3,503 matches
-
vin Încoace. — E o prostie să stau aici, În principiu. M-au adus cu un vas și m-au lăsat aici Înainte să se lumineze - cu o parolă și nimic de mîncare, Într-o casă supravegheată. Nu poți mînca o parolă. N-ar fi trebuit să mă bage Într-o casă care-i supravegheată din alte motive. E o chestie tipic cubaneză. Da’ mai demult ne lăsau măcar ceva de mîncare. Tu ce mai faci, Maria? În Întuneric, ea-l sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Dar apoi, unde vă mai găsesc?” „Nu știu, aici schimb hotelul În fiecare noapte. Să zicem că dumneata faci totul azi și apoi mă aștepți acasă la mine mâine dimineață, eu Încerc să te sun din nou, dacă pot. Doamne, parola...” Auzii niște zgomote, vocea lui Belbo se apropia și se depărta cu intensitate variabilă, de parcă cineva Încerca să-i smulgă telefonul. „Belbo! Ce se-ntâmplă?” „M-au găsit, parola...” Un pocnet sec, ca de armă. Trebuie să fi fost receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dimineață, eu Încerc să te sun din nou, dacă pot. Doamne, parola...” Auzii niște zgomote, vocea lui Belbo se apropia și se depărta cu intensitate variabilă, de parcă cineva Încerca să-i smulgă telefonul. „Belbo! Ce se-ntâmplă?” „M-au găsit, parola...” Un pocnet sec, ca de armă. Trebuie să fi fost receptorul care căzuse și se izbise de perete sau de tăbliile acelea care se găsesc sub telefon. Un amalgam de voci. Apoi țăcănitul receptorului pus la loc În furcă. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
el suge și svârrllurp, Întuneric, dacă nu te oprești, se mănâncă singur și se Îngrașă din nimicnicia-i, gaură neagră a Cheshire-ului. Iar dacă scrii ceea ce pudoarea n-ar vrea, totul sfârșește pe dischetă, iar tu Îi pui dischetei o parolă și nimeni nu te va mai putea citi, lucru excelent pentru agenții secreți, scrii mesajul, Îl pui bine și-l Închizi, apoi Îți pui discheta În buzunar și te fâțâi pe unde vrei, și nici Torquemada n-o să poată ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Fugiens, Oppenheim, De Bry, 1618, emblema XXVII) Nu era nimic altceva la vedere. Trebuia să caut În dischetele word processor-ului. Erau aranjate În ordine numerică și am crezut că era cazul să Încerc cu prima. Dar Belbo spusese ceva de parolă. Întotdeauna fusese gelos cu secretele lui Abulafia. Într-adevăr, Îndată ce am deschis aparatul, apăru un mesaj care mă Întreba: „Ai parola?” Formulă neimperativă, Belbo era un om educat. O mașină nu colaborează, știe că trebuie să primească parola, n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aranjate În ordine numerică și am crezut că era cazul să Încerc cu prima. Dar Belbo spusese ceva de parolă. Întotdeauna fusese gelos cu secretele lui Abulafia. Într-adevăr, Îndată ce am deschis aparatul, apăru un mesaj care mă Întreba: „Ai parola?” Formulă neimperativă, Belbo era un om educat. O mașină nu colaborează, știe că trebuie să primească parola, n-o primește, tace. De parcă, Însă, mi-ar fi spus: „Bagă de seamă, tot ce vrei să știi se află aici, la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ceva de parolă. Întotdeauna fusese gelos cu secretele lui Abulafia. Într-adevăr, Îndată ce am deschis aparatul, apăru un mesaj care mă Întreba: „Ai parola?” Formulă neimperativă, Belbo era un om educat. O mașină nu colaborează, știe că trebuie să primească parola, n-o primește, tace. De parcă, Însă, mi-ar fi spus: „Bagă de seamă, tot ce vrei să știi se află aici, la mine În burtă, dar sapă, sapă, cârtiță bătrână, și n-o să găsești niciodată”. Acu-i acu’, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
n-o să găsești niciodată”. Acu-i acu’, mi-am zis, grozav Îți mai plăcea să faci permutări În joacă cu Diotallevi, erai un fel de Sam Spade al editurii, cum ar fi spus Jacopo Belbo, găsește-i chichița. La Abulafia parola putea fi de șapte litere. Câte permutări de șapte litere puteau fi efectuate cu cele douăzeci și cinci de litere ale alfabetului, calculând și repetările, pentru că nimic nu se opunea ca acel cuvânt să fie „cadabra”? Există formula pe undeva, iar rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
