3,343 matches
-
o soluționeze, acum 70 de ani, prin ordonanță... de urgență, chestiunea sîrbilor ("de meserie războinici"), eforturile Papei Pius al XI-lea de a încerca o "deschidere", un dialog cu ortodoxia, problema ștrandurilor, stabilimente care, atunci, intrau în conflict cu draconismul Patriarhiei, calitatea apei pe litoral, "Tîrgul cărților", cu remarca atît de actuală că, deși "în criză", standurile sînt burdușite cu noile apariții (ca la recenta " Săptămînă a cărții" de la Teatrul Național), suspensia chestiunii tezaurului românesc de la Moscova, densitatea înmărmuritoare, atunci ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Yasser Arafat, au primit Premiul Nobel pentru Pace. A doua misiune încredințată a fost aportul personal în realizarea proiectului de construire a bisericii ortodoxe românești și a așezământului religios la Ierihon. Proiectul însemna în primul rând completarea terenului proprietate a Patriarhiei Române prin cumpărare de teren vecin de la proprietar palestianian. În audiența pe care mi-a acordat-o, în orașul Gaza, ministrul autorității naționale palestiniene pentru Justiție s-a lăsat convins de pledoaria mea și, în momentul în care își pregătea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
să îmi dea semnătura pe cererea Bisericii Ortodoxe Române de a cumpăra teren de la localnic din Ierihon vecin cu un credincios ortodox român în Țara Sfântă și înmormântat în cimitir ortodox de acolo, Dumitru Samoilă, care dăruise terenul său către Patriarhia României, a sunat telefonul scurt, la celălalt capăt al firului fiind însuși președintele Autorității Naționale Palestiniene, Yasser Arafat. Ministrul i-a raportat președintelui că îl are în audiență pe reprezentantul diplomatic român cu reședința la Ierusalim. Președintele Yasser Arafat i-
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
invazie avaro-slavă a distrus principalele orașe din Scythia Minor și atunci probabil și-a încetat existența. Conform izvoarelor istorice, în secolul al V-lea, Scythia Minor alcătuia o eparhie unitară, cu un singur scaun episcopal, Tomis, devenit arhiepiscopat autocefal subordonat Patriarhiei de Constantinopol. Concluzionăm, cel dintâi ierarh al Bisericii scythane, din secolul V, a fost Timotei, care a semnat actele conciliului III ecumenic de la Efes (431), iar pe la 445-446, 448, arhiepiscop era Ioan, apărător al credinței adevărate și adversar al ereziilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
După el, pe la 550, a urmat Valentinian, care coresponda cu papa Vigilius, iar în 553, este citat în actele conciliului V de la Constantinopol, ultimul episcop de Tomis cunoscut. Conform informațiilor dintr-o Listă a mitropoliilor, arhiepiscopiilor și episcopiilor din cuprinsul Patriarhiei ecumenice, Notitia Episcopatuum, la începutul secolului al VI-lea, în Scythia Minor erau menționate alte 14 scaune episcopale. Acestea erau următoarele: Axiopolis, Capidava, Carsium, Callatis, Constantiana, Histria, Tropaeum Traiani, Troesmis, Noviodunum, Aegyssus, Salsovia, Halmyris, Zaldapa, Dionysopolis. Se pare că acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea, amintim pe Leonțiu de Bizanț, Ioan Maxențiu, Petru Diaconul ș. a. În secolele V-VI, în Scythia Minor, s-a constituit o adevărată rețea episcopală, ceea ce nu putea decât să impulsioneze creștinismul. Episcopia Scythia Minor, sub aspect canonic, depindea de Patriarhia de Constantinopol, iar episcopii tomitani aveau drept de jurisdicție (control) asupra creștinilor din stânga (nordul) Dunării, episcopia fiind înzestrată cu un apartat bisericesc numeros. Încă de la sfârșitul secolului al IV-lea, în Scythia Minor, era atestată viața monastică, în mediul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe malul drept, înființarea altora în Scythia Minor (Dobrogea), reorganizarea bisericească a Illyricumului, prin înființarea, în 535, a arhiepiscopiei Justiniana Prima, dependentă de