KorAP: Find »[drukola/base=pariziană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...63 >

1,564 matches

Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389

cititorului. Originalitatea ei este în contrast, în ruptură cu banalitatea, cu cotidianul. Pariziana este femeia modernă care transcende în toate aceste scene, regizate de ea cu iscusința, stereotipul femeii tradiționale. 2.3. Tactici de reușită ale parizienei: palimpsest-ul exprimării Pariziana realizează un cod de comunicare specific, creează o imagine destinată în mare parte celuilalt, exteriorului. Imaginile sunt o cale mai directă de transmitere a mesajului decât cuvintele. Civilizația secolului al XIX-lea este, preponderent, a imaginii [v.Hamon, Imageries. Littérature

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
cuvintele. Civilizația secolului al XIX-lea este, preponderent, a imaginii [v.Hamon, Imageries. Littérature et image au XIXe siècle, 2001]. Reprezentarea are un caracter polifonic, fiind o densitate de semne, care, paralel cu textul, se bazează pe numeroase sisteme extraverbale. Pariziana exploatează diversele resurse ale expresivității: cea a verbalului se dublează eficient cu cea a paraverbalului. Că în teatrul lui Artod, cuvântului îi este rezervat ultimul rol, iar primul gesturilor, plasticității, sunetelor, prezenței fizice a actorilor. La Pariziana totul capătă aspectul

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
numeroase sisteme extraverbale. Pariziana exploatează diversele resurse ale expresivității: cea a verbalului se dublează eficient cu cea a paraverbalului. Că în teatrul lui Artod, cuvântului îi este rezervat ultimul rol, iar primul gesturilor, plasticității, sunetelor, prezenței fizice a actorilor. La Pariziana totul capătă aspectul unui joc: apariția spectaculoasă în scenă prin impactul imediat, gesturile și cuvintele ulterioare că șoc audiovizual care incearca dezlegarea enigmei. Șocul vizual este cel mai puternic. Pariziana creează mizanscene în care este vizibilă, chiar conceptualizata, o nouă

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
iar primul gesturilor, plasticității, sunetelor, prezenței fizice a actorilor. La Pariziana totul capătă aspectul unui joc: apariția spectaculoasă în scenă prin impactul imediat, gesturile și cuvintele ulterioare că șoc audiovizual care incearca dezlegarea enigmei. Șocul vizual este cel mai puternic. Pariziana creează mizanscene în care este vizibilă, chiar conceptualizata, o nouă idee de teatru, susținută de o imagine conturată în întregime prin relația actorului cu spațiul, promovată de reformatori ai scenei moderne cum ar fi Stanislavski, Meyerhold, Vahtangov, Tairov. Anumite divergențe

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
spectacol definit de vestimentație și cadru. Importantă imaginii face ca aparențele să fie miza cea mare a femeilor. Femeile din clasele superioare, aristocratele și burghezele, sunt destinate scenei lumii, substitut al Curții, si se conduc după eticheta impusă de modă. Pariziana se plasează în avanscena, deoarece creează modelul, dar nu-l urmează. Scriitorii timpului sunt fascinați de caracterul dual al individului și, în special, de facultatea anumitor ființe de a prezenta caracteristicile stării sociale sau genului opus simultan cu cele ale

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
componente ale repertoriilor lor de roluri" [trad. apud Panea, p.57, subl.n.] Mobilitatea citadina sugerează mai multe roluri, pe care ea le preschimba că toaletele noi. Spre deosebire de sedentarismul vieții provinciale, viața tumultuoasa a capitalei oferă numeroase manifestări la care Pariziana dorește neapărat să participe: "Ne faut-il pas dans l'espace de douze heures avoir vu l'Opéra, la revue, la foire; avoir assisté au bal; au pharaon? Puis îl lui est aussi impossible de manquer l'audience du ministre, que

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
Marelle murmura: "C'est très gentil. Nous serons très bien; une autre fois, je m'habillerai en ouvrière"" [Maupassant, Bel-Ami, p.83]. Similitudinea o b i e c ț e l o r atinge chiar și bijuteriile, distincția supremă a Parizienelor, care nu mai sunt un apanaj exclusiv al doamnelor de societate: "ces filles enlevaient leș plus belles choses, bientôt îl n'y aurait plus de diamants pour leș honnêtes femmes" [Zola, La Curée, p.34]. Similitudinea d i s ț

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
Zola și Maupassant sunt fascinați de caracterul dual al individului și, în special, de facultatea anumitor ființe de a prezenta caracteristicile sexului opus simultan cu cele proprii sexului sau. În acest context vom observa că în raporturile sexuale unele dintre Pariziene, deschizătoare de drumuri, sunt dubluri ale personajelor masculine. Pariziana chiar poate fi etichetata că dublura a dandy-ului. Clotilde de Marelle își mărturisește dorințele secrete de comportament masculin libertin: "tu ne te figures pas comme j'aime ces escapades de

