1,340 matches
-
treptat, pînă cînd nu a mai rămas decît jumătate din ea, cum declara de cîteva ori personajul. Felicity e un fel de Șam Spade feminin, singura observa, ceea ce o protejează cumva de ridicol și de parodic, chiar dacă ea însăși declanșează parodicul, prin intermediul sesiunilor de amor pe Internet. Cealaltă eroina a cărții, Andrea, trăiește și ea într-o paradigmă a multiplicității tumultoase, bîntuita de conflicte surde și resentimente greu suprimate. La Ierusalim aflîndu-se, ea trăiește de fapt între zidurile unei mănăstiri catolice
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
mijloc, un mijloc simbolic, nu neapărat delimitat spațial, cele două se întîlnesc. Ce mi se pare cu adevarat surprinzător și extrem de interesant la românul lui Andrei Codrescu este faptul că poate avea atît de multă substanță filozofica în plină desfășurare parodica. Nu că aș avea prejudecată că nu poți emite teorii sofisticate decît pe un ton foarte serios. Dar e remarcabil cum, rîzînd în hohote, te trezesti reflectînd, discret îndemnat de scriitor, la chestiuni foarte serioase, tocmai acelea parodiate la drept
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
cîmpuri, este altă poveste. Definițiile respective sînt valabile în măsura în care nu sînt valabile; mai limpede: se poate să fie adevărat că prin apariția lui Nichita Stănescu apare pentru poezie o "conștiința semiotica", ca Marin Sorescu se înscrie în "genul ironic și parodic", ca Mircea Ivănescu e "primul experimentalist programatic din această generație" ș.a.m.d., dar la fel de bine se poate spune și că Nichita Stănescu este un "experimentalist programatic", ca la Mircea Ivănescu întîlnim o "conștiința semiotica" și că ambii se înscriu
Încă o antologie by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/18164_a_19489]
-
primul experimentalist programatic din această generație" ș.a.m.d., dar la fel de bine se poate spune și că Nichita Stănescu este un "experimentalist programatic", ca la Mircea Ivănescu întîlnim o "conștiința semiotica" și că ambii se înscriu în "genul ironic și parodic". Aceste formule sînt prea vagi pentru a descrie direcții dominante, amestecul lor întîlnindu-se, în proporții și concentrații diferite, la majoritatea poeților din această generație de 33 de ani, ba chiar și la o parte din poeții generației interbelice. Formulele sînt
Încă o antologie by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/18164_a_19489]
-
înșiruind așa-numitele Dramatis Personae (incluzându-i pe Dumitru Țepeneag, Virgil Mazilescu, Sorin Mărculescu și alții), poeziile stau sub semnul realului transfigurat și teatralizat. Dimov, personajul-liant al cărții, domină versurile acesteia astfel încât întâlnim aici cunoscuta proeminență formală și naivitatea ușor parodică a rimei căutate tipic dimoviene. Cuvintele se cheamă unele pe altele lăsând o impresie de dezinvoltură semantică neobișnuită: „Istoria noastră poate-ncepe/ cu primăvara-n care Țepe,/ adică domnul Țepeneag,/ și cu Virgil, un alt Virgiliu,/ m-au fost condus
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
în cadre non-heterosexuale scoate în evidență statutul de construct al așa-numitului „original heterosexual”. Astfel, <i>gay</i> NU este pentru <i>straight</i> că o copie pentru un original, ci mai degrabă că o copie a unei copii. Repetiția parodica a lui „original” (pe care o discut în ultima parte din capitolul 3) demască originalul că simpla parodie a <i>ideii</i> de natural și original. Chiar dacă constructele heterosexiste circulă că singurele locuri disponibile de putere/discurs din care se
Feminismul și subversiunea identității () [Corola-website/Science/295774_a_297103]
-