Roma, sub oblăduirea căreia se aflau comunitățile din nordul Dunării, statuarea, în 545, a poziției privilegiate a patriarhiei de Constantinopol în Imperiul creștin.46 Arhiepiscopia de Justiniana Prima Domnia împăratului Justinian (527-565) a fost o perioadă de relativă pace religioasă la Dunăre și în Pont. În acest context, a avut loc o reorganizare bisericească a prefecturii Illyricum, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din însuși textul novelei, aceasta se întindea asupra episcopiilor din provinciile Dacia Mediterranea, Dacia Ripensis, Moesia Superior, Dardania, Prevalitania, Macedonia Secunda și o parte din Pannonia Inferior. În schimb, provinciile Moesia Inferior și Scythia Minor rămâneau în continuare sub jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol. Aceste provincii erau locuite de o populație romană sau romanizată. Subliniem că jurisdicția acesteia se extindea și asupra unor regiuni și cetăți din nordul Dunării, după cum rezultă din textul novelei, în care se spunea că frontierele Imperiului s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mitropoliți și episcopi pentru scaunele vacante, controlul întregii vieți și administrații bisericești în aria sa de competență. Același arhiepiscop judeca orice abatere de la disciplina și rânduiala bisericească. Noua arhiepiscopie era autocefală, dar păstra legăturile dogmatice, canonice și de cult cu Patriarhia de Constantinopol, iar, pe de altă parte, istoricii catolici (precum Zeiller) susțin că de fapt aceasta n-a fost decât un vicariat al papei.47 În ceea ce privește titularii, primul arhiepiscop de Justiniana Prima a fost Catelian (latin), iar dintre urmașii săi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
succes. După 602, în urma năvălirii slavilor, se pierd urmele arhiepiscopiei de Justiniana Prima și ale mitropoliilor și episcopiilor supuse ei. În cele din urmă, în 731, împăratul Leon III Isaurul o desființează oficial, eparhiile ei sufragane fiind trecute sub jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol. Se cuvine însă să mai stăruim asupra arhiepiscopiei sus menționate, pentru a vedea legăturile ei cu teritoriile din nordul Dunării. Așa cum am arătat, Justinian a refăcut o bună parte a fortificațiilor de pe linia Dunării și din interiorul Dobrogei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În acest interval, avem centre bisericești-episcopii la Dorostolon, Tomis, Axiopolis, în secolele XI-XIII-sedii episcopale au fost și la Dinogetia (Garvăn), Noviodunum (Isaccea), la mijlocul secolului XIII, acestea ca și întreg teritoriul dobrogean au fost puse sub autoritatea mitropoliei de Vicina, subordonată patriarhiei de Constantinopol. Lipsa informațiilor istorice, a inscripțiilor, inexistența bisericilor și a obiectelor creștine nu permit aprecierea conținutului de idei, credințe și practici ale locuitorilor fostei provincii Scythia Minor, în intervalul cuprins între căderea limesului dunărean (614) și recucerirea lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Halici și Biserica ortodoxă rusă exercita o anumită autoritate asupra Moldovei, a ținutului est-carpatic și în Rusovlahia. În general, după secolul al X-lea, odată cu revenirea Imperiului la Dunăre, comunitățile creștine românești țineau de ritul oriental-răsăritean, de Biserica bizantină, prin patriarhia de Constantinopol, apogeul a fost atins în secolele XIII-XIV, prin mitropolia de Vicina. Ruptura din 1054 a găsit comunitățile creștine din ținuturile românești în sfera de influență a Constantinopolului, a ortodoxiei. La sfârșitul secolului al X-lea și începutul celui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunăre și-au încetat activitatea, iar populația creștină romanizată a fost prigonită și a îndurat multe suferințe din partea slavilor și protobulgarilor, pe atunci neamuri păgâne. După o lungă și grea perioadă, în 864-865, bulgarii s-au creștinat, fiind subordonați