1,560 matches
-
gros cât socoteala unui catâr, după susținerile unora. Având circumferința unui țurțur, format în carcasa de tablă a jgheaburilor acoperișului. Sau, dimpotrivă, de dimensiuni omenești, dar îmbîrligat și acoperit de solzi ca un pește, după cum mărturiseau, cu cel mai gălăgios patos, vreo două ucenice. Neuitând să adauge nici cât de mult le necăjise sămânța de gheață a Ispititorului. Care aproape că le congelase uretrele. Sau cât de însîngerate sau de ferfelițite, pe dinăuntru, se întorseseră de la Sabat. Erau toate dulci și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de titluri. 295 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Comandară 7 cafele, 2 ape minerale, 5 coniace mici, o votcă mare și un biter. Treptat, excentritățile verbale ale poeților Generației '90 monopolizară atenția tuturor celor de pe margini. Răcneau prea cu patos pentru a nu fi avut fiecare cîte-un munte de talent. Așa a aflat IF-ul, spre sfârșitul acelei seri de 22 aprilie, mai temeinic decât i se vădise vreodată, că, întocmai cum fura el arme ori gologani, unii nu ezitau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cutezat, având probe clare că pământul se învîrtește, cum o s-o facem noi?" Așa că abjurarea ta a pus multor guri o pavăză. Și mai e ceva, Galilei. ― Uită-te mai bine cum își arde vara parfumurile. Ea e convingătoare fără patos. ― Bine. Dar va trebui să duc într-o zi logica mea mai departe. Desigur, dacă nu fugi de ceea ce nu-ți place să auzi. ― Nu fug. Dovadă că stăm de vorbă. Însă n-aș vrea să renunț să iau partea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
despre care Proust spune ceva uimitor: „A fost ființa pe care am iubit-o cel mai mult după mama mea”. Dar și Robert de Flers, Reynaldo Hahn, Bertrand de Fénelon, Lucien Daudet, Antoine Bibesco sau Ernest Forssgren. Relații pline de patos și tensiune, descrise și interpretate pe baza a mii de pagini de documente (scrisori, jurnale, memorii, cronici mondene) În cartea pe care am citat-o nu o dată a lui Jean-Yves Tadié1. Așa cum apare prin saloane, În cafenele, teatre, muzee, tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
unii, grotesc - după alții. Descinde dintr-o familie burgheză, al cărei prestigiu e, la Început, mai presus de orice Îndoială. Tatăl - un oculist celebru - sfârșește din cauza unui proces jalnic, defăimător, care Îl ruinează fizic și psihic. Mama, poetă plină de patos (publicând sub pseudonimul Speranza), intrată În vârtejul naționalismului irlandez, e militantă, incită la emancipare. Iată-l deci pe micul Oscar, cu o ereditate grea, prins Între un „Don Juan neobosit” și o „Iunonă teatrală, curajoasă”. „Nu ne trăim propria viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fapt că Salazar nu vorbea - adică nu scria - decât despre lucruri asupra cărora meditase timp îndelungat, proza lui e lipsită de spontaneitatea celui care-și desăvârșește gândul scriind sau vorbind, lipsită fiind de asemenea de fervoarea marilor inspirați și de patosul celor care "caută gemînd". Conferința din aula colegiului Via-Sacra a avut un succes atât de răsunător încît, câteva luni în urmă, Salazar o repetă, tot în Vizeu, pentru părinții elevilor. După rezumatele și extrasele care ne-au rămas din această
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai suportabilă, mai amuzantă. Că merită, într-adevăr, să trăiești. Într-o beție continuă? Am trecut beat prin marile momente ale comunismului național și nu le-am admirat splendoarea pe deplin. Beat am rătăcit prin multilaterala dezvoltată, lălăind uneori, cu patos și sughiț, cântecele epocii, folclor și deznădejde, întru slava ei. Nu m-au primit însă în nici un cor, neavând volum pe măsură. Mai îmbătam și coriștii de lângă mine, și dirijorul, cu damful meu. Beat, am bătut împleticit pasul de paradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știm din primară și habar n-am avut că-i total smintită, săraca!" Șerbănică Miga își răsuci capul s-o vadă mai bine. Melania Lupu se ridicase într-o poză care, în cărțile ilustrate de acum jumătate de secol, însemna patos și entuziasm. Ridică o mână repezindu-și ochii în tavan și declară pe un ton cotidian: ― Adevărul e că mi-a plăcut întotdeauna să declam. Colonelul se încuia în baie. A fost un bărbat care nu încerca emoții artistice. Urlă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sfârșitul omului în cosmos. * Scriu pentru oameni și nu am nici cea mai mică credință în scrisul meu. Credința care „poate muta munții din loc“ nu susține fariseismul scriitorului, reprezentantul unei categorii de indivizi care visează la geniul confuziei cu patosul înălțării la adevărurile nevrozei implantate în carne de dinainte încă să ne fi trezit că am învățat să vorbim între două glaciațiuni. * Nu suntem bine priviți în cosmos de principiul care îi guvernează existența, pentru că nu îi acceptăm disciplina, regulamentul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
