1,360 matches
-
va include culorile tradiționale McDonald's: galben și roșu, însă nuanța de roșu va fi schimbată în terra cotta, galbenul va fi transformat în auriu pentru un aspect mai "însorit", iar două culori adiționale vor fi introduse: măsliniu și verde pelin. Pentru a avea un aspect mai călduros, restaurantele vor avea mai puțin plastic și mai multe cărămizi și lemn, cu lustre moderne pentru o lumină mai plăcută. Artă contemporană sau fotografii înrămate vor atârna pe pereți. Exteriorul va avea marchize
McDonald's () [Corola-website/Science/307448_a_308777]
-
de flori. Numeroase neamuri de ciulini ("Cirsium" , "Carduus") și viguroasele candelabre de lumânărică ("Verbascum") sunt însoțite de florile alburii ale jaleșului de stepă ("Salvia acthiopsis"), de tulpinițele zvelte ale linariței ("Linaria vulgaris" și "Linaria dalmatica") și de insulele cenușiu-argintii de pelin de stepă ("Artemisia pontica" și "Artemisia austriaca"). Fauna cuprinde numeroase specii de insecte dintre care cele mai tipice sunt: ortopterele- lăcustele ("Tettigonia veridissima"), cosașii , greierii grași ("Bradyporus montandoni") și călugărița ("Mantis religiosa"). Dintre Coleoptere amintim scarabeii ("Scarabarus affinis") care-și
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
sub urmărire penală, necesită o explicație. După istoricul Cristian Troncotă, specialist în istoria serviciilor secrete, Sima era informator al lui Mihail Moruzov, plătit cu 200 000 de lei lunar (cam 70 de salarii medii), iar potrivit ziaristului, totodată istoric, Mihai Pelin, revenirea se datorase faptului că serviciul de informații al armatei germane, Abwehr, condus de Wilhelm Canaris, îl etichetase spion și îi luase urma, încât rămânerea în Germania devenise periculoasă pentru Sima. Moruzov, șeful serviciului secret de la București, îl ia sub
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
din 13 august 1987 din dosarul său aflat în arhivele securității, se menționează (tot potrivit Ziua) că în noiembrie 1981 Vladimir Tismăneanu a fugit din România sprijinit de unitatea U.M. 0617 a securității. Aceeași informație este susținută și de Mihai Pelin. Legat de replicile pe care Tismăneanu le-a dat criticilor săi, Rich Andrew Hall, analist politic al CIA, specialist în probleme românești, remarcă faptul că acesta ""răspunde prompt și aplicat calomniilor mizerabile, din care și citează abundent, dar ignoră criticile
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
ul este o băutură alcoolică, asemănătoare cu vinul, la care se mai adaugă alcool, dar care se deosebește de acestă prin faptul că este aromat cu un amestec de pelin și alte ierburi sau condimente. Primul care a folosit cuvântul "vermut" că denumire comercială este Antonio Benedetto Carpano, din Torino, Italia, în 1786. El s-a inspirat din rețetă germanilor pentru vinul pelin, în limba germană pelinul și vinul pelin
Vermut () [Corola-website/Science/303773_a_305102]
-
că este aromat cu un amestec de pelin și alte ierburi sau condimente. Primul care a folosit cuvântul "vermut" că denumire comercială este Antonio Benedetto Carpano, din Torino, Italia, în 1786. El s-a inspirat din rețetă germanilor pentru vinul pelin, în limba germană pelinul și vinul pelin numindu-se "Wermut". Există trei sortimente de vermut, de la cel mai sec la cel mai dulce: extra sec, bianco/alb, rosso/roșu. ul roșu este servit fie că aperitiv, răcit și nediluat cu
Vermut () [Corola-website/Science/303773_a_305102]
-
un amestec de pelin și alte ierburi sau condimente. Primul care a folosit cuvântul "vermut" că denumire comercială este Antonio Benedetto Carpano, din Torino, Italia, în 1786. El s-a inspirat din rețetă germanilor pentru vinul pelin, în limba germană pelinul și vinul pelin numindu-se "Wermut". Există trei sortimente de vermut, de la cel mai sec la cel mai dulce: extra sec, bianco/alb, rosso/roșu. ul roșu este servit fie că aperitiv, răcit și nediluat cu alte băuturi, sau ca