chiar cu o lună Înainte, că În ultimul timp apăruseră cel puțin trei romane În care protagonistul căuta cu ajutorul calculatorului numele lui Dumnezeu? Belbo n-ar fi fost așa de plat. Și pe urmă, dă-o Încolo, când alegi o parolă, alegi ceva de care-ți amintești ușor, un cuvânt pe care să-ți vină să-l bați spontan, aproape din instinct. Închipuiește-ți, IHVHEA! Ar fi trebuit apoi să suprapună Notarikon-ul peste Temura și să născocească un acrostih ca să-și amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o explicație și mă iluzionam că e adevărată. Ca și În cazul Planului, luam dorințele mele drept realitate. Dar fiindcă eram beat, m-am așezat din nou În fața tastaturii și am bătut SOPHIA. Mașina mă Întrebă din nou, politicos: „Ai parola?” Mașină idioată, nu te emoționează nici măcar gândul la Lorenza. 6 Judá León se dio a permutaciones De letras y a complejas variaciones Y alfín pronunció el Nombre que es la Clave, La Puerta, el Eco, el Huésped y el Palacio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
y a complejas variaciones Y alfín pronunció el Nombre que es la Clave, La Puerta, el Eco, el Huésped y el Palacio... (J.L. Borges, El Golem) Atunci, din ură față de Abulafia, la a nu mai știu câta Întrebare obtuză („Ai parola?”), am răspuns: „Nu”. Ecranul Începu să se umple de cuvinte, linii, indici, de o Întreagă avalanșă de subiecte. Violasem În sfârșit secretul lui Abulafia. Eram așa de entuziasmat de victorie, că nici măcar nu m-am Întrebat de ce oare Belbo alesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Camera se umplu de acordurile psihedelice ale celor de la Deep Purple, Sweet Child of Time. Se așeză pe fotoliu cu un iaurt în față. Dintr-un zvâcnet, Tubu ateriză pe speteaza fotoliului, exact la ceafa lui. Începu să toarcă. Introduse parola pentru yahoo messenger - increase your johnny - și așteptă să fie conectat. Pe monitor țâșni caseta de la yahoo insider, cu ultimele noutăți din lume: în Irak, o mașină-capcană explodase în fața sediului poliției din Bagdad - 15 uciși și 30 de răniți. In
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
are el un gând, o treabă. Salopeta e unsuroasă, grea. O descheie și sare din ea ca un șarpe tânăr. La opt jumătate pedalează încă pe lângă zidul roșu al fabricii. Nici o grabă. Însă la nouă descălecă în fața porții. Poarta scârțâie parola de întâmpinare. Aleea îngustă șerpuie printre daliile unse de soarele roșu. Cel de la capătul uliței. Lângă zid, sub fereastra scundă străjuie trandafirii. Cu securea în mâna e sclipitor. Fără ea rămâne maroniu-roșcat și neras. Fără pușca de lemn, crăpată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și lucioasă de mângâieri, e un lăcătuș oarecare, gîrbov și deșirat. Cu ea însă făptura îi miroase a iscusință și strategie. Coiful briceagului de vânătoare și binoclul. Cadența nocturnă îl strecoară nebănuit până la poartă. O cadență dusă la perfecțiune. La parola de ieșire, însă, sprâncenele negre-stufoase i se încruntă, acoperind tăișul ochilor. Sub ele, în bătaia lunii, mai sticlește doar vinețiul adâncit al ploapelor. Cu pași hotărâți și regulați se-ndreaptă de-a lungul străzilor către marginea orașului. Acolo unde cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bărbătesc semăna uluitor cu el însuși, iar cel feminin era leit Sabina, așa cum o văzuse într-o fotografie primită pe internet. Avea palpitații violente și trebui să se întoarcă în fotoliu. Rămase năucit timp de câteva minute, după care introduse parola de mail. Un mesaj de la Ionică Roja, incredibil! Deschise attachment-ul. Îl downloadắ. Era o fotografie cu două bătrâne. Una avea țeasta alungită, ca o minge de rugby, cealaltă purta ochelari cu lentile groase cât fundul unei sticle de whisky. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se crede la un bal paré ! Și ce zâmbet conspirativ ! Nimic nu te enervează pe lume mai mult decât imprudențele inutile ! Doar există soluții raționale pentru orișice lucru ! Și în loc a te pofti în casă și a sta la o parolă cu soțul ei, îți pretinde să o însoțești prin grădină, voind soi-disant să-ți arate un anume soi special de trandafiri... Dacă nu ai mai fi întors capul încă o dată, cum erați destul de departe unul de altul - tu chiar voiai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spus și să sfârșiți cu această postură, neconvenabilă pentru toată lumea. Să te conducă pe ușa din față, să mergi să-i prezinți omagiile tale Profesorului Mironescu, să te scuzi pentru vizita prea timpurie și să stați apoi tihnit la o parolă, în așteptarea orei când vor apărea toți musafirii... Continui să rămâi tot mai nerăbdător, într-un echilibru nestabil, pe mica porțiune de pământ uscat, dar ea merge mai departe ! Doar cu un gest, ah, cât de căutat !, își răsucește talia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mult