11,301 matches
-
o/ joacă de-a trezitul la lume// și-atunci îmi spune păsări/ iar eu îi spun nepăsări/ pare că sună la fel dar la ea e mereu altceva" (azi am încurajat prostia). Totul e explicit, totul curge armonios în acest pasaj, nici pomeneală de tropi deghizați, nici urmă de vreo deturnare a limbajului în afara câtorva jocuri - amuzante - de istorie lexicală. S-ar zice că Gabriel H. Decuble nu respectă norma poeticului. Sau așa-zicând nu pe aceea în vigoare astăzi. Că
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
artă nu există teme interzise, există numai teme ratate." (p. 89) Și - nota bene! - reflecția aparține unui om din Est care era, prin structură și educație - familială, nu socialistă - un pudic de nelecuit. O mărturisește singur, de atâtea ori, în pasajele despre literatura confesivă. Ce află nou, din această împrejurare, cititorul actualei ediții? în ce măsură îl mai poate interesa - cu atât mai puțin impresiona - o atare temă, dacă literatura română și-a completat, între timp, și cu asupra de măsură, întregul cu
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
două capitole separate: la moartea acestuia (1995) și într-un comentariu pe marginea corespondenței filozofului cu familia, din care răzbate, printre altele, regretul de a fi părăsit Coasta Boacii); Zaharia Stancu (nu mă pot abține de la a cita măcar câteva pasaje pentru portretul ce se încheagă din întâlnirea, la Paris, a lui Eugen Simion cu scriitorul din Salcia: "Arată bine, un bătrân frumos, aspru și impunător. [...] Personalitatea lui s-a dezvăluit, în partea ei cea mai frumoasă, la bătrânețe. Pe unii
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
aici, se intitulează O sinucidere și este semnat cu pseudonimul, curios, C. Minuseanu. În el se vorbește despre sinuciderea recentă (la 15 februarie 1893) la Paris a unui revoluționar rus (etnic, polonez), L.A. Sawicki, care trăise experiența deportării în Siberia. Pasajul final al acestui articol - "Cel ce scrie aceste rînduri a avut prilejul de a cunoaște personal pe L.A. Sawicki și va păstra pentru totdeauna icoana luminoasă a acestui luptător credincios, care era prea bun pentru lumea asta." - îl indică, putem
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
sale - impecabil. El poate fi doar luat ca atare, stârnind fie admirații superlative și elegiace, fie refuzuri compacte și doctrinare. Ambele la fel de lipsite de detentă intelectuală. Ambele net tributare unor débris-uri de luciditate. Nu mă îndoiesc, de pildă, că un pasaj ca acesta ar putea fi supus deopotrivă de infructuos, blamării de dragul blamării și adulării de dragul insectarului: "Cultura înseamnă capacitatea de a recunoaște precedența și de a dansa, juca, conversa, a face prestidigitații cu ea. Cultura nu este o modalitate de
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
echivalentă umărului stîng, pictorul a semnat decis cu culoare roșie, a subliniat cu o linie groasă semnătura și a scris anul. Această pată aerisită de roșu, așezată atît de ferm, este ea însăși un element de compoziție și contrapunctează, prin pasajul umbrei colorate, accentele puternice din partea luminată a bonetei. Lucrare foarte timpurie, practic una de adolescență, Autoportretul dezvăluie un artist sigur pe sine, cu abilitate manuală și cu un ochi bine exersat dar, mai ales, unul care cunoaște bine atît alfabetul
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
autoficțiune", iar de Gerard Genette "homodiegetică". în felul acesta, caracterul de mărturie patetică al scrierii dobîndește o pondere specială, augmentînd forța persuasivă a textului. Procedeul lui Sîrbu e cu atît mai relevant cu cît e acompaniat de declarația că însemnate pasaje au un caracter nonficțional: "Autorul ține să menționeze că toate amănuntele legate de pușcărie, mină sau război din această carte de confesiuni sînt absolut autentice". Substratul autobiografic e astfel certificat. Un aspect esențial al romanului îl reprezintă exorcizarea "lumii pe
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
vorbim că reprezintă și o avere la purtător! Prima întrebare pe care și-o pune lectorul este în ce măsură ninsoarea de fragmente alcătuind cartea se constituie sau nu într-un Jurnal, în depunerea de straturi ale unui noian de zile. Sunt pasaje - de felul: "Cu câteva zile mai înainte, îi făcusem o vizită, acasă, lui Vladimir Streinu, care tocmai se pregătea să meargă la Camil Petrescu, aflat în agonie" - evident memorialistice, dar ele nu domină materia, oferindu-i numai schelăria. Este drept
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
