1,534 matches
-
dar ea repetă la nesfârșit numele ei vechi, cucerire a noului ei rang de muribundă care nu mai are de ce să se teamă de el. De ce îi este, oare, atât de prețioasă? Medici de toate felurile, creștini, arabi, evrei se perindă în iatacul ei. Toți clatină din cap. Toți frâng și mai tare trupul alb-vânăt în încercarea de a aduce oasele la loc. Gâtlejul se deschide și vocea de copil se împlinește în gemete lungi, care încetează doar când licărul de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
toată în picioare, de pe fața sa fugiră toate înnegurările. Își clăti fața cu lumina de lichid a zorilor și, ca în fiecare început de zi, lua viața, cu toate ale ei, bune și rele, de la capăt... Pe valea Jeravățului se perindaseră între timp mai multe șatre. Fără să le mărturisească soților Georgescu intenția sa, avocatul se hotărî să întreprindă o escapadă în tabăra calangiilor de la marginea orașului. Era o frumoasă zi de duminică. Când ajunse în lunca înverzită, dimineața încă mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
înstăpânite pe pământ. Vișinel era bine zidit, ca un atlet, demn de a deveni în anii ce veneau un stâlp de nădejde al șatrei. Multe codane îi cercetau mersul, gesturile, ascunzând cu grijă vorbele și scânteierile de dor ce se perindau necontenite pe sub sprâncenele frumos creionate de o natură darnică; dar nu era dreptul fetelor de a alege. Cei care le hotărau soarta erau băieții, uneori și părinții. Părinții băiatului sprijineau, cu toate puterile, dorința odraslei lor, punând uneori mulți galbeni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de noroc în care mi-am jucat ființa!”-strig și vocea mea răsună straniu în camera pustie. Îmi încleștez pumnii și mă lovesc cu putere pedepsind trupul vinovat, dorind să-l eliberez de condamnarea din interior. În minte mi se perindă lungul șir al celor pe care i-am năpăstuit. „-M-a pedepsit iubirea” -îmi spun-“căci am iubit totul în afară de ce trebuia. Din tot ce dă savoare vieții de suprafață, nimic nu mi-a fost străin: gîndul subțire, hazul, ironia. Curios
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o prinde cu vîslele. Mă umpleam de tot și chiar atît de devreme în zi, simțeam gustul dulce-amărui al nostalgiei pătrunzîndu-mi tot trupul, în vreme ce mîinile strîngeau balustrada podului, iar prin spatele meu trecea tramvaiul, mașinile mîrîiau, caii și șaretele se perindau. Trebuia să mă smulg de acolo. Mergeam de-a lungul malului rîului, treceam de următorul pod și de club unde atît de devreme nu flutura nici un drapel, pînă ajungeam la cel de al treilea pod care avea să mă înapoieze
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
arunca nemernicul? În brațele statuii lui Lincoln? Pe muntele președinților? În Biroul Oval? În Irak? Între mormoni? În New Orleans-ul inundat? La Hollywood, în mijlocul unui platou cu zombie? În patul lui Michael Jackson? Imaginea Raiului și a Iadului american se perindă într-o secundă prin fața ochilor lui Mișu. Nu, vie sau moartă, Mariana va pleca doar împreună cu el! Îl prinse de la spate pe Sorinel. Mișu nu-l putea pipăi, dar văzu cum Mariana se lasă încet, imperceptibil, în jos, atingând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ta. — Care greșeală? Fără să i se dea dreptul la nici o explicație sau implorare, Vladimir fu scos cu forța din apartament, obligat să se urce în mașină și dus la secție. Aici urmară alte interogatorii din ce în ce mai dure. Diferiți indivizi se perindară prin fața lui, etalându-și gradele și metodele de a-l face să mărturisească. I se dădu voie să fumeze și să folosească toaleta personalului, în schimb nu i se oferi nimic de mâncare, iar de băut, doar un pahar cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în gura actorilor, va descrie decorul, atât cât va putea vedea; cu alte cuvinte el va fi cel care va arunca o privire în casa ficțiunii prin geamul strâmt sau prin geamul larg, după cum vei dori tu. Personajele se vor perinda prin camere, își vor arunca priviri înțepătoare sau drăgăstoase, vor pune la cale aventuri, petreceri, își vor împărtăși păreri sau secrete, vezi mai sus, vor unelti unele împotriva altora, sau pur și simplu vor sta pe canapeaua cu cuvertură verde
