12,546 matches
-
experiența depresiei sau a melancoliei, dar și În cazurile de Închidere În sine patologică a autismului schizofrenic; o vedem ca act de maximă afirmare a sfâșierii și disperării În crizele de suicid. În aceste situații singurătatea are un caracter morbid, patologic. Orice experiență sufletească a singurătății este dublată de trăirea disperării morale. Singurătatea este trăită În câmpul conștiinței mele, atât ca stare, cât și ca sentiment. Dar omul refuză singurătatea, atunci când nu și-o construiește, fie ca pe o conduită de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sufletești și neavând un fundament reprezentat de valorile morale, ele nu pot să dureze. Asemenea cupluri sunt marcate de tensiuni interioare sau de conflicte exterioare, sfârșind prin a se dizolva. Cupluri nefirești Poate că ar trebui să vorbim despre cupluri patologice sau deviante, dar am preferat acest termen pentru a rămâne În sfera Psihologiei Morale, accentuând asupra aspectukui care vizează experiența psihologică și valorile morale corespunzătoare acesteia. Nu toate cuplurile sunt de tipul descris mai sus. În afara acestora mai există numeroase
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Acest tip de persoană precum și modelul său de existență sunt opuse celui descris mai sus. Înțelegem prin tipul de persoană-limită acel tip uman care se manifestă În situațiile-limită sau În situațiile Închise ale vieții. El nu trebuie considerat un tip patologic, În sens psihiatric, ci un tip de personalitate care din punct de vedere psihomoral prezintă o configurație particulară, cu caracteristici proprii. Persoana este tipul uman, tensionat și neliniștit. Modelul de existență al persoanei-limită este unul nevrotic. Nu trebuie Însă să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nedreaptă. Greșeala sau vina de care cineva se consideră responsabil moral. Este sentimentul sufletesc al vinovăției, trăit de individ În planul conștiinței sale morale (A. LittréĂ. Pentru P. Foulquié și R. Saint-Jean, sentimentul sau complexul de culpabilitate este o stare patologică constând În faptul că subiectul se simte vinovat În fața conștiinței sale de o greșeală intenționat comisă sau independent de voința sa, pentru care acesta trebuie să fie pedepsit. K. Jaspers, care a dedicat un important studiu vinovăției, distinge patru forme
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pe care acesta o va resimți, În mod dureros, multă vreme. Frustrarea și actul xxxx vor constitui o experiență psihomorală traumatizantă, care poate marca chiar psihobiografia acestei persoane. Prejudiciul poate declanșa reacții psihice dintre cele mai diferite din partea victimei, dezvoltări patologice sau chiar stări nevrotice. Psihotraumatismul frustrării sau situația castratoare sunt resimțite de aceasta În mod dureros, ducând la tulburarea echilibrului psihic al personalității. Pot apărea reacții de protest, depresii, stări de anxietate, tulburări psihosomatice. Dar, dincolo de această gamă destul de largă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
izolarea dată de Însingurare fiind cauza disperării, a pierderii sensului de a fi propriei sale persoane și al vieții. Durerea și suferința morală pe care le produc regretul vor altera persoana În interiorul său. Dar această alterare nu reprezintă o stare patologică, nu este o boală, ci o suferință morală, datorită pierderii valorii propriului său Eu, o alterare care vine din planul conștiinței ce sancționează Eul pentru faptele comise În trecut. Viața va deveni o tortură. Izolată, persoana se Închide În sine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
constituțională a eului și cuprinde tulburări psihomorale nucleare. În această categorie sunt incluse următoarele: labilitatea și modul de a fi imprevizibil, instabilitatea și inconstanța, modul de a fi inegal al eului, nesiguranța de sine, nevoia de securitate și dependența, apetențele patologice, atitudinile și conduitele ezitante etc. Vom analiza, În continuare, cele două grupe principale de tulburări psihomorale: tulburările tendențiale de factură funcțională și tulburările nucleare de factură structurală ale eului. Acte și conduite de exaltare, de afirmare, productive (Pulsiuni ale supraeuluiă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este reprezentat prin melancolie, În cursul căreia se produce o Încetinire a derulării timpului interior, dând chiar impresia unei opriri a timpului. Cel de-al treilea caz, extrem de semnificativ și specific, este autismul care, ca formă de Închidere În sine patologică, presupune o ieșire din timp. Bolnavul rupe orice fel de comunicare cu realitatea, cu experiențele lumii exterioare, cufundându-se În sine. Se poate vedea, din cazurile de mai sus, că suferințele psihomorale se raportează atât la Întindere-spațiu, cât și la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de ordin moral, care Înving teama de moarte. Sunt cunoscute numeroase asemenea situații (C. Tacitus, Histories și Anales, Tuidides, Războiul peloponeziac, Virgiliu, Eneida etc.Ă. Vom prezenta În continuare un asemenea caz de decizie voluntar-deliberată, dincolo de orice fel de motivații patologice: sinucidere, ca formă de Încheiere a vieții. G. D., intelectual de formație umanistă, fost diplomat și profesor universitar, a decis ca la Împlinirea vârstei de 80 de ani să-și Întrerupă viața, considerând, din punct de vedere moral, că este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prietenilor acestuia: „I regret to inform you that our friend G. D. passed away of a heart attack on November, 17, 1985”. Cum trebuie Înțeles modul În care G.D. Își Încheie viața? În orice caz, sunt excluse motivațiile de ordin patologic. Este vorba despre un act de voință deliberat, cu o semnificație morală. Deși are În el multe note demonstrativ-histrionice, de tipul unei pregătiri care frizează punerea În scenă a unui spectacol În care autorul este și actor, sinuciderea lui G.