canonic patriarhiei de Constantinopol. Instalarea slavilor în nordul Dunării, creștinarea bulgarilor și răspândirea culturii și limbii slavone în această zonă au avut urmări însemnate asupra vieții bisericești a românilor, în secolele VII-X. Asimilarea etnică a slavilor de către autohtoni (români) s-a desfășurat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Dobrogea, provincie de margine a țaratului bulgar, acolo unde tradițiile creștinismului paleo-bizantin aveau rădăcini adânci și unde, după organizarea bisericii bulgare, în secolul al X-lea, Dristra (vechiul Durostorum) deținea un loc primordial. Evoluția bisericii bulgare între 927, constituirea patriarhiei de la Preslav și 967, când, după declanșarea conflictului bizantino-ruso-bulgar, reședința patriarhiei trece la Dristra, devenit centru bisericesc-cultural, și-a pus amprenta asupra vieții bisericești din Dobrogea și Dunărea de Jos. Ulterior, reședința patriarhiei bulgare se va muta din răsărit în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștinismului paleo-bizantin aveau rădăcini adânci și unde, după organizarea bisericii bulgare, în secolul al X-lea, Dristra (vechiul Durostorum) deținea un loc primordial. Evoluția bisericii bulgare între 927, constituirea patriarhiei de la Preslav și 967, când, după declanșarea conflictului bizantino-ruso-bulgar, reședința patriarhiei trece la Dristra, devenit centru bisericesc-cultural, și-a pus amprenta asupra vieții bisericești din Dobrogea și Dunărea de Jos. Ulterior, reședința patriarhiei bulgare se va muta din răsărit în apus, la Ohrida. În acest interval au pătruns în Dobrogea și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
primordial. Evoluția bisericii bulgare între 927, constituirea patriarhiei de la Preslav și 967, când, după declanșarea conflictului bizantino-ruso-bulgar, reședința patriarhiei trece la Dristra, devenit centru bisericesc-cultural, și-a pus amprenta asupra vieții bisericești din Dobrogea și Dunărea de Jos. Ulterior, reședința patriarhiei bulgare se va muta din răsărit în apus, la Ohrida. În acest interval au pătruns în Dobrogea și forme de cult bisericesc, dar acestea s-au pierdut, numai formele artistice au supraviețuit.27 După cucerirea lui Ioan Tzimiskes (970), Dristra
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ohrida. În acest interval au pătruns în Dobrogea și forme de cult bisericesc, dar acestea s-au pierdut, numai formele artistice au supraviețuit.27 După cucerirea lui Ioan Tzimiskes (970), Dristra devine o simplă mitropolie bizantină, dependentă, până în 1020, de patriarhia de Constantinopol și a jucat un rol important în organizarea bisericească din teritoriile cucerite de Bizanț. Cetățile de pe limesul danubian aveau, la rândul lor, biserici și erau probabil reședințe episcopale, în secolele X-XI. După cucerirea Bulgariei, împăratul Vasile II organizează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de către greci, proces prezent în viața bisericească de la sud de Dunăre, unde se constată o adevărată bizantinizare până în 1204. Dar, la sfârșitul secolului al XI-lea, sub Alexie Comnenul (1081-1118), episcopia Dristrei este ridicată la rang de mitropolie (1087), subordonată patriarhiei de Constantinopol. Noua mitropolie cuprindea numeroși clerici. Aceasta se petrecea, nu întâmplător, tocmai într-o vreme de întărire a autonomiei politice a orașelor și a feudalilor locali-statul paristrian ! Bizanțul le-a acordat acestora o autonomie bisericească. Aici întâlnim un cler
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acționat călugărul Eftimie, la mijlocul secolului al XI-lea, pentru creștinarea pecenegilor lui Kegenes. În secolul al XII-lea, istoria politică, ca și cea bisericească, a Dobrogei a continuat pe cea din secolul precedent, sub autoritatea mitropoliei de Dristra și oblăduirea patriarhiei de Constantinopol, ea avea cinci episcopii dependente, cum aflăm dintr-un text din 1143-1144. O episcopie subordonată Dristrei pare să fi fost la Dinogetia-Garvăn, așa cum indică un sigiliu de plumb descoperit aici. În același timp, mitropolia Dristrei întreținea relații cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
