KorAP: Find »[drukola/base=peșteră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...364 >

9,077 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

prietenul său, aruncaseră în aer bârlogul bestiei. Stătuseră exact acolo unde se afla acum. El, plin de entuziasmul descoperirii secretului toiagului și gata să se arunce în necunoscut, Calistrat, cumpătat de experiența atâtor ani în care fusese singurul paznic al peșterii. Tot el îl învățase că bestia i se poate strecura în minte ca să-l amăgească. Chiar asta se întâmpla și acum, încerca să-l atragă pe terenul ei și astfel să-l prindă în capca nă. Se întoarse cu spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
impresia că fiecare centimetru pătrat de piele este o rană deschisă. Dădu din mână căutând să se ferească de loviturile lui. Tusea se calmă și se ridică în capul oaselor. Privi spre locul unde trebuia să se afle intrarea în peșteră. O grămadă de bolovani se ridica acolo unde, înainte, se căsca golul întunecat. Mulțumit de ceea ce vedea, se lăsă din nou pe spate cu ochii ațintiți spre cer. Reușise, muntele se prăbușise exact așa cum își dorise el, oricine ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ei catifelate. Calistrat?! rosti el dintr-o dată, sărind din pat. Ce a făcut bătrânul aseară, pe munte? Bună dimineața! Te-ai trezit, în sfârșit. Cum te simți? S-a dus acolo, nu-i așa? Trebuia să fiu și eu la peșteră cu dânsul. Și eu fac bine, mulțumesc de întrebare! După două zile în care ai dormit ca un lemn, apropo, nu știam ce să cred, dormi ori ești leșinat, nu ai nimic de întrebat decât ce face Moș Calistrat? Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
așezându-se din nou. Chiar atât de mult am dormit? Ce s-a întâmplat? Nimic deosebit, câteva tone de bolovani s-au prăbușit peste tine, restul chiar nu merită să mai fie pomenit. Ah, ba da. Calistrat a fost la peștera vâlvei. Se pare că ai reușit să o închizi acolo, bestia nu a mai ieșit afară, nici atunci și nici în noaptea care tocmai a trecut. Îmi amintesc de explozie și de bolovanii căzuți peste mine. Întrebam ce s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu-i nici o problemă, am lămurit-o eu. Deja vizibilitatea din jur crescuse, soarele se vedea ca un disc prin ceața care începea să se ridice. O grămadă uriașă de pietre și bolovani se afla în fața lui, dincolo de intrarea în peșteră. Tot materialul cu care obturaseră ei gura bârlogului vâlvei fusese îndepărtat și adunat acolo. Oare, ce Dumnezeu se întâmplase? Ce căutaseră oamenii aceia și de ce dăduseră drumul bestiei din nou? Își amintea eforturile depuse de el și Calistrat ca să o ferece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
o ipoteză ce trebuia luată în calcul. Ce bine ar fi fost dacă l-ar fi avut alături pe Calistrat! Plin de ciudă, lovi cu piciorul o pietricică de pe jos. Nu asta intenționase dar piatra zbură cu viteză în gura peșterii, pierzându-se în întunericul de acolo. Deoarece nu era la nici zece pași de intrare, se aștepta să audă zgomotul făcut de aceasta rostogolindu-se pe pardoseala din interior. Însă nu percepu decât un pleoscăit îndepărtat, ca și cum, dincolo de intrare s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
De acum ceața se ridicase de-a binelea, era convins că jos în vale, activitatea era în toi. Oricând puteau să apară muncitorii la lucru și nu voia să fie găsit dând târcoale pe acolo. Trebuia să plece, întoarse spatele peșterii și se îndreptă spre podul de lemn. Nu se putea întoarce pe același drum, era prea riscant. Lăsă podul în stânga și porni pe lângă Râpa Dracului. Urma calea pe care mergea bestia când ieșea seara din bârlog. Niciodată nu mai fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
înțeles! spuse Godunov zâmbind. 28 Eram convins că vâlva intrase în mintea mea, continuă Cristian să povestească, mă așteptam din clipă în clipă să mă atace. Deși știam că e ziua în amiaza mare și ea nu poate ieși din peșteră cât timp soarele e sus pe cer, mă temeam că arătarea profitase de neatenția mea și mi se strecurase în cap. Nu era prima oară când făcea acest lucru, se mai jucase și altă dată cu mintea mea. Ascuns în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cei doi singuri. Așezat în unul din cele două fotolii din împletitură de nuiele, inspectorul începuse să-i povestească Ilenei întâmplările din dimineața aceea. De ce te-ai dus acolo? întrebă într-un târziu femeia. Nu știu. După ce am plecat de la peșteră, nu-mi doream decât să ajung mai repede aici să mă odihnesc. Pașii m-au purtat însă spre Stânca Adevărului. Mă apucase o nostalgie inexplicabilă și am vrut să mai văd o dată acele locuri. Mă temeam că mă va cuprinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
