5,114 matches
-
copacii relicve și întregul oraș ca o peșteră nesfârșită între cer și pământ. Pașii bărbatului singuratic se voalează și se pierd în hăul propriei umbre. Vine cu ploaia în față, biciuit de vântul rebel. - Bună dimineața, domnule doctor!... deschide cabina paznicul și iese în pragul ușii, trezit din moțăiala lui, din gândurile lui de paznic de noapte, alarmat de scrâșnetul porții de fier și de hărmălaia molcomă a câinilor uzi și flămânzi. - Cheile, te rog... - Am lăsat deschis holul de la intrare
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
bărbatului singuratic se voalează și se pierd în hăul propriei umbre. Vine cu ploaia în față, biciuit de vântul rebel. - Bună dimineața, domnule doctor!... deschide cabina paznicul și iese în pragul ușii, trezit din moțăiala lui, din gândurile lui de paznic de noapte, alarmat de scrâșnetul porții de fier și de hărmălaia molcomă a câinilor uzi și flămânzi. - Cheile, te rog... - Am lăsat deschis holul de la intrare... - Mda, mulțumesc... Adulmecându-l, câinii îl însoțesc ...”câinii și ei...” Traversează aleea și curtea
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
și curtea în semiîntunericul serii. Câinii adulmecându-l... Ploaia încetase, vântul amuțise... -Am lăsat deschis holul de la intrare, poftim cheile!... -Mda, bună-seara, domnule doctor.... Pașii bărbatului înalt, exagerat de înalt, se voalează în propria umbră diformă depărtându-se conștient că paznicii nu sunt niciodată aceiași, orașul o altă peșteră între cer și pământ, străzile altele, câinii flămânzi... Cum nici copacii niciodată aceleași relicve. Înțelegea, acum, de ce oamenii se simt uneori, în zilele pustiitoare de noembrie, când plouă cu acid și întunericul
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
precizeze ... „îmi lipsește curajul.” „Vecina mea de scaun și de suferință, este poate singura mostră de feminitate adevărată în cloaca asta ca și asexuată. Face față plină de curaj situației. Zadarnic. Bărbații se prefac că nu o bagă în seamă. Paznicii o ignoră cu bună știință. Cei cu cagule trase pe față se poartă cu noi ca și cum ar fi, nu paznici de ostatici, ci hoți de cadavre.” În simbol, Laila este imaginea unui Babilon de altădată, cu obiceiuri și tradiții bine
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
asta ca și asexuată. Face față plină de curaj situației. Zadarnic. Bărbații se prefac că nu o bagă în seamă. Paznicii o ignoră cu bună știință. Cei cu cagule trase pe față se poartă cu noi ca și cum ar fi, nu paznici de ostatici, ci hoți de cadavre.” În simbol, Laila este imaginea unui Babilon de altădată, cu obiceiuri și tradiții bine înstăpânite, asemenea modelului de dantelă pe care îl lucrează. În prezent, este trecută cu vederea de toți. Războiul este în
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
veți fi fericiți?!” Finalul este dramatic. Ceea ce nimeni nu spera să se întâmple, se întâmplă. „Constat indiferentă că ușa metalică e cu balamalele sfărâmate, că zidul s-a dărâmt în răstimp. Suflul exploziilor a malaxat Babilonul. Nu mai sunt nici paznicii care să ne oprească. Suflul altei explozii ne eliberează de zidul de chirpici. Molozul se spulberă, cahlele de lut se dărâmă. Aerul îmbibat cu izul cărnii de tun, ne învăluie. E prețul libertății. Unul scump. Laila pare a fi o
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
de lut se dărâmă. Aerul îmbibat cu izul cărnii de tun, ne învăluie. E prețul libertății. Unul scump. Laila pare a fi o statuie. Privit de sus, trupul ei răstignit peste arme este întreg. Constat indiferentă că nu mai sunt paznici, nici uși, nici drugii de fier de la geam. Nu mai e zid, nici tavan. Suntem liberi! Liberi. De ce nu plecăm?! De ce am pleca?...” Este magistrală încheierea cărții și de o certă valoare estetică. Laila, ca o efigie a libertății și
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
nu plecăm?! De ce am pleca?...” Este magistrală încheierea cărții și de o certă valoare estetică. Laila, ca o efigie a libertății și păcii, răstignită peste arme. O femeie, războindu-se cu o civilizație. Nu mai există nici un fel de îngrădire, paznici, uși, drugi de fier, zid sau tavan. Libertatea le aparține tuturor. Cineva s-a răstignit pentru ca altcineva să fie liber. „Aerul îmbibat cu izul cărnii de tun, ne învăluie. E prețul libertății. Unul scump.” În mod inexplicabil, nimeni nu vrea
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
după Revoluția din Decembrie 1989, asupra vieții din închisorile comuniste, cititorii au aflat multe din suferințele celor întemnițați. Dar una este să citești despre suferință și alta este s-o trăiești. Astfel, lipsa totală de libertate, zăvorât pe dinafară de paznic, într-o celulă mică cu mai mulți, între care bătrâni și bolnavi, cu pături suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare își făcea necesitățile mari și mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi și noapte