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
individului și, în special, de facultatea anumitor ființe de a prezenta caracteristicile sexului opus simultan cu cele proprii sexului sau. În acest context vom observa că în raporturile sexuale unele dintre Pariziene, deschizătoare de drumuri, sunt dubluri ale personajelor masculine. Pariziana chiar poate fi etichetata că dublura a dandy-ului. Clotilde de Marelle își mărturisește dorințele secrete de comportament masculin libertin: "tu ne te figures pas comme j'aime ces escapades de garçon dans tous ces endroits où leș femmes ne

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
o tratează pe Nana că pe o femeie de rang înalt: "Îl l'appela madame; îl s'estimait heureux de la revoir" [ibidem, p.223, 290]. Interferențele sociale acționează în ambele sensuri, provocând o miscare socială ascendentă și una descendentă. Imitarea Parizienei va fi mai mult sau mai putin reușită, în conformitate cu etajul ierarhic 352. Mișcarea ascendentă caracterizează metamorfozele stării sociale a femeilor din paturile de jos și este o tendință naturală: ""Elle a tenu un hôtel, n'est-ce pas? Autrefois, elle logeait

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
visage énigmatique" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.25]. Mitul lui Pigmalion este reluat în varianta scriitorului Mariolle, care încearcă să o transforme pe servitoarea să Élisabeth, aceasta "sorte de Vénus rustique" [Maupassant, Notre cœur, p.251], într-o Pariziana mondenă: "Îl aidait subtilement à cette transformation, chaque jour plus apparente, chaque jour plus complète, en la suivant d'un œil et curieux et flatté. (...) Tout en demeurant pour lui la fidèle et discrète domestique, elle devenait une femme émue

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
unei deteriorări progresive a societății și a unei degradări din ce in ce mai evidente a personajului. Vom constata că semnul epocii este confuzia, iar la baza acestei confuzii este o ruptură între lucruri și discursuri, idei, valori și semne care sunt in reprezentare. Pariziana circulă cu ușurință între diferite spații, jucând diferite roluri, modificându-și ocupațiile, manierele, temperamentul, vestimentația, adaptându-se sau devansând epoca să. 2.3.2. Teatralizarea verbalului și nonverbalului Limbajul este cartea de vizită a personajului, expresia lui etnică, socială, geografică

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
etnică, socială, geografică, profesională, genurială. Ion Manoli [1979, p.69-101] subliniază că determinarea lingvisticului nu este suficientă pentru a explica modalitățile de funcționare a poeticului în cuvânt. Limbajul include socialul și individualul, verbalul și nonverbalul. De aceea vom examina limbajul Parizienei prin includerea acestor două registre. Limbajul parizian din secolul al XVIII-lea diferă de cel de astăzi (dar din secolul al XIX-lea din ce in ce mai puțin), în funcție de clasă, iar evoluția să traduce antagonismele sociale 358. Se considera că Mercier și Restif

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
și demonstrații de dragoste și manifestă mai mult interes pentru expresie. Ipoteticul "limbaj feminin" se poate caracteriza prin: abundență de diminutive, afectivitate artificială, convențională, descriere a nuanțelor 366. Limbajul femeii pariziene are, la rândul lui, anumite particularități. În primul rând, Parizienele nu vorbesc prea mult. Revista La Parisienne constată finețea limbajului feminin, bogat în subînțelesuri: "On connaît des femmes dont la voix est și douce que, prononcé par elles, le moț adieu nous dit ne partez pas" [15.XI.1869, p.

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
decizii contrare, ia în român forme diferite. Cuvintele sale sunt adevărate și false în același timp, exprimând sentimente, motive și explicații contradictorii. Dacă da este cuvântul care, de regulă, exprimă femininul, atunci nu este cel care în egală măsură exprimă Pariziana. Jucându-se cu inexprimabilul și interzisul, discursul ei elaborat poate mască obscenul: "Puis elle rougit davantage encore, en murmurant: "Îl ne faut jamais couper son blé en herbe." Îl ricanait, excité par leș sous-entendus" [Maupassant, Bel-Ami, p.172]. Spre deosebire de discursul

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
clasa lucrurile terminologic, discursul feminin recurge la jocuri lingvistice și metaforice, oscilează între ambivalente și paradoxuri. Mistificarea intențiilor este acoperită de o voce tandra, inocentă și cu un timbru seducător, care destabilizează interlocutorul de gen masculin. Caracterul enigmatic bulversează interlocutorul, Pariziana devine un model prin manieră condescendenta de a accepta și manieră politicoasa de a refuza. Ea știe când să spună "da", când să spună "nu". Limbajul Parizienei nu abundă în explicații, el ține de momentele de suspans și de tensiune

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
un timbru seducător, care destabilizează interlocutorul de gen masculin. Caracterul enigmatic bulversează interlocutorul, Pariziana devine un model prin manieră condescendenta de a accepta și manieră politicoasa de a refuza. Ea știe când să spună "da", când să spună "nu". Limbajul Parizienei nu abundă în explicații, el ține de momentele de suspans și de tensiune ale discursului 367. Zâmbetul politicos însoțește și dezorientează. Un anumit joc în relațiile umane se manifestă și în limbaj. Teatralizarea vorbirii Parizienei se exprimă prin tonalitate, dialoguri