timp de stat, suficient însă ca să facem o scurtă plimbare prin grădină, bucurându-ne de această târzie dimineață de vară, și ca Sophie să ne arate, cu mândria obișnuită, noile ei sorturi de trandafiri. Am stat la o mică parolă în chioșc, în față cu o cafea naturală, ce de la o vreme a ajuns un adevărat lux, schimbând impresii despre noaptea atât de agitată și despre Zeppelinul-fantomă de care pomeneau ziarele de dimineață. Doamna Nicolaid știa direct de la Crucea Roșie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să furăm noaptea cîțiva butuci. Cu căruciorul cu care se cară bidoanele de mîncare. Planul e riscant, după 11 noaptea nu se mai circulă pe alei și, teoretic, santinelele au dreptul să tragă În oricine nu răspunde la protocolul obișnuit - parolă, răspuns la parolă, tot dichisul. Iar noi, evident, nu avem de unde să știm parola. Caporalul spune că am putea să mergem să le furăm la 8 seara, cînd e Întuneric, dar aleile nu sînt restricționate. E atît de convins că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cîțiva butuci. Cu căruciorul cu care se cară bidoanele de mîncare. Planul e riscant, după 11 noaptea nu se mai circulă pe alei și, teoretic, santinelele au dreptul să tragă În oricine nu răspunde la protocolul obișnuit - parolă, răspuns la parolă, tot dichisul. Iar noi, evident, nu avem de unde să știm parola. Caporalul spune că am putea să mergem să le furăm la 8 seara, cînd e Întuneric, dar aleile nu sînt restricționate. E atît de convins că planul o să meargă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Planul e riscant, după 11 noaptea nu se mai circulă pe alei și, teoretic, santinelele au dreptul să tragă În oricine nu răspunde la protocolul obișnuit - parolă, răspuns la parolă, tot dichisul. Iar noi, evident, nu avem de unde să știm parola. Caporalul spune că am putea să mergem să le furăm la 8 seara, cînd e Întuneric, dar aleile nu sînt restricționate. E atît de convins că planul o să meargă, Încît vede treaba asta ca pe o campanie pe termen lung
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întîmplat ducîndu-mă În post la 12 noaptea, somnambulic, În mica formație de santinele, derulînd protocoale (stai! cine ești? comandantul gărzii! luminează-ți fața... vezi să nu ți-o luminez io ție, răcane, treci În mă-ta În formație), schimburi de parole etc. Ei bine, m-a luat somnul, un somn letargic, Îmi venea să mă fac ghem Într-o baltă, sub ciuperca pichetului, dar În clipe de restriște funcționează geniul, așa că am intrat În comandament și am improvizat un pat, din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
etic" în gestație în societățile noastre postmoderne, ceea ce nu echivalează cu indiferența față de valori. Exigența unei "etici morale", înscrisă în experiența comunitară și comunicațională o nouă expresie a socializării inițiatice în cursul căreia cuvântul viu și trăit devine numire regăsită (parole retrouvée) -, se află, după acest prolific sociolog necanonic, în inima revrăjirii lumii. Între altele, aceasta înseamnă: îndepărtarea de universalismul imemorial al Binelui și Răului de care s-au servit toate totalitarismele pentru a accepta umbre considerate altădată doar ca ipostaze
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cauze și efecte ale transmutării tuturor valorilor proprii socialității postmoderne: imanență a formelor vechi, continuitate a vieții însuflețite. Anexă Excurs despre inițiere ( Această anexă a servit ca temelie pentru "Voyage initiatique et postmo-dernité", publicat în A. Bauer, Pour retrouver la parole, La Table Ronde, 2006.) Dincolo sau dincoace de sistemele de gândire prea închise și puțin congruente cu labilitatea existenței, Georg Simmel vorbește despre "privirea sociologică" (soziologische Blick). Expresia "a arunca un ochi", cu ceea ce are ea mai dezinvolt sau detașat
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
59 Cf. R. Worms, La Morale de Spinoza, Paris, 1982, p. 17. 60 Cf. analiza lămuritoare propusă de H. France-Lanord, Paul Celan et Martin Heidegger, le sens d'un dialogue, Fayard, 2004, p. 90. 61 M. Heidegger, Acheminement vers la parole, Gallimard, 1976, p. 254. 62 Cf. M. Scheler, L'Homme du ressentiment, Paris, 1970. 63 M. Weber, Le Savant et le politique, Plon, 1959, p. 89. Despre soziologische Blick, cf. W. Gephart, Voyages sociologiques. France-Allemagne, L'Harmattan, 2005, pp. 5
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]