1,557 matches
-
politic, prin împrumuturi masive din limbile latină, franceză și italiană. Constituirea unei clase politice contribuie la preluarea din afară a unei terminologii capabile să denumească noile realități ale timpului. Limbajul politic al epocii trădează încă semnele retoricii pașoptiste, marcată de patosul exprimării, o "retorică de amvon"493, care abundă în cuvinte și metafore religioase, cu finalități persuasive. Dincolo de amestecul de vechi și nou, de proliferarea unor clișee de expresie și de conținut, care obligă discursul politic al acestei perioade să intre
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de ele, chiar dacă unii le considerau clișee goale sau domenii exterioare poeziei și încearcă o remodelare în maniera personală a lor. În acestă primă etapă a creației, temele actualității suferă o tratare mai mult exterioară, din care nu lipsesc clișeele, patosul monoton, retorica vorbelor mari. Sunt accentele de specifică energie, proiectul unui model uman conceput în stil cotidian-realist. Mai târziu apare înclinația de a trece în prim plan viața interioară, necesitatea căutarii unui sens. Ion Pop reproșa acestei poezii impersonalitatea versurilor
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sunt admise în catolicism și în protestantism. Din punct de vedere al purității sentimentului religios, restricția e întemeiată. Pentru ortodoxie, muzica e vorbire cântată. Textul liturgic e o convorbire cu Dumnezeu și sensul cuvintelor se potențează și se dilată prin patosul melodic al glasului omenesc. E adevărat că și muzica instrumentală poate crea dispoziții religioase, dar prin faptul că nu e cântată de glas, prin care sufletul participă direct la actul adorării, ci executată de instrumente, ea pare ceva exterior și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
domeniul religios al artei și al Bisericii. Gândiți vă bunăoară la dumnezeiescul moment al sfințirii darurilor în timp ce se cântă Pre tine te lăudăm! Sau la sunetul a zeci de clopote, ce bat deodată în noaptea învierii. în sfârșit, sublimul patetic. Patosul, zice Tratatul antic, nu e totdeauna unit cu sublimul, fiindcă sunt pasiuni, cum e compătimirea sau durerea, care nu sunt sublime; dar când patosul se unește cu sublimul „ca sub viforul unei furii divine, dă cuvântării o însuflețire profetică” (Pag
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la sunetul a zeci de clopote, ce bat deodată în noaptea învierii. în sfârșit, sublimul patetic. Patosul, zice Tratatul antic, nu e totdeauna unit cu sublimul, fiindcă sunt pasiuni, cum e compătimirea sau durerea, care nu sunt sublime; dar când patosul se unește cu sublimul „ca sub viforul unei furii divine, dă cuvântării o însuflețire profetică” (Pag. 34). Peste orice clasificări însă, sublimul, nedeterminat de esteticieni în natura lui intimă, e determinat în manifestarea lui ca o putere nelimitată, infinită, gigantică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
contemplației religioase. Ele aparțin la două ordine de existență deosebite: arta se integrează ordinii naturale, mistica ordinii supranaturale. Una e din lumea aparențelor frumoase, cum zice Delacroix, cealaltă din lumea certitudinilor divine. Contemplarea vastității unei mări înfuriate e sublimă, contemplarea patosului dezlănțuit al unui amor primăvăratic e sublimă, contemplarea unei simfonii, care seamănă cu susurul imens al flăcărilor unui incendiu, e de asemenea sublimă; dar poate înlocui acest sublim estetic, al strălucitoarelor aparențe, sublimul real și supranatural al dumnezeirii, manifestat în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
accidentare. Autorul își încheia scrisoarea într-un stil retoric plin de emfază: "Maghiarimea trăitoare în această diasporă, îndurând mii de vicisitudini, ar merita să aibă parte de o energică susținere în posibilitățile ei de deplasare"119. Față de dorința plină de patos a salvargărdii națiunii, realitatea era cu totul alta. Așa cum semnalase întreprinzătorul Hideg Imre: pur și simplu nu se găseau anvelope destule care să asigure circulația în acele condiții, cât se poate de vitrege, ale traficului rutier. S-ar fi angajat
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
perspectivă comparatistă, rolul elitei în procesul devenirii unei națiuni. Introducere După decembrie 1989, cultura română văduvită de izolaționismul regimului comunist și supusă unei sistematice ideologizări, s-a aflat, în primii săi ani de recâștigare a libertății, sub semnul unui nou patos recuperator. Era vorba de restituirea unor momente semnificative din istoria sa, pe fondul unui exercițiu firesc al recuperării memoriei colective. Dincolo de această practică absolut necesară, se ridicau numeroase probleme care țineau de reînnoirea limbajului, prin reintroducerea în circuitul public a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