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
când să spună "nu". Limbajul Parizienei nu abundă în explicații, el ține de momentele de suspans și de tensiune ale discursului 367. Zâmbetul politicos însoțește și dezorientează. Un anumit joc în relațiile umane se manifestă și în limbaj. Teatralizarea vorbirii Parizienei se exprimă prin tonalitate, dialoguri intime, tentația declamării, cochetăria refuzului, emotivitatea (pe care n-o resimte, dar o provoacă)368. Efectul de surpriză, rapiditatea și abilitatea întrebărilor pot fi puse sub semnul unei cunoașteri intelectuale, caracterului sociabil și curiozității Parizienei

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
Parizienei se exprimă prin tonalitate, dialoguri intime, tentația declamării, cochetăria refuzului, emotivitatea (pe care n-o resimte, dar o provoacă)368. Efectul de surpriză, rapiditatea și abilitatea întrebărilor pot fi puse sub semnul unei cunoașteri intelectuale, caracterului sociabil și curiozității Parizienei: "Juliette, qui avait la mânie des questions, même avec leș personnes qu'elle connaissait le moins, interrogeait son mari, coup sur coup, souvent sans attendre leș réponses" [Zola, Une page d'amour, p.125, 127]. Multiplicarea enunțurilor contradictorii corespunde firii

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
firii sale: "Un flot de sang empourpra șes épaules, elle părut sur le point d'éclater en paroles vengeresses; puis, par un effort de dignité, elle bégaya seulement: Ah! mon Dieu!... ah! mon Dieu!" [Zola, Pot Bouille, p.32]. Comunicarea Parizienei include, mai mult decat comunicarea oricărei alte femei, ambele componente ale actului de comunicare: ascultarea și exprimarea. Tăcerea nu este o diminuare a sensului, ea ascunde o pluralitate de semnificații. Retorica "tăcerii" poate conține o poziție foarte fermă: "Elle resta

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
comme elle s'entêtait dans son silence, et qu'elle voulait toujours ouvrir la porte et s'en aller, îl acheva de perdre la tête. Îl eut une explosion suprême de douleur" [Zola, Au bonheur des dames, p.381-382]. Exprimarea Parizienei nu este plata și impersonala, ea introduce componentă (șocantă în cazul femeii) contrazicerii: "Elle se révolta contre cette indignation: "Quoi! tu veux que je prenne des gants pour te parler maintenant! Tu te conduis avec moi comme un gueux depuis

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
que je prenne des gants pour te parler maintenant! Tu te conduis avec moi comme un gueux depuis que je te connais, et tu prétends que je ne te le dise pas?"" [Maupassant, Bel-Ami, p.295]. Manieră conversației și limbajul Parizienei se pot califica drept îndrăznețe: "Mme de Marelle avec une audace naturelle qui ressemblait à une provocation, Mme Forestier avec une réserve charmante, une pudeur dans le ton, dans la voix, dans le sourire, dans toute l'allure, qui soulignait

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
Mme Forestier avec une réserve charmante, une pudeur dans le ton, dans la voix, dans le sourire, dans toute l'allure, qui soulignait, en ayant l'air de leș atténuer, leș choses hardies de șa bouche" [Maupassant, Bel-Ami, p.73]. Pariziana este personajul care știe să insiste și să obțină, de regulă, ceea ce dorește: "Encore cette histoire!... Jamais entends-tu! Fais-le pour moi, reprit-elle ardement. C'est moi qui te le demande, c'est à moi que tu feras plaisir" [Zola, L

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
ardement. C'est moi qui te le demande, c'est à moi que tu feras plaisir" [Zola, L'Œuvre, p.226]. "Madame Josserand, toute blanche, s'étranglait, devant la révolte inconcevable de son mari" [Zola, Pot Bouille, p.38]. Limbajul Parizienei reflectă spiritul sau practic: abundență în enumerarea proprietăților și calităților, în indicații de cifre, de date, de dimensiuni 369. Cu toate că personajele mondene știu să construiască fraze frumoase, limbajul Parizieneiei dezvăluie caracterul ei autentic: "Un égoïsme ingénu éclatait dans ces locutions

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
interpretează, le diseca pe îndelete. Subiectele de conversație țin de problemele sentimentale. Acest gen are puțină trecere la bărbați, dar în cazurile în care își afișează pasiunile, confidente, de regulă, le sunt femeile. Compasiunea și comprehensiunea lor sunt de neegalat. Pariziana dezminte, într-o anumită măsură, postulatul despre expansiunea feminină și tăcerea masculină, ea evita răspunsurile directe. În pofida expansiunii verbale, Rougon nu reușește să scoată nici o confidenta profesională de la Clorinde: Îl tâcha de la confesser à son tour. D'ordinaire, elle ne

Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]