1,541 matches
-
cântecului popular dintr-una din sonatele lui Brahms pe care mama obișnuia s-o cânte pentru mine, nesigură și probabil fals. Pe pervazul ferestrei stă aparatul de radio rămas de la infirmieră. Maldărul de blocuri de desen și toate creioanele, cretele, pensulele și sticlele de tuș pe care mi le dăruise bunicul le-am plasat pe biroul mic, lăcuit igienic în cenușiu. M-am îmbrăcat în cămașă albă de bumbac și pantaloni de culoare închisă, în dungi și cu bretele, așa cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
era vorba doar de un singur moment de slăbiciune, ci de o viață întreagă care pregătise calea spre acest moment. Un pictor nu pictează un tablou în câteva ore, ci în toți anii în care acumulează experiență, înainte de a lua pensula în mână, iar în cazul unui eșec lucrurile stau exact la fel. Faptul că ajunsese un avocat de succes fusese șansa vieții lui: moștenise mai mulți bani decât câștigase vreodată. Dacă ar fi contat numai pe el însuși, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
PD-L își poate asigura în felul arătat mai sus 35% din colegii câștigătoare. Restul până la 51% vor fi colegiile UDMR și UNPR. Spre ghinionul nostru, cine are majoritatea și puterea executivă în 2012, înainte de alegeri, practic, are în mană pensula cu care desenează cum dorește colegiile electorale. Și cine le desenează, printr-o „salamandrizare” adecvată, câștigă fără probleme. V-am întristat, nu-i așa? Văd că v-au dat lacrimile, dar în afară de o batistă și un umăr binevoitor pe care
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o ajute la treburile domestice. Căpitanul Nichols a găsit că a fost o lovitură de geniu din partea lui Strickland că a scăpat de corvoadă pictându-i portretul lui Bill Ghioagă. Acesta nu numai că i-a plătit pânza, culorile și pensulele, dar i-a mai dat pe deasupra lui Strickland și o jumătate de kilogram de tutun de contrabandă. După câte știu s-ar putea ca tabloul să mai împodobească și în ziua de azi salonașul vreunei căsuțe prăpădite de pe lângă Quai La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
paravanele din Azuchi, se prefăcuse bolnav și refuzase. La urma urmei, fusese vasal al clanului Saito, pe care Nobunaga îl distrusese. Era ușor de înțeles că Yusho se simțea prea mândru pentru a decora locuința lui Nobunaga cu propria sa pensulă. Expresia „moale pe dinafară, tare pe dinăuntru“ i se aplica foarte bine caracterului lui Yusho. Yusho nu putea avea încredere în logica după care trăia Mitsuhide. Dacă Mitsuhide avea o scăpare, fie și numai una singură, bariera care-i stăvilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
E grosolan din partea mea s-o spun, dar presupun că și dumneavoastră aveți un plan, stăpâne. — Nu te contrazic. Vă pot întreba mai întâi care e al dumneavoastră? — Hai să ne scriem amândoi ideile pe hârtie, propuse Hideyoshi, aducând coli, pensule și cerneală. După ce terminară de scris, cei doi schimbară între ei foile de hârtie. Hideyoshi scrisese un singur cuvânt, „apă“, câtă vreme Kanbei scrisese două: „atac cu apă“. Râzând sonor, Hideyoshi și Kanbei ghemotociră hârtiile și le vârâră în mâneci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
picta, copiind dintr-o carte deschisă. — Ei, ce faci? se opri Mitsuharu lângă el, privind, mulțumit de calmul lui Mitsuhide și bucuros că puteau împărtăși ceva. — Mitsuharu? Nu te uita. Nici acum nu pot picta în fața altora. Mitsuhide puse jos pensula, manifestând o sfială rareori văzută la oamenii trecuți de cincizeci de ani. Era atât de jenat, încât ascunse schițele la care renunțase. — Te deranjez? râse Mitsuharu. Cine a pictat cartea pe care o foloseai ca model? — E una dintr-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se atinse de hârtia din fața lui. Încă avea cotul rezemat de brațul scaunului și părea să privească afară, în întunericul grădinii, unde fremătau frunzele. Se pare că vă scormoniți creierii după strofă, stăpâne, îl tachină Shoha pe Mitsuhide. Mitsuhide luă pensula și scrise: Toată țara știe Că a sosit vremea, E luna a Cincea. La o asemenea petrecere, odată ce era compusă prima strofă, participanții adăugau, la rândul lor, versuri, până se însumau între cincizeci și o sută de strofe. Cenaclul începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