a venit vremea să mă lămurești și pe mine? Deși trecuseră trei ani de la evenimentele petrecute în Baia de Sus, Cristian nu discutase niciodată cu soția sa pe această temă. În tr-un consens reciproc, evitaseră amândoi subiectul. După explozia de la peștera vâlvei, convalescența inspectorului se întinsese câteva zile. Deși urmele rănilor dispăruseră și nici nu se putea plânge de altă suferință fizică, continua să stea în pat. Dacă l-ar fi întrebat cineva, ar fi negat cu vehemență dar adevărul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu, dar e atât de important? Eu cred că da. Ei, câți ani putea să aibă? Șaptezeci și cinci, poate optzeci, nu mai mult. Bătrânul era încă verde, mi-a povestit despre momentul când taică-su l-a dus prima dată la peștera vâlvei. Era copil pe vremea aceea și spunea că asta s-a întâmplat imediat după război. Așa. Am calculat bine, spuse Cristi, văzând că Ileana îl privește fără să spună nimic. Desigur, numai că nu ți-a spus care război

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
iasă vâlva din bârlog, nici nu-mi mai amintesc când a fost asta, mi-a spus o poveste. Era vorba despre un neamț, un prospector care venise aici să caute aur. Se pare că l-a și găsit, acolo, în peștera unde sălășluiește bestia. Mi-a dat de înțeles că, nu se știe cum, a pierit. Ucis de ea, fără îndoială. Urcase la peșteră împreună cu taică-său, care îl luase cu el pe Muntele Rău, fără să-i spună ce au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
un prospector care venise aici să caute aur. Se pare că l-a și găsit, acolo, în peștera unde sălășluiește bestia. Mi-a dat de înțeles că, nu se știe cum, a pierit. Ucis de ea, fără îndoială. Urcase la peșteră împreună cu taică-său, care îl luase cu el pe Muntele Rău, fără să-i spună ce au de făcut acolo. Zicea ceva de niște catâri pe care i-au împușcat și i-au îngropat acolo, chiar lângă intrare. Da, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
avut probleme cu ea? Asta înseamnă că Moș Calistrat și-a făcut bine treaba, a fost un paznic bun. Dacă vrei tu, se poate spune și așa. Cum adică, dacă vreau eu? Evidența se impune. Dragul meu, odată pecetluită în peștera ei, vâlva nu-și poate croi singură drum în afară. Ea poate ieși numai dacă îi dă drumul cineva. Exact asta trebuie să facă paznicul. Să vegheze ca nimeni să nu se apropie de bârlog și, mai ales, să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
tot ce-mi stă în putință ca să bag din nou vâlva la loc în bârlog, dar nu am de gând să rămân aici și să bat munții în fiecare zi, speriind lumea în încercarea de a-i ține departe de peștera aceea blestemată. Nu te vei putea opune! îi spuse femeia răspicat, privindu-l în ochi. Totul este hotărât deja, nu se mai poate face nimic de acum înainte. Va trebui să te întorci de fiecare dată când vâlva va scăpa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să-l pună în temă despre vâlvă și toate celelalte lucruri. Cum să facă așa ceva? Era clar că între Pinforest și apariția vâlvei era o relație directă. Într-un fel sau altul, cei de acolo o eliberaseră. Scormoniseră intrarea în peșteră și, nenorocirea se întâmplase. Încă nu știa dacă cei de la Pinforest se mai ocupau și cu altceva în afară de exploatarea lemnului. Probabil că da, din moment ce Pop intrase la bănuieli. În orice caz, deocamdată, eventualele infracțiuni econo mice săvârșite de către cei de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
omul de încredere al patronului de la Pinforest. Grupul era deja urcat în camion, șeful deschise portiera și își făcu vânt în cabină, după care vehiculul porni spre poarta din deal. Inspectorul bănuia unde pleacă, drumul de acolo se sfârșea la peștera vâlvei. Nu credea că mai are mare lucru de făcut acolo, la tabăra muncitorilor. Voia să afle însă ce pun la cale basarabenii sus, la peșteră. Cu ani în urmă, Calistrat îl oprise să intre înăuntru, chiar și cu toiagul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
