2,501 matches
-
ceva numit Krazy Hair. Și un set de bărbierit care arăta antic, fiecare instrument având un mâner de plastic roșu decolorat, pe care scria The Burgundy Collection. E ciudat, într-adevăr, că fetele bătrâne sunt considerate deținătoarele destinului celui mai patetic, când burlacii sunt cel mai prost echipați pentru o viață fără femeie. Când m-am întors în sufragerie, am încercat din răsputeri să nu par șocată, dar probabil că se vedea ceva pe fața mea pentru că Bangs, care făcea cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mult. Și ce spusesem putea foarte bine să nu fie crezut. — Bangs nu e un curajos, îi spuneam Shebei iar și iar. Bangs n-ar fi în stare să alunge o gâscă. La care Sheba răspundea mereu cu o precipitare patetică: Oh, crezi, Barbara? Chiar crezi asta? Cincisprezece În sâmbăta de dinaintea începerii noului semestru, m-am întors de la spălătorie și am găsit beculețul roșu de la robot licărind. Asta însemna că m-a sunat cineva cât fusesem plecată, ceea ce era destul de neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ani pe vremea aceasta ne pregăteam de Congresul al XIV-lea... Mai amân să scriu despre perioada hot. Nici nu mă văd în stare. Cred că îți voi insera pur și simplu relatările mele de jurnal de atunci, oricât de patetice ar părea. Chiar ieri am avut o discuție cu câțiva prieteni despre unul din textele mele. Mi-au spus că pare o ficțiune trasă de păr. Și eu îmi dau seama că viața mea pare o astfel de ficțiune. Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din care-și cerea izbăvirea, iar eu, neînțelegând, o întrebai la ce gândește. - La nimic, îmi răspunse. Privirea îi rămase în gol și, deodată, perdelele căzură în înserare. Ea mai vorbi ceva, nu-mi aduc aminte ce, vocea îi deveni patetică, nu mai era vocea veselă pe care mi-o închipuiam a orelor didactice, n-ai fi crezut că tânăra femeie era profesoara, că se supunea zilnic unui exercițiu de solemnitate la granița dintre apropiere și distanțare față de elevele ei, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un antropolog pe teren. I-am spus lui Simon ceva despre asta. Se simți jenat. —E ceva de la sine înțeles, mi-a spus el cu regret. Cel puțin pentru o parte dintre noi. Sunt sigur că ți se va părea patetic, însă m-am gândit să mă implic în investițiile etice. Acum prinde genul ăsta de afaceri. —Chiar și aici? M-am uitat împrejur, înțelegând dintr-o privire gloata de oameni lipsiți de verticalitate, în costumele lor elegante. Și acestea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
credeam că dacă s-ar fi aflat ar fi fost bănuit cineva din F și A - sunt aceia cu fuziunile și achizițiile - că îmi dă informații, nu ar fi făcut legătura cu Saul. Încercam să îl protejez. Știu că sună patetic, dar este adevărat. Genunchii de sub fustă erau la locul lor ca la început, mâinile nemișcate. Se vedea că era obișnuită cu întâlnirile, cu nevoia de a-și expune punctul de vedere, convingându-i pe șefii încăpățânați că are dreptare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fertilității de la Sloane. Cred că un terorist social ar fi interpretat acest comportament ca o declarație hotărâtă despre lipsa de importanță a bărbatului în societatea contemporană, o încercare îndrăzneață de a se confrunta cu realitatea ei. Din nu știu ce motiv, cuvântul „patetic“ îmi părea foarte ușor de rostit. —Vreau să spun că este totul în regulă dacă nu faci sex cu acea persoană, a continuat Baby, nerealizând că atenția îmi era îndreptată spre altceva. Nu am prejudecăți în legătură cu genul acesta de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
eram atât de îngrozită, dar atunci nu știam că totul fusese intenționat, că altfel nu aș mai fi ajutat-o - am crezut că a fost un accident, că doza fusese prea mare. Păi, se mai întâmplă, nu? a spus Suki patetic, cu o voce care implora. Totul mergea atât de bine, Felix o trata pe Bells și părea să fie mult mai bine, și atunci am crezut că va fi uitat tot. Iar apoi a murit James, Doamne, iar acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
realitate elementul mai adânc și serios, care este nedezlipit de viața omenească în toată înfățișarea ei, precum îndărătul oricărei comedii se ascunde o tragedie”<footnote Titu Maiorescu, Comediile d-lui Caragiale (1885), în Critice, București, E.P.L., 1966, p. 419. footnote>. Pateticul nu este ocolit de creatorul comediilor, ci este conținut în chiar miezul intrigilor. În O noapte furtunoasă sunt parodiate două „tragedii” principale: cea a lui Jupân Dumitrache, atins la „onoarea lui de familist” și cea a amanților certați. În plan