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
de lebede, care încearcă să spargă gheața cu ciocurile, în gerul și vântul năprasnic, pentru a salva un puișor de-al lor, căzut pradă apelor ce înghețau instantaneu la malul mării. Salvarea vine de la Molda, o cățelușă maidaneză, care anunță paznicul din apropiere despre pericolul iminent”... În timpul redactări primei cărți, am scris doar într-o lună de zile romanul „CÂT DE MULT TE IUBESC...”pe care l-am editat în iulie 2010 la Editura AIUS din Craiova care o prezintă astfel
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
oameni din diferite țări și culturi pe teme diferite: despre politica, economie, arta, religie etc. Iar aici în Spania am avut din plin această posibilitate. Mă împrietenisem în aceea perioadă cu un muncitor din Brazilia pe nume Carlos însă noi paznicii îi ziceam Papă, pentruca așa ne strigă el ori de cateori pleca să mănânce și lasă sculele sale de lucru la poarta în ghereta noastră. Dacă vreodată am putut să văd o imagine a unui om degenerat moral mai vie
JURNALUL UNUI CALATOR (6) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358825_a_360154]
-
nesomn În somn și în nesomn ne legănăm, Ca-n mari spânzurători din cer, mai sus, Visăm și ne-ntrebăm ce mai visăm. Când soarele recade la apus. Mestecenii copilăriei versuri spun Din cartea lui Esenin, pe de rost, Un paznic m-a bătut lângă un prun, Decât deștept și bun, mai bine prost. Viața-i neplăcere, prea mult chin, Stăm pe-un vulcan viclean și mult corupt, Există și dulceață în venin, Tu poți să fii un ghimpe sau un
ÎN SOMN ŞI ÎN NESOMN de BORIS MEHR în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358896_a_360225]
-
Zalmoxis drept răsplată. Prin ea nu mai este înălțat La fericirea veșniciei cel vinovat. POPORUL Să recunoască cel vinovat! Murmură în semn de rugă și blestem.). VEZINAS Răgazul mărturiei umile Este de acum în trei zile! La scările suișului înghețat Paznicii așteaptă pe cel vinovat. Prin chin și moarte e iertat. ( Fulgere și tunete.). Zalmoxis, alege și înseamnă pe cel vinovat! Dă, mare zeu, dezlegare, Dă, mare zeu, poporului iertare! De când sunt dacii nimeni n-a îndrăznit Neamul ași trăda, altfel
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
nu mă prindă apatia Că lumea-ntreagă e un sanatoriu Cu pacienți care-și ignoră maladia Îmi trag de milă, peste ochi tichia Și întrerup lumina provizoriu Ca Gânditorul de la Hamangia, cioplit în piatră. Poate în ivoriu Îmi pun motanul paznic pentru vise Și-adorm de sforăit, instantaneu Odată, când credeam că adormise, L-am prins înfulecând dintr-un pateu Cu-atâta poftă, că era în stare Sătul, să ceară tuturor, iertare! Referință Bibliografică: Dolce vita / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
DOLCE VITA de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359058_a_360387]
-
nuanțe de roșu-pal, dar nu același lucru se întâmpla cu gâtlejurile, parcă din ce în ce mai însetate, care primeau licoarea cu mare plăcere, și paharele trebuiau din nou să fie umplute de moș Ilie, „pândar de vie” (poreclă ce-i rămăsese de când era paznic la Armurieru din Zătreni, cu mult înainte de-a avansa ca administrator la moșia conului Pandele). Cum vă spusei, ceva mai devreme, plutonierul de companie „DUȘCĂ” s-a oprit în dreptul meu, iar în momentul când l-am salutat, mi-a
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
de lebede, care încearcă să spargă gheața cu ciocurile, în gerul și vântul năprasnic, pentru a salva un puișor de-al lor, căzut pradă apelor ce înghețau instantaneu la malul mării. Salvarea vine de la Molda, o cățelușă maidaneză, care anunță paznicul din apropiere despre pericolul iminent”... În timpul redactări primei cărți, am scris doar într-o lună de zile romanul „CÂT DE MULT TE IUBESC...”pe care l-am editat în iulie 2010 la Editura AIUS din Craiova care o prezintă astfel
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
din adânc, din ceruri, din codru, Viața, ca florile-n crâng , se duse ca Orbul, Ce să-nțelegem și cum? Duminică a împăcării, Trecutul pare doar fum, ostateci suntem întrebării. Operă-bufă trăim, plângem zadarnic, În ghilimele vorbim, Domnul nu-i paznic, Mările, drogul,poem, visul Nirvanei, bem fără să bem, iubim sfârcul Ioanei. Se făcea că mările au secat, Umblam în gigantice cratere, Mă priveai cu alți ochi, Eu mă scufundam în nisipul marin, Un picior, un braț, un obraz, jumătate
