2,745 matches
-
scrise poeziile, totul conducea la impresia că România nu a avut decât un palier de cultură populară și e singurul pe care se sprijină, restul a fost linșat. Aceste texte scrise după regulile de poetică folclorică păreau de-a dreptul penibile. Comuniștii au confiscat niște structuri În care elementele au fost Înlocuite cu cele ale sistemului, iar aceste structuri n-au fost ulterior restituite. Datoria noastră ar fi aceea de a le căuta și de a ni le asuma: nu În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fără succes în 1878 cu o traducere din Byron, Parisina) și împotriva poeziei eminesciene („imperfectă” formal). Petre Th. Missir dă o recenzie distrugătoare la volumul Poezii (1882), Eminescu îl atacă în „Timpul” (Naționalitate și cosmopolitism). În 1883 M. publică o penibilă epigramă, ce îl ridiculizează pe Eminescu, atunci bolnav. Gestul ridică împotrivă-i un mare val de indignare („Ziarele lor m-au anatemizat, m-au excomunicat”). Caută să se disculpe, însă toate gazetele îi refuză cuvântul. Abonații returnează „Literatorul”, cenaclul din jurul
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
convinsă de inoportunitatea politizării abuzive a comentariului critic, echipa de la L. a adoptat la rându-i o tactică ofensivă, sacrificând uneori nuanțarea în favoarea clarității mesajului. Într-un articol intitulat Revizuirea revizorilor, Răzvan Voncu opinează tranșant: „Ca atare, cu toate sforțările (penibile, dacă ne gândim că Gheorghe Grigurcu a scris peste treizeci de articole împotriva lui Nichita Stănescu!) ale demolatorilor, ierarhia literară acreditată înainte de 1989 va rămâne în picioare. Iar dacă se va modifica, va fi doar în sensul recuperării scriitorilor interziși
LITERATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
războiul din Kosovo la sfârșitul decadei anterioare au fost jenante. Forțele militare europene s-au dovedit lipsite de puterea necesară ca să-și impună voința asupra armatei de adunătură a liderului sârb Slobodan Miloseviå. În special conflictul din Kosovo a fost penibil pentru comandă militară europeană. Este puțin probabil că Europa ar fi fost În stare să adune suficiente forțe militare, pentru a opri ostilitățile, fără intervenția militară a Statelor Unite ale Americii. A fost umilitor să se bazeze pe forța militară americană, pentru ceea ce
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
septembrie 1936, în care eroul este chiar Mircea Eliade: El este un om de dreapta, pînă la ultimele consecințe. În Abisinia, a fost cu Italia. În Spania, e cu Franco. La noi e cu Codreanu. Face numai eforturi - cît de penibile? - pentru a ascunde acest lucru, cel puțin față de mine. Dar se întîmplă să-l răzbească, și atunci țipă, cum a țipat aseară." Și mai încolo, în însemnarea aceleiași zile, se întreabă tragic: Îl voi pierde pe Mircea pentru atîta lucru
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
Iordache, a cărui derivă, se pare, nu mai poate fi oprită cu nici un mijloc, a vărsat tradiționalele lacrimi la mormântul poporului român (întrupat tragic în "intangibilul" Eminescu, cel victimizat, vai, vai, vai! de revista "Dilema"!) am asistat la cel mai penibil recital imaginabil pe teme de istorie. Dac-ar fi să ne luăm după etichete, ne-am fi așteptat ca măcar d-nii Stoenescu și Coșea să aibă un discurs dacă nu pro-european, măcar unul ponderat. Ți-ai găsit! Ei nu vedeau
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
nașterii lui Mihai Eminescu (ME), evident, cel mai important poet român, cel care a transformat nu numai poezia dar și limba română - și care a fost numit de "regim" "Poetul Național". În deosebi ultimii săi ani de viață au fost penibili pentru el, din cauza unor "iubiri imposibile", a bolilor, a situației materiale precare (deși, mult apreciat, a fost ajutat de persoane importante să studieze și apoi să călătorească în străinătate, să capete modeste slujbe etc.). A lucrat și ca ziarist, scriind
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
singura ctitorie a d-lui Constantinescu!) Ce s-a ales din calculele (nu tocmai oneste, o spun cu toată răspunderea!) ale președintelui și acoliților săi, vedem cu ochiul liber: o scenă politică bulversată, în care pasiunile gâlgâie din plin, lupte penibile pentru interese imediate, ciocniri odioase de orgolii ale unor mahalagii de cea mai joasă speță. Dacă lucrurile ar merge în țară, n-ar fi nici o problemă. Dacă fabricile ar dudui și ar avea unde să-și vândă produsele, dacă tinerii
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
mai puțin inconștientă, de a se prezenta pe sine În conformitate cu pulsiunile valorice care simte că-i sunt cele mai favorabile modului de a fi În lume. Chiar când Își amintește, adesea amintirile au un caracter selectiv: plăcute, agreabile, sau neplăcute, penibile, rele. Unele trebuie spuse, altele, trebuie ascunse sau chiar uitate. Cui se datorează acest lucru? Ce se află la baza lui? În primul rând Supra-Eului moral, care normează regimul imagologic și caracteristicile psiho-morale ale Eului unei persoane. Fiecare individ tinde
