1,714 matches
-
să fim salvați de mit", căci este periculos a gândi doar în categorii mitice și a le aplica îndârjit situațiilor de viață, mai cu seamă politice.375 Îngrădirea libertății de imaginație a individului, fie în mod explicit, fie implicit, prin perfid automatism camuflat în libertatea de conștiință, însemnă anchilozarea societății. După cum spunea și Gilbert Durand, "civilizația noastră raționalistă și cultul ei pentru demistificarea obiectivă se vede înecată în fapt de resacul subiectivității vexate și al iraționalului. În mod anarhic drepturile la
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fost nevoie de cuie de o cruce de simon din cirene de longinus pe urmă au venit toate de la sine după trei zile 18 aprilie 2011 Până și răutatea din noi trebuie să ia o pauză să punem punct gesturilor perfide acum este timp destul pentru liniștirea spiritelor pauzele acestea sunt necesare răutatea din noi trage aer în piept reîncarcă bateriile evident vom vorbi mult (despre speranță înțelegere toleranță) conștiințele și orgoliile ascunse vor fi gâdilate corespunzător o să ciocnim minciuni colorate
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
scai, E tot ce rămâne, E tot ce mai ai, Iar tu rupi din tine Și simți că ești fad, Te pui ca o cruce În Rai și în Iad. 7 iulie 2011 Pacient în spitalul din mine Din lipotimii perfide îmi voi face sinecură Și voi scoate mari profituri, prăbușindu-mă constant, Prin melancolii profunde voi plăti spital și cură, Ca un fante imposibil, ca un june diletant. Să vedeți anomalie, voi trăi ambulatoriu, Cu poem la oră fixă, tratament
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mai placizi, mai caști, mai inocenți. Ei bine, nu! Sunt convins că, dacă aș locui la poalele lor, aș trece din insomnie în insomnie. Liniștea unui vulcan îmi inspiră o teamă confuză și am impresia că în ea există ceva perfid. Și totuși, nu mă știu a fi un fricos. Mi s-a întîmplat să mă aflu în situații periculoase, când viața mea a atârnat de un fir de păr, dar am ieșit din ele onorabil. Imaginea vulcanilor deșteaptă în instinctele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de civilizația maya, de când un american cu patima antichităților le-a descoperit. Acesta a străbătut jungla, împreună cu un desenator și cu câțiva însoțitori, afundîndu-se într-o vegetație luxuriantă (țin minte și acum detalii din aventura lui Stephens)... pădurea virgină și perfidă, țipetele maimuțelor și papagalilor, călăuzele tăind cu cuțitul lianele, exploratorii istoviți, crezând din ce în ce mai puțin în șansa lor, când, deodată, sub plantele care barau drumul au descoperit o stelă impunătoare, acoperită cu hieroglife ciudate... apoi altele, ruine aproape devorate de pădure
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fiecare deget în parte. Mă cocoloșeau, mă ghemuiau, mă fixau cu minusculii lor ochi, mă manevrau cu extremitățile păroase ale labelor. Și când, paralizat de vis și de firele rezistente, abia dacă mai puteam roti doar ochii în orbite, păianjenii, perfizi și tăcuți, mi-au atacat inima, ca pe o muscă mare și neagră, ca pe un bărzăune înnebunit. Se repezeau brusc la ea, cu chelicerii transparenți șiroind de venin. Inoculau acolo aminoacizii fatali și se retrăgeau fulgerător. Urmau aritmii și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe umeri, m-am întrebat deodată unde abandonase Savin, acum inginer chimist la Quadrat, întreaga lui nebunie. Ce făcuse cu uriașul său IQ? în ce strat spongios al minții lui, acum dizolvată probabil de bucuria vieții ca de-o otravă perfidă, se resorbise marele vis de evadare? Ochii lui, deveniți senini ca ai Clarei, ca ai unui amnezic, mi-au readus 167 în minte ceea ce ruminasem de-atîția ani: că nu există supliciu mai mare și infern mai adânc decât fericirea. Că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fără putință de întoarcere în destinul meu sortit la naștere, te-ai legănat atâția ani cu gândul că descântătoarea care ți-a luat plânsul ți-a promis în schimb fiorii unei iubiri de excepție, nu, nu, dragul meu, cuvintele ei perfide ți-au strecurat în ureche otrava dulce a unei promisiuni peste puterile tale, te-a asigurat cu vorbele ei vrăjite că, orice ai face, nu te vei putea opune ursitei ce ți s-a dat, 17 iulie, părintele cere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spirit pre-televiziv. Mai întâi apăreau, încărcate în care și lectici, prăzile de război, comorile, latura exclusiv utilitară a războiului. Veneau apoi, purtate sus, desupra