seppuku în locul meu. Deși refuzase oferta lui Gessho, Muneharu îi permise să-l însoțească în barcă. Se simțea împăcat. Chemându-și pajii, le ordonă să-i pregătească un kimono albastru subțire, ceremonial, în care să moară. Și aduceți-mi o pensulă și cerneală, ceru el, amintindu-și să le scrie o scrisoare soției și fiului său. Ora Calului se apropia cu repeziciune. Fiecare strop de apă potabilă era esențial pentru viața oamenilor din castel, dar, în acea zi, Muneharu ordonă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Tot ce mai rămâne acum de făcut e schimbul de declarații. Priviți ceea ce am scris, iar apoi voi trimite un mesager după angajamentul clanului Mori. Ekei privi declarația, după care i-o înapoie, cu respect, lui Hideyoshi. Acesta ceru o pensulă și semnă. Apoi, își crestă vârful degetului mic și aplică o pecete de sânge lângă iscălitură. Tratatul de pace era semnat. Peste câteva ore, tabăra clanului Mori fu cuprinsă de șoc și căzu pradă dezolării, ca un vârtej de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
așa că, aveți puțină răbdare. Mitsuhide clătină din cap, pentru a da de înțeles că bandajarea rănii nu era necesară. Mâinile i se mișcară de parcă ar fi căutat ceva. — Ce este, stăpâne? — Un penel... Shigemoto scoase grăbit hârtie, cerneală și o pensulă. Cu degete tremurătoare, Mitsuhide luă pensula și privi hârtia albă. Shigemoto știa că avea să-și scrie poezia morții și începu să aibă o senzație de sufocare în piept. Nu suporta să-l vadă pe Mitsuhide scriind așa ceva, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de la pământ. Întinzând mâna dreaptă, apucă penelul strâns, mai-mai să-l frângă, și începu să scrie: Nu există două porți: loialitatea și trădarea. Dar mâna îi tremura atât de tare, încât păru incapabil să scrie versul următor. Mitsuhide îi dădu pensula lui Shigemoto: — Scrie tu restul. Rezemându-se de poala lui Shigemoto, întoarse capul spre cer, privind, câtva timp, luna. Când culoarea morții, mai palidă chiar și decât aceea a lunii, îi cuprinse chipul, vorbi cu un glas eliberat surprinzător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
exclusiv asupra picioarelor invadate de varice, asupra intestinelor care își torturau anusurile aferente, asupra capetelor afectate de schimbările de presiune atmosferică și asupra răcelilor fără de sfârșit, cu nasuri care curg. Ceaiul clipocea în cana în care de obicei se spălau pensulele. Naomi îl dăduse pe gât și acum simțea cum i se mișcă în stomac. — De patru ori pe noapte, spuse Gail Hutchinson, aflată undeva la stânga lui Naomi, unul mai mare și mai lipicios decât celălalt. Urmase un cor de „nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
puțin cunoscutul pictor Oukhtomski. Nu sunt înfățișat într-una din cele mai frumoase ipostaze, de vreme ce tocmai mă scobeam în nas, dar, chiar și-așa, semăn, nu mă pot plânge. Artistul, care picta cu o frecvență de patruzeci de mii de pensule mici pe secundă, a așteptat îndelung acest moment, m-a văzut, clipă în care, datorită tehnicii sale nemaivăzute, m-a și imortalizat. În ziua aceea Bogdan intră în sala tronului, foarte preocupat, așa cum nu-l mai văzusem niciodată, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
veni ceasul. Cred că ți-a fost foarte greu fără el... — Am intrat într-un tunel de durere. Ca să pot ieși, tre buia să fac ceva. De pictat nu mai puteam. Aproape doi ani n-am mai pus mâna pe pensulă. Trebuia să fac ceva, să nu-mi pierd mințile. — Ce soluție ai găsit? — Toată viața mi-a plăcut să scriu... atunci mi-am adus aminte de lumea care-l jelise, întrebându-se: „Ce vom face fără Maestru?“ Am scris despre
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a fost să fie. Când m-am întors de-acolo, în fundul sufletului meu strălucea Divinitatea. Doi ani de zile am pictat în transă numai icoane. Ecourile, reverberațiile picturii noas tre bisericești, toate nostalgiile mele răscolite îmi călău zeau fără oprire pensula. — Pictai în stilul meșterilor iconari? — Nu, făceam icoane abstracte. De aceea m-am temut ca la vernisaj să nu fiu greșit înțeleasă, iar tablourile mele să nu pară vizitatorilor un sacrilegiu. Dar nu a fost așa. Oamenii au simțit că
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
al umorului liniștitor - și atât de deosebită de infirmierele de la traumatologie, cu care aceasta era, într-un anume sens, colegă -, lucra de mai bine de o oră la simularea rănilor. Actrița, imobilă în scaunul șoferului, aștepta ca ultimele tușe de pensulă să completeze broderia complicată a sângelui care-i curgea de la frunte ca o mantilă roșie. Mâinile ei mici și antebrațele erau străbătute de umbrele albastre ale vânătăilor simulate. Aceasta deja adopta poziția unei victime de accident: degetele atingând ușor dârele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