NU SUNT POETUL ABISAL de BORIS MEHR în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359508_a_360837]
-
noilor comuniști. Printre muncitori erau infiltrați securiști care aveau rolul de supraveghere și raportare a tot ce se întâmpla la aceste acțiuni. Duminicile deveneau pentru muncitori zile de lucru, iar pentru țărani un adevărat calvar. Moș Lică fiind angajat ca paznic la combinatul forestier era chemat la fiecare acțiune din satele apropiate orașului. Moș Lică însă avea un fel de apropiere de cei care lucrau în combinat dintre săteni și când afla de astfel de plecări la sate își anunța cunoscuții
BELDIE MARTOR OCULAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360560_a_361889]
-
intra în dormitorul comun. Nu erau paturi etajate, ci dispuse într-o sală mare unul lângă altul. Sala cuprindea cam vreo treizeci de paturi. Stingerea se dădea la 9 seara, iar pedagogul de serviciu, un localnic care făcea și pe paznicul de noapte, stingea lampa de petrol. Acum începeau poveștile despre câte toate în lume! Un punct de atracție era povestea lui Beldie care nu era de seama celor din clasa lui, adică era cu un an mai mare, și în
BELDIE ŞI SERILE DE INTERNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360590_a_361919]
-
dreptul să fie servit în săptămâna următoare de către învinși, adică să i se păzească vitele, primea o potcoavă pe care o pierdea sau nu scotea cioata când pierdea! Poveștile din serile de internat erau întrerupte frecvent fie de pedagogi, de paznicul de serviciu sau chiar de cadrele didactice. Când Beldie le-a povestit de botele crestate de Grapă, mulți au fost interesați să știe cum se fac. Penarul încrustat cu numele lui Beldie a devenit brusc obiect de interes pentru colegi
BELDIE LA INTERNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360658_a_361987]
-
mintă că Iisus a înviat.../ Și neștiind că moartea nu biruie Viața/ s-au prăbușit cu-armura-romană la pământ,/ când Învierea-Vieții dăduse Moartea...morților!/ Mărire lui Iisus și Învierii Lui!.../ În Dimineața-Înaltă și Caldă a Primăverii/ nici piatra, nici peceea, nici paznicii,/ nici Moartea n-au biruit Viața!/ Mărturiseau tăcute miresmele luminii/ împodobind mormântul... și îngerul de pază!.../ De-aceea corcodușii, măceșii, porumbarii...,/ și-au pus pe frunte albul, parfumul și dulceața.../ Vestind că-n moartea noastră este ascunsă Viața!/ Și florile
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
-i cunoaștem. Ba îi și botezarăm. Pe fetiță o cheamă Georgi ca pe mine, iar pe el, arătând către ied, Cristinel, de la Cristina. - Nu pot să vi-i dau, pentru că trbuie să-i declar la Poliție..., la Ocolul silvic..., la paznicul de vânătoare... Nu-i poți ține în captivitate, cum credeți voi. Trebuie declarați. Și după ce se fac mari, trebuie eliberați, duși în pădure, în lumea lor, unde se simt, cum vă simțiți voi la Craio- va cu mami, cu tati
PARTEA A II-A de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360009_a_361338]
-
mai grijuliu cu Beldie, ca un adevărat frate mai mare. A doua zi avea să afle și moș Lică povestea lui Beldie. Grapă avea să afle că moș Lică îl cunoștea pe tata lui Beldie din combinat, unde el ca paznic cunoștea multă lume. Atunci și-a dat seama de ce îi era frică lui Beldie de milițieni, căci se pare că aceștia îl căutau. Tactica s-a schimbat, căci moș Lică nu l-a mai lăsat să vină după vite în
BELDIE ŞI SERILE DE IARMAROC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360170_a_361499]
-
arabil, pădurea reprezenta o altă bogăție a domeniului, având variate utilități: pentru foc, scândură, șindrilă; în pădure erau crescuți porci care foloseau ghindă. Țăranii își luau liber lemnele de care aveau nevoie, indiferent ce utilitate le dădeau, dar cu acordul paznicilor. După informațiile urbariilor rezultă foarte clar că pădurile erau păzite. În păduri erau animale care erau vânate, fiindu-le folosite des, pieile și carnea. Pe domeniul Cehu, din care făcea parte și satul Ulmeni, pădurile sunt înscrise în urbarii, la
FUNCŢIILE GEOECONOMICE ACTUALE ALE ORAŞULUI ULMENI-MARAMUREŞ (1) de MIRCEA BOTIŞ în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360144_a_361473]
-
de proaspăt și de nou îi creea impresia unui paradis vegetal.Insa ceva îi atrase atenția în acel răi terestru și anume două pietre funerare,care domneau de multă vreme peste întreaga pajiște la umbră unui stejar bătrân și noduros ,paznic al secretelor adăpostite de padure.Mainile roze ca niște petale de trandafir,curăță locul de frunze astfel încât,cele două inscripții se puteau citi clar acum:”Annika Hoffman-47 de ani iar pe cealaltă piatră de mormânt:”Gregor Hoffman-52 de ani .Curățând
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]