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai menționat, actele noastre sunt În egală măsură psihologice și morale. În sensul acesta, ele sunt de două feluri: aă acte pozitive, urmate de sentimentul Împlinirii datoriei, al bucuriei pentru binele făcut; bă acte negative, care au drept consecință sentimentul penibil al culpabilității sau al păcatului, ceea ce-i provoacă remușcare și căință pentru faptele comise. Cel mai important aspect negativ psiho-moral este vinovăția. Ea are În Psihologia Morală o dublă semnificație: vinovăția dată de comiterea unui act negativ, a unui prejudiciu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vom analiza pe rând În continuare. Durerea Durerea este o stare complexă a individului care-i atrage atenția asupra existenței unui pericol, de regulă situat la nivelul corpului său. În sensul acesta, ea are două accepțiuni: aă este o senzație penibilă, neplăcută, localizată precis sau difuz, de forme, intensități și frecvență diferite, indicând o suferință fizică sau funcțională a corpului; bă reprezintă un sentiment moral de apăsare, sfâșiere sufletească, resimțită ca durere psihică, la care se adaugă o importantă componentă ideativă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
punct de vedere corporal, durerea este indicatorul și semnalul răului, iar efectul acesteia este suferința pe care o resimte individul În planul conștiinței sale ca sentiment al alteralității. Alăturat acestor două aspecte, somatic și psihic, durerea morală este acel sentiment penibil care rezultă din nesatisfacerea tendințelor sau a dorințelor individuale, chiar În absența unei dureri fizice sau sufletești. Este chinul eșecului, al neîmplinirii. Durerea fizică este, În sfera somatică, ceea ce este frustrarea În planul sufletesc și eșecul În planul conștiinței morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Orice despărțire este un eșec. Orice eșec produce un traumatism afectiv și moral. Fiind castrator pentru persoanele cuplului prin actul de separare, resimțit ca o ruptură a unității, el va lăsa o amintire dureroasă de durată. Efectul său este sentimentul penibil al absurdului. Este pierdut un partener. Se năruie un ideal comun. În locul echilibrului și al armoniei dintre persoane, se produce o Încărcare nevrotică a acestora. Ulterior, experiența eșecului se va proiecta ori de cîte ori va apărea posibilitatea realizării unui
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a comis-o, fie pe celelalte persoane. Din acest motiv vinovăția nu privește numai acțiunea, ci și consecințele acesteia. Din acest motiv trebuie făcută separația Între acțiune, care este exterioară, și vinovăție care este interioară. Vinovăția este un sentiment moral penibil, negativ, reprobabil, pe care eu Îl resimt În planul conștiinței mele. Ea este o chestiune de conștiință. Omul Își asociază actelor sale vinovăția din momentul În care intervine conștiința morală. Animalele care ucid nu se simt vinovate. Omul care ucide
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
intenție, Îndemn etc.Ă, o reflectare a abaterii de la legea morală, de la valorile morale, În planul conștiinței individului respectiv. Dar vinovăția nu este numai o chestiune de conștiință morală, o frământare interioară. Vinovăția morală este și un sentiment moral interior, penibil, al persoanei. Există Însă și o vinovăție a faptului Împlinit. Aceasta este vinovăția exterioară, actul negativ pe care persoana Îl face Împotriva ei sau Împotriva celorlalți. Aceasta nu mai este un sentiment, ci un act exterior, nedrept, nedemn, periculos, antisocial
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Orice regret este raportat la o acțiune trecută a unei persoane. Regretul este un sentiment moral și sufletesc, legat de o acțiune anterioară nereușită sau neefectuată de către individ, sau de o acțiune negativă. Regretul ne apare ca fiind o impresie penibilă, trăită afectiv și reflectată În planul conștiinței morale sub diferite forme de raportare ale Eului: fie că este impresia penibilă că ai pierdut ceva, că-ți lipsește ceva, fie că ai făcut ceva reprobabil, care ar fi putut dăuna altora
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o acțiune anterioară nereușită sau neefectuată de către individ, sau de o acțiune negativă. Regretul ne apare ca fiind o impresie penibilă, trăită afectiv și reflectată În planul conștiinței morale sub diferite forme de raportare ale Eului: fie că este impresia penibilă că ai pierdut ceva, că-ți lipsește ceva, fie că ai făcut ceva reprobabil, care ar fi putut dăuna altora sau chiar ție. Orice regret este ecoul psihologic și moral al unui eșec pe care individul Îl resimte ca pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