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Dera Ghazi Khan (vezi pp. 120, 162-163)3, iar unii autori au susținut prioritatea ayurvedică asupra vaccinării jenneriene 4. Pentru a lua un alt exemplu din medicina tradițională persană făcut cunoscut În urmă cu câțiva ani, diferențele etiologice, fiziologice și patologice dintre holeră și diaree (ambele denumite cu pers. vab³) au fost demonstrate medical abia pe la 1861-1862 - de către un medic-șef (pers. hakim-bashi) al curții, Mirza Mohammad-Taqi -, fiind astfel posibilă delimitarea câmpului semantic al holerei (echivalată anterior cu „atmosfera putridă”) și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
astfel posibilă delimitarea câmpului semantic al holerei (echivalată anterior cu „atmosfera putridă”) și includerea ei Între maladiile epidemice letale 5. Treptat, În Persia cel puțin, iar prin ecoul religios islamic În Panjab și India, medicina tradițională Începe să absoarbă anatomia patologică europeană, iar introducerea terapeuticilor occidentale transmise prin diplomați și călători va constitui un terminus post quem important În privința globalizării civilizației asiatice abia redescoperite În Europa 1. Confluența dintre medicină, voiaj și cercetări asiatice e prodigioasă acum. Despre Memorial Ranjit Singh
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ȘERBĂNESCU, Virginia (10.VI.1921, Cluj), prozatoare, poetă, autoare dramatică și traducătoare. Este fiica Elenei Șerbănescu (n. Chivulescu), medic, și a lui Virgil Șerbănescu, general, profesor de anatomie patologică. Își începe învățătura la Paris (1928), continuând-o la București, în particular, la Școala Silvestru, urmează Școala Centrală de Fete (1931-1939) și Facultatea de Litere și Filosofie (1942-1945), întreruptă din cauza războiului, în final absolvind Conservatorul Regal de Muzică și Artă
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
rupt al încrederii, vrea să simuleze un accident de mașină, menit să readucă afecțiunea femeii, dar este ucis. Aici cazuistica geloziei frizează, în același timp, absurdul și ridicolul. Șeful Preda, ultima nuvelă, exploatează gelozia paternă, care ia o turnură demențială, patologică și duce la întâmplări tragice. În general, sub aparențe inofensive, aproape banale, personajele lui S.-R. ascund un uriaș potențial de neliniște, de instabilitate interioară, transformându-se, subit, în indivizi descumpăniți, explozivi. SCRIERI: Andrei Braniște, București, [1913]; ed. Berlin, 1914
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
sau organizarea, precum și dezorganizarea sau destructurarea sa se vor face în virtutea principiului organizării ierarhic-stratificate a aparatului psihic. Sănătatea mintală, ca și boala psihică apar și se manifestă în strictă conformitate cu aceste principii mai sus menționate. Acestea explica „balanța normal/patologic”, respectiv starea de echilibru (sănătate mintală) și cea de dezechilibru (boală psihică). Este vorba de un alt fel de determinism? Suntem înclinați să admitem faptul că atât echilibrul, cât și dezechilibrul psihic țin de o anumită „dispoziție interioară”, de un
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
apneea, stopul cardiac, traumatismele, setea, foamea, oboseala fizică; c) infirmitățile, percepute și trăite ca deficiențe somatice variate: paralizii, deficiențe senzoriale, malformații, amputații, sechele post-operatorii; d) fantasmele onticului, care se pot proiecta în domeniul somaticului ca o trăire fără fundamente reale, patologice, pur și simplu ca niște autoreprezentări imaginative ale persoanei, de tipul: cenestezii, dismorfofobii, ipohondria, falsa sarcină, perversiuni sexuale; e) tehnicile corporale, ce reunesc totalitatea procedeelor exercitate asupra corpului persoanei umane, cu o largă paletă de aspecte, cum ar fi: cosmetica
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de echitimie, ca principiu al echilibrului psihologic intern al personalității, al proceselor psihice fundamentale, al relațiilor dintre acestea, accentul punându-se pe sfera emoțional-afectivă; c) raportul de constanță etologică, ca principiu al concordanței și echilibrului socio-comportamental. Raportul dintre „normal” și „patologic” sau dintre „sănătate” și „boală” este în general considerat în funcție de raportul dintre „bine” și „rău” în plan moral. Există mai multe modalități de a înțelege normalul și patologicul, după cum urmează: identificarea normalului cu binele în plan moral; în cazul metodei
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