îi disprețuiam pe «bătrîni», pe «ramoliți», adică pe toți cei care depășiseră 30 de ani (...). Lupta dintre generații ne apărea drept cheia tuturor conflictelor și principiul explicativ al tuturor evenimentelor”. Din nou, alte vremuri, alți oameni, alte mize. Dar același patos paricid ! După cum observa un prieten psihanalist, românii ca popor (modern) par a avea o problemă oedipiană a transmiterii. Generalizînd poate excesiv, dar nu fără rost, am putea spune că, odată cu modernitatea noastră națională, reiterăm un același model de psihologie colectivă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
oglinda Occidentului și constatăm, iar și iar, că sîntem altfel. Căci cîtă vreme ne vom întreba doar de ce sîntem altfel, nu vom putea ști cine sîntem de fel. Evident, Lucian Boia are cheia de lectură potrivită, doar că, într-un patos stilistic surprinzător, întredeschide și uși nepotrivite, prin care pătrund de-a valma și interpretări pe care, de fapt, le repudiază. „Totul începe printr-o întîrziere impresionantă” - ne spune domnia sa chiar de la început. Dacă e să rămînem consecvenți acestei perspective coerente
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am ațipit o clipă, deși îi aud mereu pe fonfii pedagogi și psihologi spunând că puterea de concentrare a atenției este foarte mică la copil, a fost aceea care a avut ca vedetă cuvântul ibovnică. O ninetistă vorbea cu atâta patos despre ibovnica soțului ei, încât am avut certitudinea că este vorba despre o sfântă aflată în mare suferință. Ninetista povestea calm și-i curgeau lacrimile pe obraji, de-atâta durere. Când venea vorba despre ocrotitorul ibovnicii, soțul ei, toate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plicticoșilor de nota zece, vom ajunge, ceara mă-sii, cita ea din nu știu ce clasic, să nu mai dăm lumii niciun Eminescu, Brâncuși sau... Și, cu tactul ei nemaipomenit, arăta mamei și ninetistelor caietele mele de elev original, inventiv, citea cu patos din ele și se bucura nespus, întrucât numai ea și eu puteam descifra acel univers ciudat de îmbârligături despre care învățătoarea spunea apăsat și repetat că ar putea constitui un punct de plecare interesant pentru elaborarea unui nou alfabet. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am trecut și faptul că au fost invitați la botez foarte mulți profesori de-ai mei, dar și niște domni care umblau, de regulă, pe străzi, mascați în milițieni, iar acum i-am văzut deghizați altfel. Am cântat cu atâta patos un memorabil Mulți ani trăiască, încât au aplaudat și milițienii, despre care, se știe, n-au nimic în comun cu arta muzicală; sau poate că din cauza asta or fi aplaudat, săracii. Apoi am fost trecut pe pauză. Când credeam c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lacrimogen, o trimiți pe Mabel Zăpăcita“. Cât ținea lungimea Rinului, era toată provincia ei. Nu exista oraș, mic sau mare, Între Köln și Mainz unde să nu fi căutat ceva de interes, plantând fraze dramatice pe buzele unor oameni ursuzi, patos pe buzele unor femei prea copleșite de durere ca să mai scoată vreun cuvânt. N-a existat sinucidere, femeie asasinată sau un copil abuzat care să-i fi stârnit cea mai mică emoție. Fusese un artist când era vorba să examineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scaun de birou n-o putea obține. Și, În timp ce ciugulea din pește și se uita pe furiș la Janet Pardoe, se gândea nu la veniturile curente, la drepturi de autor și procente din vânzări, nici la cititorii care plângeau la patosul său sau râdeau la umorul lui În dialect, ci la scările ce duceau la saloanele londoneze, cu ușile duble deschizându-se larg, la fețele femeilor care se Întorceau spre el cu interes și respect când i se anunța numele. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
inițiale așa cum le-am apucat din bătrîni. — Aparent. Tocmai aici e perfidia. Nu ai văzut că nici mata nu-mi acorzi creditul cuvenit, pentru că de fapt consideri tot ce Încerc să-ți demonstrez o simplă pălăvrăgeală retorică, susținută cu un patos excesiv pentru că insul În cauză se consideră o victimă? Stai, mon cher, nu mă judeca pripit. Eu nu sînt bătrînul evreu infirm care se prezintă prompt la 1 și 15 ale fiecărei luni la poșta din Banu Manta ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