al unui complex de culpabilitate. De regulă, regretul succede Întotdeauna unei acțiuni care s-a produs În trecut. El este o stare sufletească, o experiență durabilă prin care trecutul unei persoane este actualizat. Este o prezentificare a unor acțiuni ratate, penibile, greșite sau neefectuate, din trecut. Regretul este o stare ideo-afectivă complexă, care asociază o idee (culpabilitatea, nereușita, refuzul etc.Ă cu o anumită stare afectivă (tristețea, rușinea, dezgustul etc.Ă și care se impune conștiinței morale a individului În asemenea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care se impune conștiinței morale a individului În asemenea măsură Încât, În unele cazuri, el poate fi confundat cu evocările obsesive. Ca și În cazul obsesiilor, regretul reunește un element intelectual (ideea, acțiunea, cuvântul etc.Ă cu o stare afectivă penibilă (teama, rușinea, vinovăția etc.Ă. De regulă, regretul este asociat tristeții, o tristețe secundară care colorează, prin prezența ei, tema intelectuală, dând o tonalitate emoțională sumbră ideii respective. Tristețea Însă, ca dispoziție afectivă, nu este În mod obligator și exclusiv
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În acest caz? Regretul nu este Însă numai tortură sufletească și morală. El actualizează vinovăția, pentru a o putea repara. Vinovăția morală este Însăși condiția desprinderii, prin regret. Faptul de a regreta actele comise este, dincolo de Întoarcerea către un trecut penibil, traumatizant sufletește și moral, și condiția desprinderii de acest trecut. Regretul cuprinde un Întreg șir de acte, sufletești și morale, prin care conștiința obligă Eul să reevalueze critic actele sale și să facă efortul unei reparații. Restaurarea vine din regret
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se justifică prin trecutul său, iar Întoarcerea către trecut este o Întoarcere către sine Însuși. Revenind, mă evaluez, Îmi judec, În planul conștiinței mele, evenimentele anterioare și, prin aceasta, mă judec pe mine Însumi. Cele mai importante Însă sunt evenimentele penibile, negative, pe care mi le reamintesc. Ele sunt sursa regretelor mele. Orice regret Începe cu o amintire. Trăirea trecutului este subiectivă și, din acest motiv, eu nu mă pot separa de ea. Sunt eu Însumi. Reactualizând această trăire, În planul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
domină În totalitate persoana, Închizând-o În limitele propriei sale vinovății. Persoana se va identifica cu vinovăția comisă, pierzându-și semnificația umană. În această situație, sentimentul sufletesc și moral al remușcării va duce la dezvoltarea unei depresii grave, dureroase și penibile, care invadează sufletul individului. Spre deosebire de căință, remușcarea are un caracter profund afectiv, care poate duce la o dezorganizare importantă a vieții sufletești a individului. Limitele extreme la care pot ajunge remușcările sunt reprezentate prin disperare. Disperarea Închide persoana, Îi răpește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
speranță, În pofida tuturor promisiunilor evazive primite de-a lungul anilor - considerau necesar să folosească până și ultimul strop de energie pentru a intra, În cele din urmă, În posesia bunurilor moștenite. De aceea Îmi solicitară ajutorul, informându-mă asupra situației penibile În care se aflau, spunându-mi că ambasadorul rus, care era de puțină vreme sosit În oraș, refuzase să intervină În favoarea lor, dar că prin intermediul influenței mele sperau să obțină un răspuns favorabil. N-am putut să le resping cererea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
profilarea mizei nuvelei, deloc alta - În Înfățișarea ei teoretică - decât pledoaria din 1937: „Cu săptămâni Înainte făcusem un examen sever de conștiință, și renunțasem la tutun, alcool, carne, cafea, ceai și toate celelalte. Nu Încerc acum să refac istoria acestei penibile etape preliminare, care a durat șase luni. Mi-a trebuit o voință de fier căci, de mai multe ori, eram gata să renunț și să mă Întorc la distracțiile mele istoriografice. Din fericire scrisoarea lui Honigberger Îmi arăta că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
el, mai prezentă decât momentul istoric, plin de metodologii, În care scrie despre istorie. Toate acestea sunt, În 1939, trimiteri clare la un tip singular de ezoterism camuflat. Atât de camuflat, Încât Înainte de Culianu, descoperitorul acestui Eliade, chiar vajnici și penibili apărători ai unui Eliade „ocult” (sper că am putut arăta cât de mult mai dificil e cazul) nu știu să-și culeagă argumentele, plini de suflul grosier al suporterilor bine costumați și nu mai puțin euforici. E posibil, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]