiu, Înzestrarea și prelucrarea, RL, 1989, 41; Valentin Tașcu, „Marmură neagră”, ST, 1989, 11-12; Alex. Ștefănescu, Roman cu cheie și alegorie, RL, 1995, 9-10; Monica Spiridon, Apă vie, apă moartă: viața în vitrina literaturii
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
1; Romul Munteanu, Un roman despre putere, oameni și lucruri, VR, 1998, 6; Micu, Ist. lit., 584-585; Octavian Soviany, Romanul escatologic și lumea ca teatru, LCF, 2001, 34; Popa, Ist. lit., II, 827-829; Ion Roșioru, Marius Tupan între utopie și parabolă, București, 2001; Vasile, Proza, 296-305; Iulia Alexa, Fantasmagorii, RL, 2002, 43; Dicț. scriit. rom., IV, 610-612; Daniel Cristea-Enache, Auzenii, ALA, 2003, 665; Liviu Grăsoiu, De la istorie literară la memorialistică, prin gazetărie, CL, 2003, 11. M. I.
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]