categories. The replication of heterosexual constructs în non-heterosexual frames brings into relief the utterly constructed status of the so-called heterosexual original. Thus, gay is to straight not aș copy is to original, but, rather, aș copy is to copy. The parodic repetition of “the original,” discussed în the final sections of chapter 3 of this text, reveals the original to be nothing other than a parody of the idea of the natural and the original. Even if heterosexist constructs circulate aș
Feminismul și subversiunea identității () [Corola-website/Science/295774_a_297103]
-
50 de zloți la fiecare, în timp ce ""cetatea cu porțile deschise, purtând pe zidurile sale urmele boambelor dușmănești, rămase singură pe culmea înverzită, ca un mare schelet de uriaș"". Poezia ""Cetatea Neamțului"" (1896) a lui George Coșbuc redă într-o cheie parodică acele evenimente. În versiunea poetului, într-o dimineață, străjerii din cetate stăteau întinși pe iarbă și așteptau să fiarbă mâncarea. În timp ce unul dintre ei răstoarnă mămăliga din ceaun, la porțile cetății sosește o oaste poloneză flămândă abătută aici de aburii
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
douăsprezece literați și prieteni apropiați ai lui Joyce (Samuel Beckett, Frank Budgen, Stuart Gilbert, William Carlos Williams etc.), cu scopul de a risipi perplexitatea cauzată de neobișnuita proză a "Operei în lucru". Titlul colecției de eseuri, jocular, de o pompozitate parodică, a fost ales chiar de Joyce: "O exagminare a factificării pentru încaminarea „Operei în lucru”" ("Our Exagmination Round His Factification For Incamination Of Work In Progress"). În ciuda vederii slabe, Joyce nu renunță la micile plăceri intelectuale; nemaiputând citi cât își
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
și un vocabular foarte bogat, cu peste 30 000 de termeni distincți, cartea constituie o adevărată enciclopedie a tehnicilor literare, construită în jurul unui mit clasic, epopeea "Odiseea" de Homer. Fiecare capitol, din cele optsprezece, reprezintă o replică demitologizată, contemporană și parodică, dată unui episod din "Odiseea", iar cele trei personaje principale, Leopold Bloom, Stephen Dedalus și Molly Bloom, se identifică cu eroii Ulise, Telemah, respectiv, Penelopa. Romanul este structurat în trei părți: "Telemahiada" ("Telemah", "Nestor", "Proteu"), "Peregrinările lui Ulise" ("Calypso", "Lotofagii
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
De aceea, universului narațiunii îi corespunde un metaunivers, prezent în subsolul paginilor și alcătuit dintr-o armată de critici care supun „adevărul istoric” prezent în epopee unui tir de contestații umoristice. Dacă textul este o parodie, metatextul este de asemenea parodic, ficțiunea amestecîndu-se cu critica ficțiunii, pentru că autorul „are simțul artei ca joc, intuiția gratuității și a absurdității” (N. Manolescu). Există, deci, două niveluri ale operei: a) povestirea propriu-zisă, care este „epopeea fricii cronice și a preocupării pentru stomac” (N. Manolescu
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
periclita onoarea că „homălău”.”". Părerea să nu a fost singulară. Într-un articol publicat în revista "Observator cultural", Mihai Fulger a laudat umorul filmului „provocat de discrepanta dintre explicațiile din off ale eroului-narator și înscenările regizoral-operatoricești din câteva situații comice/parodice”, considerând că filmul are „merite tehnice incontestabile”, iar regia sa fiind cu câteva clase peste "Garcea și oltenii". Criticile sale se referă la clișeele prezente în scenariu (aspectul de basm conferit de cele trei probe pe care trebuie să le
Trei frați de belea () [Corola-website/Science/307933_a_309262]
-
încă miliardar, umple sălile de spectacol”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„În această comedie, la scenariul căreia a colaborat și Amza, regizorul a izbutit o eficace și adesea irezistibilă farsă parodică în care protagonistul a apărut într-un memorabil dublu rol, iar Puiu Călinescu a uluit într-o reușită pastișă a unui șleampăt și pedant Columbo. Record absolut de spectatori: 14.643.840! Totuși rezerva formulată în «Istoria filmului românesc» de