Vermut () [Corola-website/Science/303773_a_305102]
-
pelin și alte ierburi sau condimente. Primul care a folosit cuvântul "vermut" că denumire comercială este Antonio Benedetto Carpano, din Torino, Italia, în 1786. El s-a inspirat din rețetă germanilor pentru vinul pelin, în limba germană pelinul și vinul pelin numindu-se "Wermut". Există trei sortimente de vermut, de la cel mai sec la cel mai dulce: extra sec, bianco/alb, rosso/roșu. ul roșu este servit fie că aperitiv, răcit și nediluat cu alte băuturi, sau ca ingredient de bază
Vermut () [Corola-website/Science/303773_a_305102]
-
iulie 1941, familia Nedeliak i-a adăpostit pe cei doi frați Yefim și Semeon Mirocinik, singurii evrei din Oceacov care au mai rămas în viață după masacrul care se petrecuse acolo cu o săptămână înainte. Dosar 6990. Gheorghe și Varvara Pelin erau agricultori în satul Mălăiești, districtul Tiraspol. În martie 1944 ei l-au adăpostit în casa lor pe Lev Bruter, un tânăr evreu pe care îl cunoscuseră înainte de război, originar din satul Căușeni din Moldova. Dosar 6853. Într-o zi
Drept între popoare () [Corola-website/Science/304148_a_305477]
-
este un soi de viță de vie utilizată pentru a produce sortimentul de vin cu același nume. Vinul obținut este alb, cu un gust specific ușor de pelin și de cicoare, alții identificând miasme de fructe. Este un vin semisec spre sec, originar din zona Burgundia (Franța), de unde s-a răspândit, aclimatizându-se foarte bine în România, Bulgaria, Crimeea, Caucaz etc. Mulți preferă acest soi celui Chardonnay provenit
Aligoté () [Corola-website/Science/311090_a_312419]
-
a actualului parc în 1866 de Franz Herbich și, au fost continuate de alții, cum ar fi Neumayr în 1873, Vadász în 1915, Jekelius în 1921. Ulterior au apărut lucrări ale unor autori români, cum ar fi D. Patrulius, M. Pelin, C. Grasu, D. Grigore, I. Preda. Mai recent, în perioada 2007 - 2010 s-a desfășurat în arealul Munților Hășmaș - incluzând teritoriul parcului, proiectul "Geo-biodiversitatea Parcului Național Cheile Bicazului - Hășmaș" ("GEOBIOHAS"), de reevaluare a situației actuale a întregului patrimoniu natural existent
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
bulgari care aveau o mică fermă agricolă și o moară de vânt. Majoritatea locuitorilor erau săraci și lucrau pe pământul celor mai avuți din sat. Vechea denumire a satului Tătaru era AZAPLAR care în traducere liberă înseamnă „apă adâncă”. Satul Pelinul era unul din cele mai vechi sate turcești din această zonă ca și Mustafaci. După 1877 după plecarea în cea mai mare parte a locuitorilor turci, majoritatea locuitorilor o formau tătarii. Primii coloniști români care au primit pământ aici au
Comuna Comana, Constanța () [Corola-website/Science/310372_a_311701]
-
înjosirea armatei române. Cert este că în cursul retragerii trupelor române, mai ales din Basarabia, locuitori de diferite naționalități, printre care și evrei, au comis acte reproșabile contra militarilor români. De altfel, istoricii Jean Ancel, Lya Benjamin, Marius Mircu, Mihai Pelin nu exclud participarea evreilor la asemenea acte, însă generalizarea vinovăției evreilor a fost o nedreptate. din 1 iulie 1940 a fost pregătit și executat de ofițeri și soldați din două regimente ale armatei române: Regimentul 3 Grăniceri și Regimentul 8
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