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se spusese la deschidere c-o să ne dea lista azi sau mâine. Am ajuns la liceu la ora 8 fără un sfert. În curtea mare erau strânși o sumedenie de elevi în jurul castanului bătrân, martor al atâtor zeci de generații perindate pe sub crengile lui puternice. Cei mici se ștergeau grijulii pe încălțăminte și intrau în clasă. Cei mari stăteau de vorbă nepăsători, așteptând "să sune"! Intru în clasă și mă așez într-o bancă la întîmplare, lângă un băiat voinic. Nici un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
toate materiile am obținut note bunicele: 7 și 8, că învățam cu destulă conștiinciozitate. La Română, însă, a fost ceva la care nu m-așteptam: nici eu și nici colegii mei. În clasa I-a, la limba maternă, s-au perindat trei profesori: Dimitrie Caracostea, care era titularul catedrei, și după el, doi suplinitori, între care scriitorul Camil Petrescu, profesor eminent. În timpul despre care povestesc era profesor Camil Petrescu. Cu vreo săptămână înainte de teză, profesorul ne citește "Cetatea Neamțului" de Dimitrie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tot untdelemnul furat, văzând, cu mare bucurie că avea de gătit pentru trei crapi, nu pentru unul! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Să vedem acum în ce fel a făcut rost de pâine al treilea pungaș. Acesta ochi o brutărie din mijlocul târgului, unde se perindau tot felul de mușterii, de nu le puteai ține rostul. Trecu pe acolo și, oprindu-se, intră în vorbă cu brutarul, spunîndu-i: ― Jupîne dragă, nu știu dacă-ți mai amintești de mine: acum câteva zile am cumpărat de la dumneata patru
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ghirlandele bătrânelor sălcii plângătoare, zâmbesc înduioșate parcă la șoaptele de dragoste, întotdeauna aceleași, ale vîslasilor trecători! Fără îndoială că farmecul imposibil de descris în întregime al Cișmîgiului a exercitat o deosebită înrîurire asupra atâtor zeci de generații ce s-au perindat la liceul Lazăr și a contribuit într-o foarte mare măsură la dezvoltarea anumitor însușiri de ordin mai mult sau mai puțin didactic. Marele privilegiu de a fi adăpostit la marginea unei grădini publice, și mai ales de a avea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
elev... sau, mai bine zis, fost elev, ce profesie are sau ce știți despre el în legătură cu aceasta... Și începe apelul: ― Azimioară Ion! ― Prezent! Avocat! ― Boroianu Ion! ― Prezent! Tot avocat! Și numele elevilor de-acum douăzeci de ani începură să se perinde, aducîndu-ne în minte pe flăcăii de-odini-oară, pe care cu greu îi puteam recunoaște în bărbații maturi ce se ridicau să răspundă la apel... ― Ciurea Constantin! ― Prezent; doctor în medicină și chimie. Conferențiar universitar... Deci Stăpânul își atinsese ținta: cariera universitară
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe care bunica ei o botezase Evlampia și pe care Mașa o alinta cu Evlavia, o aștepta behăind nerăbdătoare cu ugerul doldora de lapte. În timp ce laptele țârâia clipocind În găletușă, Mașa se gândea la ale ei. Prin fața ochilor i se perindau chipuri cunoscute: mama ei Îmbrăcată Într-un palton lung, cu pliuri largi, purtând pe umeri șalul de cașmir, tatăl ei, În costum maro cu dungi și pălărie de fetru, stând În cerdac, cu ochii ațintiți În gol, babulea Tatiana, Înveșmântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În cele douăsprezece fuste ale ei, zăcând pomădată și rujată În celebra sa cutie de violoncel, cu mâinile Încleștate pe mătănii, bătrânul Darmedont, cu barba colilie revărsată peste piept; apoi chipuri de prieteni, de vecini și nenumărate rubedenii ce se perindaseră cândva prin casa lor. O simțea și acum trebăluind În curte pe babulea, ba scoțând apa din fântână, ba adunând ciuveile din curte sau ridicând capacele de pe cratițele ce fierbeau pe aragaz și degustând mâncarea. Nu era de mirare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce s-au scurs de atunci. Cealaltă graniță, ce separa satul ei de cel vecin, se părăginise Între timp, acoperindu-se de bălării, prin care mișunau dihorii, vulpile, mistreții și alte sălbăticiuni. Chipuri și imagini vechi și noi i se perindau În fața ochilor. Se ridicau din memoria ei ca niște baloane de săpun, pluteau prin fața ochilor, devenind din ce În ce mai mari, din ce În ce mai colorate, apoi se pulverizau În aer, lăsând În urma lor un gol În suflet. În primii ani ai copilăriei, când Mașa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
distrugă materialul didactic de la școală pe motiv că ar fi fost de natură bolșevică. I-am spus: Domnule locotenent, acest material, odată cu Basarabia, rămâne și al școlii românești; nu avem materiale suficiente în școli fiindcă toate guvernele care s-au perindat la putere au fost preocupate în primul rând de reducerea bugetului la învățământ și sănătate... Vorbeam ca la pereți dacă n-ar fi apărut preotul căpitan Totoescu Boris, bucovinean, care i-a spus: “Ce spune domnul elev plutonier Brumă este