Nea Mărin miliardar () [Corola-website/Science/303860_a_305189]
-
o amplă deschidere asupra realului. Interesul nedisimulat pentru prezent, citadin, actualitate (culturală, socială, științifică), autenticitate, concretețea existenței se conjugă cu situarea programatică a eului în universul Textului, care reflectă și se autoreflectă, se scrie și se rescrie, polemizează, parodiază, pastișează parodic sau acumulează „prefabricate” din orice zonă a livrescului, de la patrimoniul literar național și universal la cele mai vechi sau recente descoperiri științifice sau tehnologice și la evenimentele de cultură. Numeroasele procedee ale intertextualității, utilizate de obicei cu o intenție ironică
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
amicilor săi , partizani ai "noului" , împotriva dictatului regulilor stricte ale literaturii clasice . In acest spirit scrie parodii după Homer "Homer travestit sau Iliada în versuri burlești" {1717} și dupa Fénelon "Telemac travestit" (1717 , publicat in 1736. Mai publică și romanul parodic "Pharsamon sau Noile nebunii romanești" (Pharsamon ou Les Nouvelles Folies romanesques ) (publ.1737) După „Scrisorile conținând o o aventură” și o serie de eseuri publicate în „Mercure de France” și în alte reviste („Scrisori despre locuitorii Parisului”1717,„Gânduri asupra
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
n. 21 martie 1975, Ieud, Maramureș) este un artist plastic (pictor, grafician, sculptor) român. Multe dintre lucrările sale fac aluzie la viața politică și evenimentele traversate de societatea românească, Gorzo declarându-se împotriva izolării de viața reală prin intermediul artei. Viziunea parodică pe care o propune în legătură cu unele problemele ale societății din România l-a transformat într-un artist controversat. Gorzo este un promotor al artei erotice (pe care însuși o numește pornografică), explicându-și afilierea ca nevoia de a parcurge un
Dumitru Gorzo () [Corola-website/Science/311892_a_313221]
-
a conferi noului film un caracter „exclusiv spectaculos și comercial”. Profesorul Florian Potra scria la 10 ani de la premieră că "Nemuritorii" este „un excelent hibrid între filmul istoric propriu-zis, genul de capă și spadă și cel de aventuri, cu striațiuni parodice de tipul «Armata lui Brancaleone», al lui Monicelli, împletind cu meșteșug clișeele de succes sigur, o anumită duioșie nostalgică și o solidă interpretare actoricească. Sergiu Nicolaescu, ca regizor, dă frâu liber unei narativități fluide, sprințare chiar, bogată în notații psiho
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
a preocupat de pictură absolvind și studii de artă la Viena. În 1938 s-a mutat la Berlin unde și-a început activitatea de scriitor. A cunoscut succesul literar în 1953, cu "Maghrebinische Geschichten", o culegere de povestiri în cheie parodica, având ca temă tinerețea să în Bucureștii anilor '30. Acțiunea se petrece în "Maghrebinien" („Magrebinia”) o țară fictiva, cu esențe balcanice, creată de el, ai cărei locuitori sunt "punghashi". Autorul afirmă că "Wer Maghrebinien auf der Karte sucht, findet es
Gregor von Rezzori () [Corola-website/Science/311427_a_312756]
-
insule uriașe, consacrate lui Hades, Amon și respectiv Poseidon. Insula Atlantida, consacrată lui Poseidon, era cea mai mare, și deținea supremația peste toate celelalte.. Marcellus nu a fost identificat până în prezent. Relatarea lui Platon a fost sursă și pentru imitații parodice: istoricul Teopompus din Chios descrie un ținut în ocean numit Meropis. Această descriere, inclusă în Cartea a opta din "Philippica", conține un dialog între regele Midas al Frigiei și Silene, în care acesta din urmă prezintă locuitorii insulei ca având