capetelor mulțimii, mari tablouri pictate ce ilustrau cetățile cucerite, bătăliile, asediile, actele de eroism individuale, dușmanii perfizi: imaginea războiului viril și eroic. După aceea veneau, puși fără milă în lanțuri, uneori, în derâdere, cu lanțuri de aur și veșminte bogate, suveranii și generalii înfrânți, cu soțiile, copiii și întreaga curte: imaginea puterii distruse de Roma. La apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Și ei veneau aici în fiecare zi, voiau să cunoască repede toată știința lumii... Mâna lui se plimba de-a lungul unui raft; se opri dintr-odată. — Aveau doar cu câțiva ani mai mult decât tine când au murit, spuse perfid. S-a întâmplat departe de Roma. Gajus însă nu răspunse, ca și cum povestea i-ar fi fost necunoscută. Bibioteca latină era severă și întunecoasă; pentru că iarna aceea era foarte friguroasă, au pregătit pentru Gajus o sală micuță, călduroasă. Singurul inconvenient, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
celor din familia Caesaris, iar aceștia, la fel de prudenți, îl ajutară, slugarnici. El constată mulțumit că ar fi scris mult mai bine acea comemorare mincinoasă, dar nu adăugă aproape nimic. Vorbi despre moartă, despre Augustus și despre istorie cu o plăcere perfidă; la fiecare cuvânt, anii aceia îngrozitori se prăbușeau în trecut unul câte unul - se terminase, nu aveau să se mai întoarcă. În timp ce vorbea, teribila Mașteră se evapora, planurile ei mureau odată cu ea, dar el, puiul de leu, era viu. Disimula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mărfurile importate și cele exportate este catastrofal: milies sestertium, enunță în latina sa precisă, ciceroniană, o sută de milioane de sesterți pe an. Îl priviră în tăcere, fiindcă era greu de dat un răspuns. Interveni palidul Callistus, cu o voioșie perfidă: Mătasea folosită într-un an la Roma costă mai puțin decât să înarmezi o triremis; îmbunându-i pe vecinii de la răsărit, în fond economisești. Mulți râseră, iar Seneca fu indignat că un fost sclav îndrăznea să i se adreseze. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Invitație pe Palatinus La puțină vreme după aceea, senatorul Calpurnius Piso, „nepotul otrăvitorului“, hotărî să se recăsătorească, la cincizeci de ani, cu o tânără celebră pentru trupul ei superb - „un trup care pentru mulți nu mai are taine“, șopti cu perfidă senzualitate Callistus -, care își recăpătase libertatea în urma unui divorț rapid. Imensa avere a Pisonilor, după cum spunea întreaga Romă, fusese salvată de Mașteră în timpul procesului. De aceea căsătoria avea să se desfășoare cu mare fast, la ea urmând să participe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ei - în primul rând tânărul Cerialis - cedară înainte să-i fi atins cineva. E adevărat, mărturisi hohotind Cerialis, se caută un mod de a-l ucide pe Împărat. Continuând să plângă, declară că, din prostie, se întovărășise cu niște oameni perfizi. Voiam să fug, mărturisi el, însă m-au amenințat că mă omoară. Apărați-mă, imploră. După ce rosti aceste cuvinte, tânărul descoperi că devenise invulnerabil și prețios în ochii anchetatorilor. Îi promiseră că va fi protejat, iar el alese calea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fost realizată cu adevărat. Obiectul de marmură, extraordinar de frumos și de ciudat, a scăpat de distrugerea timpului; abia recent a fost interpretată adevărata lui semnificație. Femeia care a fost mama lui Nero. La Museo Lateranense există o statuie a perfidei surori a împăratului. Probabil că nu mai era foarte tânără atunci când a pozat, având în vedere dimensiunile sânilor și șoldurilor. Poate că între ea și artistul care a reprezentat-o nu a existat o comunicare psihică și intelectuală, deoarece chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se umflă capul, un deal fără limite precise, iar ochii, ca două telescoape, se deschid asupra unei lumi gigantice, pe care o cuprind ca-n palmă, În timp ce nu mai observ nimic din spațiul familiar; urechile, membrane ultrasensibile, captează cele mai perfide unde sonore din univers, neauzind Însă nimic de aici; mirosul meu pătrunde dincolo de ziduri, adulmecând fervoarea viermilor din cimitire; picioarele mi se-ngroașă Împlântate adânc În scoarța planetei; mâinile mi se lungesc brusc, liane enorme Înconjurând tentacular Întregi orașe, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dar orice femeie trebuie să aibă un punct de sprijin pentru a se mișca, și acest lucru nu-l poate găsi altfel decât prin bărbați. Ei sunt punctul meu de sprijin. 