învățat din acești hibrizi mentalitari aflați la intersecția permisivă dintre romanesc și epistolar. Lungi scrisori narative devin toate cărțile îndreptate către un public concret, restrâns, apropiat și - în limitele firești - cunoscut. Iată de ce nu sunt nicidecum de neluat în seamă pasajele centrate pe delicatele și greu sondabilele probleme ale receptării. Axinte și Ruruk (un fel de Bouvard și Pécuchet ai vrăjitoriei) redactează, din senin, în plină perioadă de convulsii și de beligeranțe, două "manifeste" literare. Lirice până la sațietate, ele cad din
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
grupându-le în câteva capitole distincte. Punerile pe două coloane sunt principalul instrument al demonstrației de plagiat. Prima secvență arată, fără dubii, cum "cronicile se fac din cronici" (p. 3-64). Macarie, Azarie și Mihail Moxa preiau din Manasses. Ureche copiază pasaje din cosmografia lui Münster, dintr-o cronică a polonezului Bielski, dintr-un letopiseț de la Putna și din Azarie (și el îndatorat altora). Miron Costin preia din Twardowski. Nicolae Costin preia "copios", fără a recunoaște, fragmente din textele tatălui său și
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
ajutorul, argumente dezvoltate de savanți cunoscuți, ca B. P. Hasdeu, Ioan Bogdan, P. P. Panaitescu și G. Mihăilă. Singurul caz în care nu aș fi întru totul de acord cu Al. Dobrescu e chiar primul invocat: Letopisețul de la Putna preia pasaje dintr-un letopiseț anonim anterior; ambele sunt fără autori declarați, deci textele circulă, ca adesea în vechime, fără orgoliul proprietății. Al doilea capitol (p. 67-132) se ocupă de "știința de contrabandă" a unor istorici: Nicolae Milescu (în numărul 41 din
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
disponibile; astfel, bacteriile „străine” nu se pot „stabili”, stimulează imunitatea, inducând sinteza de anticorpi locali și circulanți. Poate contribui la nutriția gazdei, prin sinteza unor vitamine, similar cu flora intestinală. Substanțele absorbite din cavitatea bucală ajung direct în sânge, fără pasaj hepatic. Bacteriile orale produc substanțe care inhibă dezvoltarea altor specii (acizi grași, peroxizi). Flora orală poate cauza și probleme de sănătate. Dacă bacteriile ajung în zone profunde sau în sânge, pot genera abcese ale osului alveolar, sau la distanță, în
Revista Spitalului Elias by TUDOR NICOLAIE, LIANA TAUBERG, LAURA ION () [Corola-journal/Journalistic/92042_a_92537]
-
paginile Bagajelor pentru paradis, alipește, cumva, notele personale - mai intense și mai umane decât acelea cu finalitate dinainte pregătită - pe întregul fundal politic ieșind explicit la lumină sau doar molcomindu-se freatic. Întâlnim dragostea calmă, decentă, matrimonială izbucnind într-un pasaj de-a dreptul frumos, din mijlocul unor lustrații imprecise postrevoluționare: "Niște domni gravi, ba chiar nițel sumbri, care vorbeau - și pozau - foarte bine se întreceau în a ne demonstra cât de vinovați suntem cu toții. Inclusiv ei ? Da, desigur, și ei
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
stilistice de tinerețe se explicau, în realitate, printr-o neverosimilă lipsă de conștiință artistică!" Iar din categoria liricilor șaizeciști e semnalată involuția lui Ioan Alexandru, care n-a ezitat a opta, după cum se știe, pentru "angajări" eterogene, mistic-socialiste: "Chiar conținînd pasaje demne de atenție, imnele, ce închid mult prea de timpuru poezia lui Ioan Alexandru, sînt aidoma unor interminabile sporovăieli din care vocea lirică nu mai izbutește să se facă auzită.(...) Arareori, cîte un fragment se bucură, în treacăt, precum, în
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
asortată lîngă un cîmp cu flori miniatural - la Trier, florile cresc, pe ruine, pretutindeni, îndulcind vechimea cu nuanțe - viețuiește pe latura de nord a orașului de prin secolul doi al vremii noastre. Prin ea se intră în orașul vechi, un pasaj pietonal ramificat, cu restaurante, anticariate, magazine, biserici și statui. Domul din Trier, o bătrînă doamnă catolică, cea mai în vîrstă din Germania, închinată cămășii lui Christos, găsită de Sfînta Elena la Ierusalim și dăruită bisericii pe care fiul ei a
Orașe anticariat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9299_a_10624]
-
fugă. Mizeria căminului studențesc românesc, pe care o cunoaștem, este nu doar surprinsă aici, dar investigată cu voluptate, până la scârbirea totală a cititorului (pp. 92, 110). Iar când scenele realiste pline cu dejecții se răresc, apar, ca o compensare imaginară, pasaje fabulatorii, onirice (de noapte sau de zi) ale protagonistului-narator, în care onania și scatologia se impun alternativ. Dacă v-am iertat de un decupaj naturalist, de unul "fantasmatic" nu veți scăpa. Ajuns la mare cu Luminița și stând în gazdă
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