stejar brumăriu, stejar pufos, ulm, frasin, păr și măr sălbatic, arțar și jugastru. Arbuștii din această pădure sunt: păducelul, gheorghinarul ("Physalis alkekengi)", lemnul câinesc, cornul, sângerul. Stratul ierbos este alcătuit din: firuță, trifoi, colilie, păiuș, pir, coada șoricelului, volbură, măturică, pelin, laptele cucului, ceapa ciorii. La marginea pădurii Bercica, sau pe coasta D. Bobului și D. Viilor, cresc porumbarul, măceșul și mărăcinișuri. Datorită condițiilor de umiditate ridicată a solului, naturii aluvionare a acestuia, lunca Oltețului ocupă albia majoră a acestuia. Vegetația
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
cu 200.000 lei pe lună"". De altfel, Horia Sima apare în evidențele SSI de abia în februarie 1939, când a intrat în atenția autorităților, fiind dat în urmărire generală, fotografia sa fiind distribuită sub consemn la frontieră. Jurnalistul Mihai Pelin, într-un articol pe blogul personal, reluat în presă, printre alte afirmații fanteziste fără acoperire în documente, afirmă că Horia Sima ar fi fugit în Germania, pentru a face spionaj în slujba lui Moruzov. Istoricul Armin Heinen, care a făcut
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
în Istoria filosofiei și Artelor Plastice), publicată într-un masiv volum în chiar orașul natal al lui Matila Ghyka. Istorici precum Victor Valeriu Dobrinescu, Mihai Sorin Rădulescu, Georgeta Filitti, Silviu Marian Miloiu, Sorin Arhire, M. N. Rusu, Florin Manolescu, Mihai Pelin, Horia Nestorescu-Bălcești s-au ocupat de activitățile sale diplomatice, de călătoriile sale sau de genealogia familiei. Istorici militari, precum comandorul Marian Mosneagu sau doamna Mariana Păvăloiu, în publicații de o circulație mai restrânsă, s-au referit la evenimente specifice activitații
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
negru ("Alnus glutinosa"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), soc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina") sau merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). Vegetația ierboasă are în componență specii de: arnică ("Arnica montana"), pelin ("Artemisia eriantha"), coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii"), omag ("Aconitum napellus ssp. firmum"), sânziene de munte ("Asperula carpatica"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), cornuț ("Cerastium transsilvanicum"), "Draba haynaldii" - specie endemică pentru Carpații românești, garofiță de munte ("Dianthus tenuifolius"), garofiță albă
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
în aceeași anexă a "Directivei Europene") de plante: floarea-reginei ("Leontopodium alpinum"), clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica"), ligularia ("Ligularia sibirica") și stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica") care vegetează alături de alte rarități floristice, printre care: angelică ("Angelica archangelica"), pelin nemirositor ("Artemisia campestris"), coada șoricelului (cu specii de "Achillea crithmifolia" și "Achillea millefolium"), romaniță de munte ("Anthemis carpatica"), arnică ("Arnica montana"), pelinariță ("Artemisia vulgaris"), albăstreaua de munte ("Centaurea pinnatifida"), carlina ("Carlina acanthifolia"), turtă ("Carlina acaulis"), clopoței (cu specii de "Centaurea
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]
-
patlagina de stâncă ("Plantago holosteum"), mlăștiniță ("Epipactis helleborine"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), poroinic ("Dactylorhiza maculata"), cimbrișor ("Thymus comosus"), scoruș ("Sorbus borbasii"), cornuț de munte ("Cerastium arvense"), cinci-degete ("Potentilla reptans"), ochii-șoricelului ("Saxifraga adscendens"), sânziană ("Galium verum"), argințica ("Dryas octopetala"), angelică ("Angelica archangelica"), pelin ("Artemisia eriantha"), arnică ("Arnica montana"), armeria ("Armeria alpina"), lăptișor ("Androsace villosa"), ceapă-de-munte ("Allium victorialis"), albăstreaua de munte ("Centaurea pinnatifida"), gălbenuș ("Crepis sibirica"), crăpușnic ("Cirsium furiens"), clopoței ("Campanula transsilvanica"), cădelniță ("Campanula carpatica") sau păiușuri (din speciile: "Festuca panciciana", "Festuca pseudodalmatica"). În