spre poarta din deal. Inspectorul bănuia unde pleacă, drumul de acolo se sfârșea la peștera vâlvei. Nu credea că mai are mare lucru de făcut acolo, la tabăra muncitorilor. Voia să afle însă ce pun la cale basarabenii sus, la peșteră. Cu ani în urmă, Calistrat îl oprise să intre înăuntru, chiar și cu toiagul în mână. Oare nebunii aceia tocmai asta puneau la cale? Voiau să intre peste bestie? Fără îndoială că habar n-aveau cu cine se pun și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
a face cercetări. Cine știe ce se mai putea întâmpla în momentul în care aceștia începeau să se plimbe hai-hui prin pădure. Cel puțin deocamdată, lui nu-i trebuia așa ceva. Avea o datorie de dus la îndeplinire, să închidă vâlva înapoi în peștera ei. Pe urmă, nu aveau decât să investigheze cât vor voi. Neapărat trebuia să mai reflecteze la acest aspect. Venisem să-ți spun și ție despre dosar, spuse bătrânul polițist, numai că nu te-am găsit acasă. No, eram sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
stătea în cumpănă. Nu era deloc bucuros că se trezise cu socrul său pe cap. Nu voia să îl implice și pe bătrân în toată afacerea aceasta. Din păcate, Pop avea dreptate. Trebuia să afle ce face Boris Godunov la peșteră, iar pentru asta era musai să fie și el acolo. Ca să ajungă pe Muntele Rău, avea nevoie de bătrânul comisar. Oricât de puțin îi surâdea această idee, nu avea încotro. Bine, spuse el după câteva clipe, hai să mergem! Sper

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
zi. Pop făcu o scurtă pauză. Toma asculta povestirea bătrânului plin de curiozitate. Nu știuse de existența galeriei și nici Moș Calistrat nu-i pomenise vreodată de ea. Poate că nici el nu auzise că mai este un drum spre peștera vâlvei, deși era puțin probabil ca acestuia să-i scape tocmai un asemenea lucru. No, dacă tot ne odihnim câteva minute, dă și tu o țigară! spuse Simion Pop foarte serios. Chiar de la început ne-am cățărat pe pereții râpei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
privirea, canionul arcuindu-se ușor. Pășind prudent pe pietroaiele adunate acolo, porni la vale. Pe măsură ce înainta, studia atent pereții, căutând un loc pe unde s-ar fi putut cățăra. Dacă voia să afle ce fac oamenii lui Boris Godunov la peștera vâlvei, trebuia să urce până sus, pe platou. Știa că aceștia sunt acolo, deasupra, însă de unde se afla acum, nu putea vedea și nici auzi nimic. Inima prinse a-i bate năvalnic când simți o atingere pe brațul stâng. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ureche, întinde-te repede la pământ! Voci puternice de bărbați se auzeau de la numai câțiva metri de locul unde se ascundeau ei. Așezat pe burtă, Cristian încerca să se orienteze, să vadă care era situația. Ieșiseră pe partea opusă a peșterii. Între ei și platou era Râpa Dracului. Trasă foarte aproape de prăpastie, pe partea cealaltă, se afla remorca pe care o văzuse cu o zi înainte dincolo de podul de lemn. Portiera de la capul tractor era deschisă. De partea cealaltă a vehiculului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și porni târâș în direcția aceea. Abia reușiseră să treacă în umbra pădurii când auziră în spate motorul camionului ambalându-se. Vehiculul porni și, începu să facă o serie de manevre astfel încât să se poziționeze cu spatele spre intrarea în peștera vâlvei. Dirijat chiar de Boris Godunov, șoferul dădea în marșarier. Cu un gest amplu, omul de încredere al lui Vlad Mihailovici își încrucișă brațele deasupra capului, făcându-i semn să se oprească. Se apropie de partea din spate a remorcii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că totul fusese bine pus la cale. Singurul lucru pe care încă nu-l înțelegea era felul în care basarabeanul intenționa să determine vâlva să intre în capcană. Cunoștea foarte bine felul în care se comporta aceasta. Odată ieșită din peșteră, bestia flămândă se îndrepta de îndată spre vale, acolo unde erau zonele locuite, în căutarea sufletelor pe care să le mistuie. În nici un caz n-ar fi pierdut vremea cercetând cilindrul, decât dacă ceva ar fi atras-o acolo. Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]