projeter sa lumiere sur l'avenir, l'esprit de l'homme erre dans l'obscurité" ("De când trecutul a încetat să-și proiecteze lumina asupra viitorului, spiritul omului rătăcește în obscuritate") (Alexis de Tocqueville) (traducerea mea, ca și cele ale celorlalte pasaje de mai jos). Un astfel de motto ar trimite cu gândul la nostalgii paseiste, dar oare atitudinea critică - uneori chiar hipercritică - poate fi etichetată drept "conservatoare", epitet pe care îl găsim în fișa din Wikipedia? Poate fi considerat "conservator" un
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
soi de război civil în cultură, ani în șir, în care noi eram Ťalbiiť, cam dezorganizați și pasivi, în luptă cu Ťroșiiť, mult mai bine organizați în jurul ŤSăptămîniiť și ŤLuceafăruluiť" (p. 269). De ce am ținut să dau in extenso aceste pasaje? Pentru a observa că Octavian Paler îi acordă circumstanțe atenuante lui Eugen Barbu pentru rolul lui nociv de dinainte de 1989. Dacă e foarte ferm că plagiatul nu poate fi iertat, Octavian Paler nu e convins că Eugen Barbu a cultivat
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
care n-a rămas indiferent nici autorul Mioarei, ființă ce, pe o diagramă în care momentele de amăgitor dezinteres n-au avut decît rolul de-a le scoate în relief pe cele incandescente, s-a constituit într-o obsesie. Destule pasaje ale Jurnalului nu sînt decît stenogramele pătimirii eroticești în cauză: "M-am lăsat ca un dobitoc prins într-o poveste care știam de la început că nu duce nicăieri. Iată-mă amorezat, gelos pe toți bărbații cu care s-a culcat
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
din punctul meu de vedere, o performanță certă - una dintre puținele la noi - în materie de critifiction. Aceea de a se pune pe sine în centru și pe Slavici în evidență. Nu e deloc întâmplător, așadar, faptul că, într-un pasaj construit în jurul multiculturalismului meridional din Banatul autorului Marei, dăm peste notații marginale ca aceasta: Doar ici, colo istoria a amestecat împreună cu etniile dominante și altele, aproape exotice, reduse la un număr restrâns de supraviețuitori: spre exemplu, mănăstirea era, din câte
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
Procedeul, pe care il regăsim exploatat intens în românele lui Haruki Murakami, funcționează foarte bine și aici. Prin menționarea în text a unor artiști sau melodii, se conturează firesc stări de spirit, melancolii, bucurii pașnice sau angoase. În astfel de pasaje puterea de sugestie a lui Liviu Cangeopol este incontestabila. Foarte bune sunt și pasajele în care autorul renunța la preocuparea unui român "greu", lasă în plan secund ghemul încâlcit al unor istorii individuale care nu conving, si isi abate în
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
bine și aici. Prin menționarea în text a unor artiști sau melodii, se conturează firesc stări de spirit, melancolii, bucurii pașnice sau angoase. În astfel de pasaje puterea de sugestie a lui Liviu Cangeopol este incontestabila. Foarte bune sunt și pasajele în care autorul renunța la preocuparea unui român "greu", lasă în plan secund ghemul încâlcit al unor istorii individuale care nu conving, si isi abate în schimb atenția asupra unor mici detalii, mici instantanee de viață, pe care le surprinde
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
asemenea filiere subțiri mi s-ar fi părut ceva mai incitantă și mai stimulatoare. Distincția dintre critic literar și cronicar pare inoperantă în grila autorului acestui studiu. Și, urmând algoritmul, în însăși mecanica interioară a scrisului său. De aceea unele pasaje lasă impresia de recenzii săptămânale extinse nepermis de mult, fie printr-o jovialitate lăsată oarecum de capul ei, fie printr-o consecvență bibliografică pentru care de obicei nu mai rămâne spațiu, fie prin excesiv de minuțioase parafraze sau ineficiente comentarii pe
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
oiu nu poate fi înțeles adecvat fără a ține seama de cel puțin două mari idei. Una este deconspirată în "notele răzlețe" adăugate de autor la ediția a doua a romanului (cea după care voi cita în continuare și alte pasaje). "Reacționarul" Baudelaire nota despre Revoluția Franceză: "În orice schimbare există ceva infam și plăcut în același timp, ceva ce ține de infidelitate și de agitația unei mutări" (p. 523). Chiril Merișor verifică pe cont propriu acest adevăr, care ar fi
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
de martie?... * Agenții Siguranței năvălesc în casa lui Eliade și încep să răscolească totul în căutarea unor texte compro mi țătoare. Confiscă numai scrisorile redactate în engleză, „pentru că nu le puteau înțelege“, afirmă ironic Eliade, care suprimă din Memorii următorul pasaj: „și o carte poștală de la Paris, în care Emil Cioran îmi mărturisea că vrea să se întoarcă imediat în țară, «ca să se poată delecta cu mâncările gătite cu sarea scoasă din ocnă de Nae Ionescu».“ * Să ți se umple viața
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]