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
la Magazin). Primul volum publicat a fost "Hronicul măscăriciului Vălătuc", aducându-i scriitorului prețuirea unor critici prestigioși, precum Paul Zarifopol. Activitatea literară a continuat însă mai mult intermitent. În anii '30 i-au apărut două volume de epigrame: "Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai" și "Vin și apă", trei cărți de proză: "Mici satisfacții", "Un porc de câne" și "Bercu Leibovici" și două volume de publicistică diversă, sub genericul "Tămâie și otravă". Poeziile apar în volumul "Caiet" din
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
suprafața țării. Flora stepelor este alcătuită din plante xerofite din familiile graminee, ciperacee, fabacee, iar genurile cele mai răspândite sunt: păiușul ("Festuca"), colilia sau negara ("Stipa"), ovăzul sălbatic ("Avena"), firuța ("Poa"), iar dintre dicotiledonate: păpădia ("Taraxacum"), salvia ("Salvia"), jaleșul ("Stachys"), pelinul ("Artemisia"). Zona silvostepei se întâlnește în regiunile cu relief fragmentat, caracteristice mai ales Podișului Codrilor. Pădurile ocupă 9,6% din suprafața țării - în nord pădurilor le revin 7,2%, în centru - 13,5% și în zona de sud - 6,7
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
cea mai mare parte cu cereale și plante tehnice. Silvostepa - o fâșie îngustă, situată între vegetația de stepă și cea a pădurilor de foioase, se întinde din Câmpia Română până la poalele Munților Ural. În afara ierburilor specifice stepei (colilie, laptele cucului, pelin, paius), apar și pâlcuri de pădure, reprezentate de stejar, carpen, tei, arțar etc. Tundra este întâlnită în insulele arctice, în nordul Scandinaviei și în nordul Câmpiei Ruse, între Capul Nord și Munții Ural. Vegetației sărăcăcioase de mușchi și licheni i
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
românesc, făcând parte dintre membrii de frunte ai Comitetului Național Român în Exil. Statura sa profesională și, mai cu seamă, activitatea sa politică au atras atenția serviciilor secrete ale regimului comunist din România. Așa cum ne arată investigația efectuată de Mihai Pelin, numele lui Aurel Decei a fost trecut într-o circulară emisă în martie 1954 sub semnătura lui Alexandru Drăghici, adresată tuturor direcțiilor regionale ale Ministerului Afacerilor Interne, care includea un catalog al celor socotiți drept cei mai periculoși dintre compatrioții
Aurel Decei () [Corola-website/Science/297525_a_298854]
-
protectoare a astrului solar, de forța acestuia de a ține la distanță "Ielele". Jocurile lor alungau "Ielele", impiedicându-le să se aproprie de oameni. Totodată, pentru ai feri de boli, în speță de „luatul din calus”, călușarii împărțeau sătenilor usturoi și pelin. Oamenii le țineau asupra lor, la brâu, unii ungeau ferestrele și ușile cu usturoi în combinație cu pelin în același scop profilactic. Un alt mod de apărare împotriva „Sfintelor” era ca sătenii să joace alături de călușari sau își dădeau copiii
Călușul oltenesc () [Corola-website/Science/318597_a_319926]
-
să se aproprie de oameni. Totodată, pentru ai feri de boli, în speță de „luatul din calus”, călușarii împărțeau sătenilor usturoi și pelin. Oamenii le țineau asupra lor, la brâu, unii ungeau ferestrele și ușile cu usturoi în combinație cu pelin în același scop profilactic. Un alt mod de apărare împotriva „Sfintelor” era ca sătenii să joace alături de călușari sau își dădeau copiii să fie purtați în brațe și jucați de aceștia. Călușarii apărau comunitatea și, totodată, se apărau pe ei
Călușul oltenesc () [Corola-website/Science/318597_a_319926]