importanța extraordinară a Logosului ortodox 19. Partea a II-a Confesional și național Biserică, Tradiție și națiune Raportul dintre autoritatea laică și autoritatea religioasă a constituit o temă permanentă de discuție în care elita intelectuală s-a implicat cu mult patos, majoritatea dezbaterilor articulându-se în jurul noțiunilor de Biserică și Stat; Ortodoxie și Națiune. Problema falsei disocieri între "autohtoniști" și "europeniști" de care se face mult caz în discursul istoric comunist și post- comunist, plecând de la adecvarea sau nu la un
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Unul ("axa unipolara"), Spirituș Tutelaris al "poezie pure" ("în singur cer intelectual"), - poate "supraconștiința bergsoniana", ori, chiar cenzură interioară caracteristică artistului de geniu ("maestru astarteic și rar") - , întrerupe ("sculptează o pauză așa de pustiita") impromptu-ul ("dezordonată improvizație") plin de patos, a lui Roderick Usher, nemulțumit, pare-se, de soluția (ori metodă) poetica propusă: Dar Monos, axa unipolara în singur cer intelectual, sculpta o pauză așa de pustiita dezordonatei improvizații a unui maestru astarteic și rar, încât fâlfâitor, apodictic un duh
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
poezia lui ar fi câștigat în curățire; că și-ar fi pus invențiunea în teoreme și perfecțiunea în versuri; că, în sfârșit (cum s-a mai spus) Byron, ne-exilat, membru al Camerei Lorzilor, ne-ar fi scutit de mult patos oratoric și fericit cu o poezie mai scurtă?" 33 Ion Barbu, "Joc second", în Versuri și proza, 1984, p. 26. 34 Ion Barbu, "Poezia leneșa", în Versuri și proza, 1984, p. 170. 35 Cf. Henri Bergson, "L'énergie spirituelle", în
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
1880 până în 1883 redactor-șef și redactor pe probleme poltice. În această perioadă el are o bogată activitate publicistică. Eminescu, adept al ideilor politice ale partidului conservator, hotărât să demaște corupția și demagogia partidului liberal aflat la putere, scrie cu patos articole pe teme politice, împotriva guvernului, în care sunt evidente atât lupta vehementă pentru interesul național al românilor, pentru conservarea trecutului istoric sau pentru dezvoltarea economică a țării, cât și preocuparea pentru gradul de cultură/alfabetizare a românilor. Articolele sale
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
bune și frumoase... Au rămas pe dinafară numeroase alte lucruri aflate în Scripturile sfinte, așijderea ceea ce cuprinde o istorie de cinci mii de ani...” Nici el nu foloseș- te numele de Septuaginta pentru făcătura pe care o cîntă cu atîta patos! Dar trebuie să fac unele precizări pentru înțelegerea textului lui Flavius. Saduceii care dețineau majoritatea funcțiilor administrative în societatea iudaică din Palestina, nu recunoș- teau Talmudul ca pe o scriere sacră pentru că ea a apărut tîrziu în cultura lor, fiind
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
al mediocrității, o stare care, e drept, poate stăpîni omul pînă la paralizia ființei sale, cum tot așa de steril pare a fi și un alt sentiment, cel al geniului neînțeles. În fond, Noica încerca să se distanțeze (cu oarecare patos, cum ar spune Nietzsche) și detașeze de prejudecățile banale, cele care deformează și destramă ființa umană, acele sentințe ce segmentează, ilegitim, întregul în părți izolate, așa cum, aparent, se întîmplă lucrurile într-o pictură de-a lui Salvador Dali, acolo unde
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o carte, ci o idee. De aici caracterul incitant al dialogului pe care îl întreținea cu lectorul, ca și relativitatea bine temperată a dezbaterii (caracteristică spiritelor care eludează judecățile apodictice), la care se adauga o permanentă ispită a esențialului, un patos al lucidității, al ideilor clare și distincte, o plăcere a simplității demonstrațiilor, a observației aparent elementare, după cum aveam acolo și un evident simț al perspectivei istorice și al metamorfozelor istoriei (inclusiv literare). Aproape în fiecare pagină scrisă de Romul Munteanu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Teribile conflicte cognitive rezolvate prin scris. Ceea ce pe el l-a determinat să se miște spre un ideal, idealul eroului sfânt, pe alții îi lasă indiferenți. Încă din copilărie, amușina urmele sfinților. Le citea vecinelor din Viețile sfinților cu un patos care smulgea de la auditoriu bocete și țipete. Ba chiar hotărâse, copil fiind, să o șteargă spre port cu gândul Athosului, să ia urma sfântului Ioan, însă un căpitan l-a izgonit spre casă. „Atunci am eșuat ca sfânt”, conchide ironic
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pe respectul ce și-l poartă unii altora ca ființe raționale și ar avea nevoie de etici deontologice, și urmărind sporul global de plăcere obținut și ar avea nevoie de etici utilitariste. Titlul se legitimează însă așa cum e și de la patosul cu care media aduce în spațiul public vrăjitoria, ca și cum ar catapulta țara înapoi cu 1000 de ani. Pentru ei, pentru occidentali, suntem înapoiați și exotici. Nu suntem moderni și competitivi pentru că mentalitățile noastre nu sunt ale unor moderni, și nici