4 august 1965 (vineri) Paștele măsii de viață! Ce perfidă e cu slăbiciunile noastre! Orice-ați face, dușmani ai mei și-ai frumuseții, alături de toate suferințele, va rămâne mereu să vă sfideze gândul cel albastru a-l meu și doar al meu. 5 august 1965 E trupul tău, dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oglinditoare răsfrânte fără s-o știm înăuntru nostru. Toate narațiile lui Unamuno, romane, rimane sau nuvele, fac parte din necuprinsa oglindă nemișcată în ubicvitatea ei, oglindă multiformă, regăsibilă în ochii semenului, în ochii devotați ai lui Rosario sau în cei perfizi ai lui Mauricio în care Augusto se vede cutremurat și deznădăjduit. Imaginea oglinzii îl obsedează pe Unamuno, și ea își găsește cea de pe urmă și cea mai pură întrupare în reflexele adânci și înalte ale lacului de munte din vecinătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tabăra DP. — Apropo de tabăra de refugiați - evaluarea psihologică era de obicei condiția pentru a primi o viză. Era al naibii de isteț, clar. O numeau evaluare. O cursă cu obstacole ar fi fost o denumire mai potrivită. Examenul psihologic era mai perfid decât cel fizic. Cel puțin acolo știai ce caută. O leziune la plămâni. O bacterie în sânge. Dar cine știa ce căutau acești civili cu titluri de neînțeles: psihiatru social, asistent social principal, doctor în psihologie? Cine putea ști care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la Amsterdam, doar pentru o săptămână sau două. Mi-am spus că o să fac fantomele să dispară. Dar ce îmi doream cu adevărat era să le aduc iar la viață. Stăteam întins în pat la trei dimineața, la acea oră perfidă când totul se furișează înapoi, o auzeam pe mama amenințând că se sinucide pentru că se teme prea mult că o să moară; pe tata furios că nu ne-au mai rămas bani să îi dăm lui Miep pentru mâncare; și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de subsol, Într-un volum gros și Învechit. Ce fadă, lipsită de sens și ridicolă i se păru acum invidia sa față de Țvi. Invidia pe care Încerca să o ascundă, până și față de propria sa persoană. Invidie a cărei mușcătură perfidă o reducea la tăcere cu scuze nesfârșite, sunându-l pe Țvi și strecurându-i din senin câte o Întrebare despre regele exilat al Albaniei, antrenându-l Într-o controversă furioasă despre islamul albanez și istoria Balcanilor. La urma urmei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
n-avuse Mai tristă dragoste și mai bolnavă ca a mea...” Iată-l renunțând de bună voie la carnea iubitei. E sătul de minciuna ei și cântă pe Leda întruchipată în statuie de aur: Nu-ți vei mai face jocul, perfidă, Ci vei surâde în aur, candidă, De pat, aproape-mi. Ochi, pietre verzi cu sclipirile pale, Sâni, trandafiri cizelați din opale, Topaz pe buze. Trupul de aur nu-mi va dispare, N-o să mă-nșele trupul splendoare, Satană dragă. Trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
conac englezesc de țară. Tânărul erou era Îndrăgostit de pupila tatălui său, moștenitoarea unei averi. Fosta amantă a tatălui, dna Vibert, Își făcea apariția pe neașteptate, aducându-i cu ea pe fiul lor nelegitim și pe un tutore cu intenții perfide. Doamna Vibert Încerca să o Împingă pe pupilă În brațele fiului ei, iar tutorele să exploateze situația prin șantaj. În final, era demascat de o doamnă Vibert cu o moralitate renăscută și totul se termina cu bine. Era o comedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu o duzină de subtilități teologice. Și, la fel ca Joseph în lagărul cel mare de la Bad Aibling, așa îmi vorbea acum pater Fulgentius, chiar dacă nu era la fel de deștept precum camaradul meu bavarez, mai degrabă de o șiretenie țărănească și perfid. În balconașul corpului principal, pe care el îl numea birou, el schița pentru locatarul său o imagine de viitor ale cărei dimensiuni medievale aveau un farmec din cale-afară de ispititor și îmi aminteau de fanteziile mele de elev. De curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lucrarea lui urma să împodobească portalul unei clădiri guvernamentale. Termenul de predare îl zorea. Și m-am urcat și eu pe schelă și am început să dăltuiesc alături de două calfe ale firmei Küster la calcarul de Grenzheim, o rocă cu perfide diferențe de duritate. Când însă, după numeroase fete în picioare, am avut chef să concep, în lut de modelaj, un trup de femeie culcat, ale cărei pulpe erau mult depărtate, Mages a fost indignat de vaginul aflat la vedere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]