2-3/1981, anul XII, pp. 160-166 și pp. 131-145, traducere din limba franceză și note de Fănuș Băileșteanu Zaciu, Mircea, Jurnal III, Editura Albatros, București, 1996 Volume de publicistică Arghezi, Tudor, Scrieri, vol. 29, Editura Minerva, București, 1976 Arghezi, Tudor, Pensula și dalta, ediție de G. Pienescu, Editura Meridiane, București, 1973 Barbu, Ion, Pagini de proză, ediție de Dinu Pillat, Editura pentru Literatură, București, 1968 Călinescu, G., Cronicile optimistului, cu un cuvînt-înainte al autorului, Editura pentru Literatură, București, 1964 De ce scrieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de mai mult volum. Nu suportăm să trăim fără toate astea, dar nu, nimeni nu este dependent. Putem s-o oprim când vrem, sigur că da. Potrivesc un toc de fereastră într-un perete de cărămidă. Îl lipesc cu o pensulă nu mai mare decât aceea de la sticluța de ojă. Fereastra e cât unghia. Adezivul miroase a fixativ de păr. Mirosul are gust de portocale și de benzină. Modelul cărămizilor din perete nu e mai pronunțat decât o amprentă digitală. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu pui de găină, Helen zice: — Nu este vorba de nici un ban sau de vreo altă obligație din partea dumneavoastră - apoi o dirijează spre canapea. Așezată în fața femeii, cu genunchii aproape atingându-li-se, Helen se apropie de ea cu o pensulă și zice: — Suge-ți obrajii, drăguță. Îi apucă o buclă mare și o ridică drept în sus. Părul femeii e blond, cu vreo doi centimetri de rădăcini șaten. Cu cealaltă mână, Helen îi trece un pieptăn prin păr cu mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
agite un tub de fixativ, apoi îl pulverizează spre ea. Femeia se ghemuiește cu ochii acoperiți, aplecată înainte, cu amândouă mâinile apăsate pe față. Și Helen dă din cap spre camera din capătul celălalt al rulotei. Mă duc. Îndesând o pensulă de rimel în tub, zice: — Nu te superi dacă soțul meu se duce la toaletă, nu? zice Helen. Acum privirea în tavan, drăguță. În baie, pe jos, sunt haine murdare separate pe culori. Albe. Închise la culoare. Blugii și cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
muzică celtică, gangsta rap și muzică indiană de sitar. Dinaintea mea sunt îngrămădite piese din sanatorii și studiouri de film, elevatoare industriale și rafinării. La radio e trance electronic, reggae, vals. Bucăți de catedrale, închisori și cazărmi, amestecate grămadă. Cu pensula și lipiciul, pun cap la cap coșuri de fum, acoperișuri vitrate, domuri geodezice și minarete. Apeducte romanice lipite de clădiri art deco lipite de cafenele pentru fumătorii de opiu lipite de cârciumi din Vestul sălbatic lipite de călușei de bâlci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate jertfă trecutului. un păianjen privește tinerețea artistului. o îmbracă în fire prelungi apoi hexagoane. ea se zbate o vreme între mișcare și static. ochi orbi, ochi indiferenți... opera uitată lasă o pensulă pe colțul mesei și tace prelung... erori în grafic am rămas în ploaia cuvintelor tale nedumerită. eu sunt inima deschisă formelor fără contur părăsite de gânduri în palma de abur, uneori le văd, alteori le las să-mi agațe sufletul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dincolo de gând. artistul așteaptă nașterea lor, cu mâinile înfipte adânc în buzunarele făinii. un cui bătut în peretele de est al spațiului creației, va rămâne gol pentru un prezent uitat neaninat de tâmpla ei. te salut între răsărit și amurg. pensula ta așteaptă nordul... felinar bătrân alerg năucă printre amintiri. ține-mă Doamne întreagă pe șinele de tren, înainte de gara finală. privesc alunecarea frunzelor sub felinarul copilăriei. desface brațele luminii când apropii pleoapele de copil, de adolescent, de matur... odată, îl
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de vânturi călduțe și de vise plăsmuite în umbra pleoapelor. Când ploaia răpăia în drâmbe dese, culegea picuri în căușul palmelor și-si răcorea tâmplele cu apa prelinsă printre degețelele roz și reci. Oaze de verdeață și flori vopsite în pensule muiate în curcubeu îi erau culcuș știut numai de ea. Când umbra rece a pădurii cobora odată cu amurguri roșii, pași cuprinși de-nfiorare o alungau spre casă. Fructe dulci-amărui o desfătau în zile cu dogoare năucitoare, la popasuri de sfat cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]