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
o gamă largă de tipuri de umor, printre care: autoironia, umorul negru, umorul cu tentă sexuală, umorul prin hiperbolă, și umorul sec; sursa sa principală de umor este prezentarea satirică a vieții de zi cu zi în viitor și comparațiile parodice cu prezentul. Matt Groening spune că, de la concepția serialului, scopul a fost să ia ceea ce pare a fi, la suprafață, o simplă comedie și să arate că la baza ei stau „concepte literare legitime science-fiction”. Serialul pune în contrast umorul
Futurama () [Corola-website/Science/310033_a_311362]
-
desfăcut, Ca din veștezi nori luna.. Poate s-ar furișa spre pământ... Temele cultivate în operele neomoderniste sunt: condiția omului, forța logos-ului, moartea, iubirea, nostalgia după optimismul tinereții, reflecția filozofică. Poeții neomoderniști adoptă o atitudine ludică, ironică sau chiar parodică. Neomoderniștilor li se adaugă poeții generației mai vechi, cărora le fusese interzis să publice anterior (Emil Bota, Șt.Aug. Doinaș, Geo Dumitrescu) și unii poeți ce renunță la realismul socialist și se întorc la adevărata poezie (Maria Banuș, Eugen Jebeleanu, Dan
Literatura română neomodernă () [Corola-website/Science/317931_a_319260]
-
elemente din cântecele de petrecere, înjurături, ridiculizare, cu alte cuvinte parodii, în special a literaturii de înaltă calitate. De obicei se povestește viața unui personaj cu ajutorul unor acțiuni sinple, aproape ca niște episoade individuale prinse laolaltă. Un exemplu de scriitor parodic este italianul Luigi Pulci (1432-1484) care a scris "Morgante Maggiore" ("Marele Morgante", 1483), o epopee grandilocvent, dar intenționat parodică despre un gigant care devine creștin și l-a urmat pe cavalerul Orlando. Francezul François Rabelais (1494-1553) a fost și el
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
obicei se povestește viața unui personaj cu ajutorul unor acțiuni sinple, aproape ca niște episoade individuale prinse laolaltă. Un exemplu de scriitor parodic este italianul Luigi Pulci (1432-1484) care a scris "Morgante Maggiore" ("Marele Morgante", 1483), o epopee grandilocvent, dar intenționat parodică despre un gigant care devine creștin și l-a urmat pe cavalerul Orlando. Francezul François Rabelais (1494-1553) a fost și el atras de exagerări, și a scris și el despre un gigant, "Gargantua". Rabelais a fost un călugăr franciscan, medic
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
dramatic al celui dintâi - dar era mai puțin unitar, mai inegal și surprinzător de redundant, cu o serie de apăsări gratuite pe pedala «filmului de artă».”" Analizând acest film, Ioan Lazăr constată că el mută accentul „de la comicul de tip parodic, speculativ, la poezia dramatică a comuniunii binelui într-o geografie determinată irevocabil de substratul istoric al personajelor”. Criticul face o recenzie elogioasă, reliefând profesionalismul regizorului, imaginile „de o frumusețe dramatică implicită” și contraplonjeurile tânărului operator Marian Stanciu, partiturile compozitorului Adrian
Pruncul, petrolul și ardelenii () [Corola-website/Science/319420_a_320749]
-
doar o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Prins în farmecele cântăreței Anabelle, Traian vrea să se însoare, fără să știe că, de fapt, fata își ajută complicele să spargă o bancă. În cheie mai mult gravă decât parodică, Veroiu continuă peripețiile celor trei eroi care au început să o rupă binișor pe englezește, deși Traian le ține americanilor cursuri de democrație în ardelenește. Filmul are cai și canonade, cum îi stă bine unui adevărat western, ba chiar și
Artista, dolarii și ardelenii () [Corola-website/Science/319419_a_320748]