călugări ortodocși (greci) și înființase la Morisena, reședința sa, o mănăstire pentru ei, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, înzestrată cu bunuri și privilegii. Acei călugări "graeci" puteau fi bizantini și bulgari, probabil că Morisena ortodoxă, ca și Vidinul, erau subordonate patriarhiei bulgare de la Ohrida, până la 1018-aceste legături cu clerul sud-dunărean, bulgaro-bizantin, ale lumii din Banat nu sunt surprinzătoare. Nu trebuie să omitem legăturile existente între feudalitatea Europei centrale (Germania, Moravia, Boemia, Ungaria) și cea din sud-est (Bizanț, Bulgaria, Serbia), după cum între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Ohrida decade, în urma înființării noii Arhiepiscopii de Târnovo, capitala noului țarat vlaho-bulgar. În fruntea ei a fost numit pr. Vasile, cel care a dat binecuvântarea pentru revoltă, înălțat la treapta de arhiepiscop și hirotonit de episcopul grec de Vidin. Patriarhia de Constantinopol și Arhiepiscopia de Ohrida, amândouă aflate în mâinile grecilor, n-au recunoscut noua Biserică ortodoxă vlaho-bulgară, cu centrul la Târnovo. Noul arhiepiscop Vasile a organizat sistematic noua instituiție, a hirotonit episcopi vlahi și bulgari, în locul celor greci, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
patriarhul de Constantinopol. Însă după cucerirea orașului de cruciați, în 1204, Asăneștii au ajuns la o înțelegere cu bizantinii, care au pus bazele Imperiului de la Niceea (1204-1261). După împăcarea politică a urmat și cea bisericească, biserica bulgară intră sub ascultarea patriarhiei de la Niceea, iar titularul ei Gherman a recunoscut, în 1235, autocefalia bisericii cu centrul la Târnovo și titlul de patriarh lui Ioachim. Patriarhia de Târnovo a cunoscut o evoluție remarcabilă, prin înființarea unei școli teologice de copiști, construirea de biserici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Imperiului de la Niceea (1204-1261). După împăcarea politică a urmat și cea bisericească, biserica bulgară intră sub ascultarea patriarhiei de la Niceea, iar titularul ei Gherman a recunoscut, în 1235, autocefalia bisericii cu centrul la Târnovo și titlul de patriarh lui Ioachim. Patriarhia de Târnovo a cunoscut o evoluție remarcabilă, prin înființarea unei școli teologice de copiști, construirea de biserici și mânăstiri, cu preoți și călugări români și bulgari. Școala de la Târnovo era condusă de mari cărturari și teologi, precum Teodosie, ales patriarh
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și el patriarh. Manuscrisele acestei școli, în limba slavonă, au circulat și în nordul Dunării-să amintim și corespondența dintre Eftimie și Nicodim al Tismanei. Din păcate, în 1393, țaratul bulgar de Târnovo este ocupat de turci și apoi desființat, iar patriarhia sa care oblăduise timp de două secole credincioșii vlahi și bulgari și-a încetat activitatea. În locul acesteia a rămas, după 1393, o simplă mitropolie așezată sub jurisdicția patriarhiei de Constantinopol.31 Viața bisericească în Transilvania și Banat Am arătat mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țaratul bulgar de Târnovo este ocupat de turci și apoi desființat, iar patriarhia sa care oblăduise timp de două secole credincioșii vlahi și bulgari și-a încetat activitatea. În locul acesteia a rămas, după 1393, o simplă mitropolie așezată sub jurisdicția patriarhiei de Constantinopol.31 Viața bisericească în Transilvania și Banat Am arătat mai sus (cap. VI), cum a avut loc instalarea ungurilor în Panonia, apoi cucerirea primelor formațiuni politice românești din Transilvania și începuturile creștinării lor. În timpul regelui Ștefan cel Sfânt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]