considerat în funcție de raportul dintre „bine” și „rău” în plan moral. Există mai multe modalități de a înțelege normalul și patologicul, după cum urmează: identificarea normalului cu binele în plan moral; în cazul metodei experimentale, Cl. Bernard pleacă de la normal către descrierea patologicului; metoda pozitivistă a lui A. Comte se bazează tot pe argumente de ordin experimental, dar pornaște de la patologic către normal, avându-se în vedere un criteriu pur conceptual. Pentru A. Comte, esențialul în metoda experimentală nu este intervenția artificială a
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și patologicul, după cum urmează: identificarea normalului cu binele în plan moral; în cazul metodei experimentale, Cl. Bernard pleacă de la normal către descrierea patologicului; metoda pozitivistă a lui A. Comte se bazează tot pe argumente de ordin experimental, dar pornaște de la patologic către normal, avându-se în vedere un criteriu pur conceptual. Pentru A. Comte, esențialul în metoda experimentală nu este intervenția artificială a cercetătorului asupra unui fenomen pe care el îl perturbă în mod intenționat, ci mai ales compararea unui „fenomen-martor
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
artificială a cercetătorului asupra unui fenomen pe care el îl perturbă în mod intenționat, ci mai ales compararea unui „fenomen-martor” cu un „fenomen-alterat”, în sensul că experimentul permite comparația între stările anormale și starea normală; metoda clinică, reprezintă observarea stărilor patologice în raport cu stările de normalitate; în această situație, definiția normalului se dă în raport cu patologicul. Pentru E. Minkowski, „normalul este o judecată de valoare, o noțiune care definește maximul de capacitate psihică sau fiziologică a unei persoane ca ființă”. Conceptul de normă
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
calculată; d) consecințele absenței handicapului. Tot legat de normalitate, există, după G. Canguilhem, mai multe concepte și niveluri: a) conceptul de normativ, care este un fapt relativ la normă; b) conceptul de anomalie, care nu desemnează în mod obligatoriu un fapt patologic, deși patologicul este o anormalitate; ea se poate transforma în boală, dar nu reprezintă boala, anomalia având un caracter spațial; c) conceptul de patologic, ce reprezintă sentimentul direct și concret de suferință, desemnând o tulburare somatică sau funcțională a organismului
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
un fapt relativ la normă; b) conceptul de anomalie, care nu desemnează în mod obligatoriu un fapt patologic, deși patologicul este o anormalitate; ea se poate transforma în boală, dar nu reprezintă boala, anomalia având un caracter spațial; c) conceptul de patologic, ce reprezintă sentimentul direct și concret de suferință, desemnând o tulburare somatică sau funcțională a organismului; patologicul are un caracter cronologic, reprezentând întreruperea desfășurării unei anumite succesiuni de fenomene în timp; d) conceptul de infirmitate este o varietate a anomaliei
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
somatică sau funcțională a organismului; patologicul are un caracter cronologic, reprezentând întreruperea desfășurării unei anumite succesiuni de fenomene în timp; d) conceptul de infirmitate este o varietate a anomaliei, un stadiu al acesteia, ceva ce se situează dincolo („postprocesual”) de patologic, fiind o consecință a acestuia; e) conceptul de sănătate, care este un concept mult mai larg de normalitate, aparținând medicinei și aflat într-o situație antitetică cu cel de boală; el definește un tip ideal de structură și funcție organică
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sfera idealurilor sale, așa cum se poate vedea în schema de mai jos: Fig. Tip de boală Rolul social Statutul social Idealul individului Destructurantă Inactivitate Dependență Sentiment de angoasă Eliberatoare Inactivitate Libertate Repaus și independență Profesiune Activitate Protecție Avantaje Fig. Variații patologice ale normalului Cazuri limită Cazuri cronice Starea de sănătate Stări premorbide Boala propriu-zisă Stările defectuale postprocesuale Direcția de evoluție clinică Procesul de remisiune (ameliorare) Procesul de deteriorare Boala reprezintă o formă de manifestare a stării de anormalitate și ea trebuie
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
anormalitatea nu au limite precise, ele intersectându-se, motiv pentru care și formele anormalității vor fi marcate de aceeași regulă. În sensul acesta, distingem o largă paletă de variații pornind de la starea de normalitate sau sănătate către diversele forme ale patologicului sau ale bolii: a) starea de sănătate reprezintă echilibrul psihosomatic, normalitatea, cu lipsa de acuze obiective și subiective și impresia de bine fizic și psihic; b) stările premorbide sunt reprezentate prin următoarele: dispoziții anormale constituționale, congenitale sau ereditare; stări subclinice
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]