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
S. Alexandrescu făcea distincția dintre semnificatul sacru, care nu este produsul unui cod, și cel profan, care este rezultatul codului. Întrucât amnezia face imposibilă redarea conținutului, locul este luat de elementele de paralimbaj (vocea "clară, senină, fără nici un fel de patos, și totuși gravă, urgentă"572, "extraordinară", imposibil de uitat, o voce "clară, curtenitoare, fermă" 573, "o voce clară, distinsă, curtenitoare..."574) care redau ființa ce există în mod plenar, detașată de materie. Armonizarea dintre nume / conținut și voce/expresie redau
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
acest cuvânt înainte este în mod intenționat încărcat de subiectivitate, tocmai pentru a sugera și în acest fel genul de participare pe care o presupune noul domeniu de reflecție. Las cititorului să descopere logos-ul ascuns în rostirea plină de patos care urmează. 2 Rachel Carson, Silent Spring, Houghton Mifflin Company, Boston, New York, 2002. 3 Donella H.Meadows, Dennis L. Meadows, Jørgen Randers, William W. Behrens III, The Limits of Growth. A Report for the Club of Rome's Project on
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de gașcă? Îmi spui că la Realitatea, Europa FM sau ziarul pe care-l conduci poți să te exprimi atât de liber încât să nu-ți fie rușine de profesiunea pe care ți-ai ales-o. Și îmi vorbești cu patos de idealurile tale profesionale. Încă o dată, te cred, deși m-ai păcălit de 1 aprilie. Dar întrebările vin de la sine: dacă așa stau lucrurile, cine te-a împiedicat să respecți, în integralitatea lui, dreptul la replică al dlui Mihnea Berindei
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de destin, ci pentru că e liber, fiind conștient de sine, să acționeze. Caracterul voluntar, deci liber al faptelor sale îl înnobilează pe eroul tragic modern care provoacă cu înverșunare, iar nu doar acceptă lupta cu forțele contrare. Pentru Radu Stanca, patosul tragic este patosul lucidității, iar eroul tragic, cuprins de un adevărat extaz al lucidității sale, este un clarvăzător și această clarviziune îl umple de-o mândrie, a învingătorului. Chiar moartea lui reprezintă triumful suprem, un act de vitalitate prin care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru că e liber, fiind conștient de sine, să acționeze. Caracterul voluntar, deci liber al faptelor sale îl înnobilează pe eroul tragic modern care provoacă cu înverșunare, iar nu doar acceptă lupta cu forțele contrare. Pentru Radu Stanca, patosul tragic este patosul lucidității, iar eroul tragic, cuprins de un adevărat extaz al lucidității sale, este un clarvăzător și această clarviziune îl umple de-o mândrie, a învingătorului. Chiar moartea lui reprezintă triumful suprem, un act de vitalitate prin care ideea de om
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de-a lungul acestui secol cumplit (p. 15). Ironic până la sarcasm, crainicul suspect al autorului susține că piesa despre tiranie și libertate nu trebuie să prilejuiască analogii cu situații contemporane, că spectatorii nu au de ce să se lase cuprinși de patosul celor de pe scenă, ci doar să contemple cu răceală personajele : Îi veți vedea pe Brutus, pe Publicola, pe Aquillius și pe alții ; îi veți auzi vorbind. Dar să nu faceți imprudența de a raporta spusele lor la stări de lucruri
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de explozie. Se poate spune câte ceva, și atunci revendică toți libertatea cuvântului (II, p. 109). El îi arată elevului său diferența dintre dușmanii închipuiți și cei reali ai regimului : oratorii inofensivi demască unele lipsuri în activitatea organelor vorbind uneori cu patos, alteori cu ironie ucigătoare - dar întotdeauna la modul afirmativ, căci respectă hotarul dintre admis și interzis (II, p. 110), în schimb, Socrate, adevăratul adversar al oricărui sistem totalitar rigid, poate destabiliza ordinea instituită cu întrebările sale insidioase, preludiu al gândirii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
artificială care încearcă să se impună. "Wintermute" este un nume simbolic pentru tehnologia moartă; "winter"(iarnă) semnifică răceală, lipsă de viață și "mute" (mut) semnifică tăcere. Termenul stabilește astfel o antinomie între tehnologia moartă și oamenii vii, fără a prelua patosul cu care Nietzsche susținea superioritatea vieții umane față de lucrurile "moarte". În final, Case își descrie, plin de dispreț, trupul său ca pe "o bucată de carne" și nu există, în tot romanul, nici un cuvînt de laudă închinat trupului sau naturii
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]