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
feminine sunt cele mai apropiate de vechile scheme comice dintre toate personajele lui Caragiale. Ele participă la jocul general, la încurcăturile dintre „traduși” și „traducători” și cei fără vină. Mița intră direct în scenă. Gelozia și-o exteriorizează la modul patetic: „Nae! Nae, pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru eternitate, până la nebunie...”, „Nae mă traduce”. Verva Miței, vulgaritatea ei justifică legătura cu vechile personaje comice pe care o face I. Constantinescu: „Mița e construită după tiparele
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
al XIX-lea, de la Păstorul întristat de Cîrlova până la Rodica lui Alecsandri: „Dă să beau, voi să beau (cadențând), căci nu e-n lume altă durere decât durerea ce simțesc eu...”. Indicațiile autorului atribuie Miței în mod consecvent o tonalitate „patetică”, „nervoasă”, „hotărâtă”, „solemnă”, „dezolată”. Căutând să descoperim substanța umană reală a Miței, constatăm neputința de a discerne între sentimente. Amenințarea cu „vitrionul” și punerea ei în practică sunt semne caracteristice temperamentelor isterice. În aceeași categorie intră și o recomandare a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
măsurile luate de Tipătescu, Zoe reacționează contramandând ordinele date, decide eliberarea lui Cațavencu. În fața lui Tipătescu Zoe îți dramatizează suferința. Plânge, caută să-l impresioneze și nu să-l întărâte. Spaima Zoei este reală, dar modul de manifestare este prea patetic. Zoe nu concepe să fie înfrântă, ea joacă scena disperării nemărginite pentru a-l face pe Fănică să se înduioșeze de chinurile ei și să cedeze. Vede cu groază scandalul ce o așteptă și dovedește spirit critic în descrierea orașului
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Mița și Pampon, aflați în situații similare, ambii trădați și hotărâți să se răzbune, se ajunge la o distincție: Mița are insomnii din gelozie, pe când Pampon pierde nopțile la cărți. Modul în care iși declară Mița gelozia ține de domeniul pateticului, iar Pampon are o elementară pornire spre agresiune, un spirit de răfuială. „Înalt, bărbos, fioros”, turbat de gelozie, Pampon are predecesor în comedia dell’arte pe „furioso”. Violentul Pampon în urmărirea „Bibicului” amenință neîncetat: „O să-ți rup oasele... Oasele am
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
un punct fix. „O sinucidere, de pildă... Nu v-ați gândit?” Privirea medicului rămase Înțepenită În același punct. „Înainte de a-și pune ștreangul de gât sau Înainte de a-și trage un glonț În gură, nu știu cum se Întâmplă, dar omul devine patetic...” conchise Bikinski... Văzând că acesta nu răspunde, pictorul insistă: „Încercați o astfel de stare?”. Atunci, Noimann Îi făcu semn chelnerului să se apropie de masă, cerându-i să comande o birjă. Mesenii se mirară... De unde și până unde să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
maldăr de cuvinte, reocupându-și drepturi temporar uzurpate. Se Îndreaptă spre casa În care Bobocică și Radu Grințu au rămas să povestească și să bea vin rece. Pătrunde În grădina casei, În casă, În camera În care televizorul se adresează patetic semiântunericului. Nu e nimeni aici. Urechile rămân vătuite, privirea-și păstrează fixitatea, buzele, limba, gâtlejul Încă nu se desparte de izvor. Mirosul ciochinilor zumzăitori, culoarea lor albă (Înalțată spre mai pur de vecinătatea fragmentară a verdelui), gustul mierii capătă dăinuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
De data asta ridică o pereche de boxeri decolorați, foarte uzați, cu o săgeată deloc subtilă, de un roz fluorescent, care arăta direct spre sculă. — O sticluță e perfect În regulă. Ce o să mă fac fără tine? am gemut eu, patetic. Încă nu mă Împăcasem cu ideea că Penelope, care-mi fusese cea mai bună - și singura - prietenă În ultimii zece ani, se muta În celălalt capăt al țării. —O să te descurci, spuse ea, părând mai sigură decât mi-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am reușit s-o scot din țară. Suzanne ar fi putut să ceară imediat națio nalitatea franceză, căci ea s-a născut la Paris. Dar a vrut să rămână româncă. — Cum ai regăsit-o după detenție? — A fost o apropiere patetică între noi. Mă simțeam ca un vierme în fața leoaicei care era ea. Nu știu dacă viermele poate avea remușcări, dar eu trăiesc cu ele. Nu pot să cred că am fost în stare să-mi duc viața fericită, în timp ce ea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