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la drept vorbind, și aceasta Îi e adesea de prisos. Noimann ar fi schimbat-o pe-a sa, oricând, la mahmureală, pe un pahar de coniac sau o halbă rece de bere luată de la dozator. Procesiunea de chipuri ce se perinda prin aer, desfășurându-se ca o coadă de păun În spatele primului chip, Înzestrat cu o bărbie dublă, Începea să-l enerveze. Dacă ar fi avut putere, s-ar fi sculat din pat și le-ar fi alungat pe geam. Slăbiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Își Îndreptă pașii spre dulap. Ajuns În dreptul lui, Noimann Își aduse aminte că fusese bântuit În timpul nopții de alte viziuni, la fel stranii. Se făcea că nimerise, nu se știe cum, la o clinică de obstetrică și ginecologie, unde se perindau o groază de halate albe, circulând dintr-un salon În altul. Halatele vorbeau Între ele În germană și unele recitau chiar pasaje din Faust-ul lui Goethe. Noimann Încerca să le dea o replică pe măsură, dar cuvintele nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de amorul artei, ca s-o amuze pe Lilith. Și totuși, imaginea bărbaților, unii goi, alții Îmbrăcați În costume, persista În mintea lui. De atâtea ori le auzise glasul șușotind prin unghere. De atâtea ori le ascultase pașii cum se perindau pe vârfuri, trecând dintr-o cameră În alta. Poate că totul nu era decât o halucinație. O halucinație de care făcea haz Lilith, stând În pat picior peste picior, Înconjurată de cărți de tarot. Urmărind-i mișcările grațioase, Noimann Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
provocase Satanovski. Își amintea apoi și de havuzul În care se bălăcise vreme Îndelungată, dar nu-și dădea seama dacă faptul acesta se petrecuse mai Înainte sau după descinderea sa la cimitirul Sfânta Treime. Ținea doar minte cum i se perindau prin fața ochilor neoane, semafoare, faruri și mașini și o brișcă (sau mai degrabă dricul) În care se aflau o groază de costume ce-i făceau semne disperate, agitându-și neputincioase mânecile În aer, o brișcă sau un dric cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ușor crizele existențiale, Îmbrăcând mereu alte haine și schimbându-ne mereu Înfățișarea... Dar noi”, Își spuse Noimann, „suntem cu totul robiți propriei noastre piei În care, odată intrați, n-o părăsim decât o singură dată și pe totdeauna...” Gândurile se perindau cu repeziciune prin capul cinicului. Noimann stătea În fața oglinzii, privindu-și cu nedumerire chipul buhăit de alcool. Cum și-ar putea arăta o astfel de față În lume? Stomatologul Își mai umplu un păhărel și-l dădu În grabă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vuind ca-ntr-o piscină. Noimann Își privi vârful pantofilor pe care se depusese un strat fin de praf. Manșetele pantalonilor purtau urmele unor stropi de apă de la pisoar. Vântul adia Încetișor dinspre Piața Unirii spre Fundație. Pe cer se perindau câțiva nori sinilii, ba acoperind, ba descoperind pe jumătate imensul disc al lunii. Noimann privi spre Înaltul cerului, apoi măsură În lung și În lat terasa și un sentiment de lehamite puse stăpânire pe trupul său obosit de agitația zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
inimă. Oare unde era Mathilda? Unde dispăruse? De ce venise Noimann s-o caute tocmai În acest tren? Încotro pornise? Unde voia să ajungă? Și ce Însemna destinația finală? Între timp, locomotiva prinsese viteză. Stâlpii de telegraf, Învăluiți În fum, se perindau prin fața lui din ce În ce mai repede. De mult ieșiseră din oraș și goneau acum În plin câmp. Câmpul semăna cu un disc. Un disc plat, fosforescent, cu câțiva arbuști presărați pe alocuri, ce se roteau pierind În urmă. Ici-colo răsăreau ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care au intrat, ai putea Înconjura orașul cu ele. Dar cum să le scoți? Odată intrate acolo, din ele n-a mai rămas decât o vagă amintire... Noimann Își scutură capul, căutând să scape de aceste imagini ce i se perindau prin fața ochilor, degete amestecate cu costume. Gândul Îl duse la salonul În care se afla Oliver, la piatra kilometrică și șinele de cale ferată pe care Înainta, pufăind din toți rărunchii, vecinul masterandului, omul-locomotivă... Oare unde era Mathilda? Unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]