caselor păzite, dînd telefoane, trimițînd scrisori de solidarizare, iscălindu-se cu litere roșii, strigîndu-și cu glas tare numele În receptor, ca nu cumva să fie omiși de la Împărțirea decorațiilor, fie și post mortem. CÎtă fantezie incendiară, cîtă vocație eroico-poetică, un patos isterizat se consumă pe canalele de scurgere ale adevărului În numele gloriei și al puterii. Ce paradox! Cum se insinuează În sfera cea mai sacră a sacrificiului de sine demonismul practic. Și atunci să preferi trasul obloanelor, retragerea, lașitatea? Teoria magică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În cascade spre poale, iar noi, Încercând să pieptănăm vârtejurile, dispăream În ele, Înainte de-a ne trezi În aval pe malurile sterpe ale aceleiași discuții. În această atmosferă de deplină Înțelegere, nu se mai Înțelegea nimic. Rabinul vorbea cu patos despre imaculata concepție, un mormon recomanda călduros monogamia și tot atunci l-am pierdut pe brahmanul care, plictisit de atâta așteptare, Începuse să Învețe tehnici voodoo, iar În Încercarea de-a le răpi sufletele asediatorilor prin introducerea de andrele În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a luat‑o din expresionism, care e mort și îngropat. Îi disprețuiește pe toți, pe grăsanii excursioniști și pe cariatidele alea îmbrăcate în frac, nu pentru asta l‑a adus maică‑sa pe lume, după cum scrie și simte el cu patos. Mama lui ar protesta însă și la ideea că l‑a născut pentru neisprăviții care‑și fac veacul la Café Sport sau la Hawelka. Nu, nicidecum, ci pentru o educație solidă de care lui momentan i se rupe. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apără cupa cu lichid gălbui și își ferește ochii. — Soția cunoscutului... bâiguie, pentru prima dată cu o voce puțină, călduță. — Fosta soție... confirmă didactic mentorul. Fosta soție a celui de la care am învățat și viața, dar și moartea... Cu cât patos a lucrat după Eliberare ! Cine s-ar fi gândit că i se va pune la îndoială cinstea, chiar de către ai săi ? Eram prieteni, până în ultimele momente. Dacă nu s-ar fi pierdut în împrejurări atât de dureroase... — Nu e soția
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care își bătea joc cu măsură ? „N-ai crede, poate.“ „Știi, probabil.“ Simțise ironia cu care recitea, parcă în fața ei, pagini știute, iritarea de a se asculta vorbind, îngăduința, o calmă detașare de retorica acestor formule, readuse cu un anume patos totuși. Glasul își păstra căldura. Chiar când nu mai reușea, parcă, să stăpânească ironia dintre cuvinte. Tocmai acest joc îl tulburase, simțea, și pe el. Suprapunerea chipului vizitatoarei cu portretul știut îl emoționa cu-adevărat, nu ținea s-o ascundă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
treptat de soț, conviețuirea eșua lent într-o formalitate suportată ? Ridicase privirea, întâlni prea multe capete întoarse spre pașnicul dialog. Ortansa îl avertizase deja că prelungitele conversații cu Vera produc comentarii. Surprizele se aflau mai ales în Lucian, încântat de patosul interogativ al celuilalt, mobilizat de neliniștile și lecturile unui interlocutor căruia îi încredința faliile ascunse, împotmolirile, chiar dacă atât de bine adăpostite sub ținuta reticentă. Orgolios, scrupulos : disprețul față de plebe, convertit în distantă cordialitate. Egoismul disimulat în corectitudine, setea afectivă deviată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
negustorul Își gătise spaghetele, Împrăștiate pe pavaj, și a polițistului care le aduna de pe jos și le arunca În grămada de sfărîmături. Mai tîrziu, am avut impresia că aceste obiecte jalnice și neînsuflețite au ajuns să-mi redea, cu un patos fără egal, toată povestea vieții acestui om, căldura lui binevoitoare, prietenia lui zîmbitoare - căci Îl văzusem de multe ori - și strădania lui măruntă și vrednică de milă de a-și duce existența mizeră, Însă plină de speranță, cum putea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
premierul spune că l-a făcut țării, îl huiduie rânjind sardonic, pe unde îl văd prin țară, deși Boc le spune sus și tare, ce bunăstare a preconizat el pentru România. Ascultați-l numai! După câte ne spune cu atâta patos și convingere Emil Boc, ar trebui mai degrabă să i se facă statui în toată țara pentru curajul avut. Așa că dragi români, de mâine dați fiecare câtre un leu, pentru statuia lui Boc. Dacă vreți, o vom face și inaugura
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]