oroare de țigară și de medicamente. Grija Linei de a se purifica de urmele 68 dezinfectantelor diverse, pentru a nu-1 supăra, nu reușea deplin să înșele mirosul fin al ilustrului. Cât despre țigară, o prefera lui bărbatu-su, se plângea patetic doctorul. în adevăr, Lina ar fi murit - mărturisea - fără țigărușă. Plăcerile ei erau așa de puține! Frumoasa Lenoră fuma și ea, dar o țigară delicată pe zi, la cafea; așa de ,.adorabil", încît Rim încerca și el una, ca să ție
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
am reușit s-o scot din țară. Suzanne ar fi putut să ceară imediat națio nalitatea franceză, căci ea s-a născut la Paris. Dar a vrut să rămână româncă. — Cum ai regăsit-o după detenție? — A fost o apropiere patetică între noi. Mă simțeam ca un vierme în fața leoaicei care era ea. Nu știu dacă viermele poate avea remușcări, dar eu trăiesc cu ele. Nu pot să cred că am fost în stare să-mi duc viața fericită, în timp ce ea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
picioare și de aripi. A continuat să facă asta până când pasărea nu s-a mai mișcat. — M-ai dezamăgit, Kuei Liang! mă trezește strigătul lui Hsien Feng. Îmi pusesem credința în succesul tău! — Majestatea Voastră, mi-am prezentat în mod patetic sentința la moarte reprezentanților ruși și americani, plânge Kuei Liang. Le-am zis că dacă renunț la încă un punct, îmi voi pierde viața. Le-am spus că predecesorului meu, viceregele Cantonului, i s-a ordonat de către împăratul Hsien Feng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Păunescu născut la 20 iulie 1943 în comuna Copăceni, județul Bălți - Basarabia, fiu de învățători - Constantin și Floarea, născută Ispas. A debutat editorial cu volumul „Ultrasentimente” (1965), fiind considerat „cel mai tânăr poet al acestei republici”. Are o poezie descriptivă, patetică, expresivă, cu un vitalism frenetic și cu o mare capacitate de me tamorfozare. O poezie de luptător... A VENIT ASEARĂ MAMA A venit aseară mama, ca‐n romanța populară, Oare te‐a găsit acasă, oare mai știai că‐i ea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cel mai puțin... aș putea pune pariu că în sinea lui se consideră un lider de facto... parcă îl și aud... munca și sacrificiul meu vă aduc vouă o nouă zi...altceva nu cred că o să aud din parte lui... patetic... - Până acum nu am avut foarte multe rezultate pozitive, le reaminti focul. Pentru mine cel puțin, lucrul ăsta reprezintă un inconvenient major în derularea unor proiecte și mai... ambițioase, se exprimă el diplomatic, cum este cel de astăzi. Preaonorabilul Poha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
cu alte cuvinte că eram o proastă dacă mă despărțeam de Victor și În aparență așa era. Dar ideea era să fiu fericită. Așa că am hotărât pe loc să mă despart de el cât mai repede posibil. Ar fi fost patetic să i-o spun la telefon, așa că am hotărât să aștept până data viitoare când aveam să mă văd cu el. Adică foarte curând. Dar Victor nu m-a mai sunat În seara aceea. Și nici a doua zi. De
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am adăugat timidă. Ea tăcu pentru o clipă. ― Ce să-ți povestesc, Alisia? Întrebă dur. Am râs ușor. ― Nu e evident? Maria Își dădu ochii peste cap și plecă spre camera noastră. ― Stai, vreau să știu. Sunase ca o rugăminte patetică, dar simțeam cum fața Îmi ardea de curiozitate. Eram sora ei. Mă interesa viața ei. Nu greșeam cu nimic, nu-i așa? ― Sunt supărată pe tine, Îmi aminti ea În timp ce urca scările cu pași apăsați. ― Are ochi albaștri, nu-i
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și de propria persoană. ― Dar nu mă așteptam să faci așa ceva, am continuat, suprapunându-mă cu scuzele lui. Niciodată! Și termină cu scuzele puerile! ― Dar chiar te iubesc! urlă el, risipind orice romantism posibil. Un râs scurt la această declarație patetică În momentul acela a răzbit dintre lacrimile mele. Începeam să cred că nu mai erau de regret sau suferință, ci pur și simplu de furie. Ciudat, dar asta mă Întărea oarecum. ― Am făcut o greșeală! repetă el uitânduse fix la
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]