1,515 matches
-
încât arunc priviri angoasate în jurul meu, așteptând să zăresc silueta cunoscută lunecând pe după colț. Nu e nici o îndoială. Sunt chiar acolo și calc pe pietrele de care și-a ros încălțările Pessoa la începutul veacului. De atunci încoace, s-au perindat multe celebrități pe aici. Una dintre ele, foarte recent, a fost amicul nostru Virgil Mihaiu, care s-a aflat la Lisabona cu o bursă de șase luni. Ce păcat că și-a încheiat-o între timp. Ne-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
erotic și servicii sexuale. „Detectivul” azer a avut dreptate... VITALIE CIOBANU: Metropol e un bloc obișnuit, înghesuit între două clădiri la fel de anodine, la o intersecție de artere, deasupra cărora un uriaș ecran video își epatează privitorii. Urmăresc reclamele ce se perindă cu rapiditate și am senzația, pentru o clipă, că mă aflu în Time Square din New York. Viitorul bate la ușă, viitorul deja a sosit, e aici, alături de noi, ne face cu ochiul din interiorul acestei civilizații multimedia! Polonezii sunt dornici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de lume când am ajuns și unde începuse deja festivitatea oficială de întâmpinare a Literatur Express-ului. Luăm loc la niște mese lungi, înghesuindu-ne unii în alții. Cred că sunt peste trei mii de oameni în sală. Vorbitorii se perindă la microfonul instalat pe un podium în centrul încăperii: mai întâi Claus Peymann, directorul teatrului, apoi Cristoph Stölzl, senator cultural al Berlinului, și Peter Debuschewitz de la Deutsche Bahn. Urmează Thomas Wohlfahrt, care este ovaționat, în picioare, minute în șir, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ediția operelor complete a humuleșteanului. Iarăși N. Iorga despre o comunicare a lui D. Gusti în aula Academiei: "Prefer carne fără sos, decât sos fără carne." Îi pozează lui Oscar Han pentru un "cap de expresie"; prin atelierul sculptorului se perindaseră Cezar Petrescu, Ion Pillat și Ionel Teodoreanu (despre care artistul formulează rezerve). Din parte-i, Sadoveanu regretă "slăbiciunile lui Păstorel, care e băiat așa de bine dotat" și "generos". Mențiuni în fugă despre Nichifor Crainic, N.I. Herescu, Istrate Micescu, C.I.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cruce" că-i așa cum spune el. I-am "somat" să dee bani! "N-am vrut să predau livorveru decât autorităților în drept." Acest Gherasim și cu Gogu au mutre de oameni care sunt cineva pe când cele mai multe din victimile care se perindă au niște înfățișări ingrate, nenorocite și ticăloase! Unii sunt ridicoli. Madama Haia (60 de ani, ochelari rotunzi) mimà amenințările bandiților: Te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! Dă parale! zice că o amenințau astfel "boierii", însă cuvântul îl ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am scris Ștefan cel Mare (1970) și Problema fărâmițării și centralizării. În legătură cu domeniul domnesc, Ion Donat constată că “satele domnești nu au reprezentat un domeniu permanent, care să fi trecut de la un domn la altul”, deși, până la 1600, s-au perindat pe scaunul Țării persoane care făceau parte din aceași familie domnitoare, ceea ce înseamnă că “în Țara Românească nu au existat teritorii unitare supuse coroanei, ca în Transilvania.” și cum s-a întâmplat, de regulă, cu domeniile regale din Apusul continentului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care Ștefan o dă în schimbul satului Grecii, pe care îl dă mânăstirii Putna. Domeniul domnesc: braniștile. Ele reprezentau pământurile asupra cărora nu se exercita o stăpânire particulară, în momentul în care a avut loc întemeierea țării. Domnii, care s-au perindat pe scaunul Moldovei, au făcut danii din aceste braniști. La 1 ianuarie 1453, Petru Aron dăruia mânăstirii Moldovița o prisacă în braniștea de la Bohotin. Această braniște trebuie să fi fost întinsă din moment ce același domn îi dăruia, tot acolo, o prisacă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au fost stăpânite din moși și strămoși”. Cercetând documentele de la sfârștul secolului al XIV-lea și din secolul al XV-lea reiese limpede că moșiile, mare parte dintre ele, erau constituite atunci când a avut loc întemeierea. Domnii care s-au perindat pe scaunul Moldovei au făcut și ei danii, dar aceste danii nu au constituit temelia formării domeniului boieresc. Marile moșii din Moldova nu s-au constituit ca dar al unei feude de către domn unui vasal al său, ele existau, iar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mult valoarea Tezaurului... despre care, rușii au descoperit că, de fapt, nu prea știu mare lucru... Lipsa Tezaurului Băncii Naționale a afectat grav, în anii postbelici, refacerea economică a României, procesul unificării monetare, administrative, politice. Din partea guvernelor care s-au perindat la cârma țării, în deceniile al treilea și al patrulea, s-au depus eforturi susținute și sistematice pentru a se ajunge la o înțelegere cu U.R.S.S. cu privire la restituirea Tezaurului, în condițiile în care relațiile diplomatice erau rupte. Negocierile purtate
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
gândind la trecut, la cum se comercializa marfa venită din alte țări. Aici am văzut multe magazine cu bijuterii de aur. Și multe haine, de tot felul, și papetării și magazine alimentare și de toate. Am privit lumea care se perinda În jurul nostru. Și așa ne-am urcat În autocar și am pornit mai departe. Grădini Persiene La poalele Muntelui Carmel poți vedea o minune. Am văzut o frumusețe atât de măreață, că n-o pot povesti așa cum arată În splendoarea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
chioară, da... Și eu am primit bine, adică, na, n-am avut, să zic, o cădere sau, eu știu, o bucurie că eu am mers normal în viață, chiar dacă a fost revoluție, au venit alții ș-au..., cât s-au perindat, eu n-am mai făcut politică de atunci, de după revoluție, și nici n-am mai vrut să fac, pentru că-i prea multă mafie, prea multă golănie și caracterul meu nu este ca să fac politică și să păcălesc lumea sau să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Dar a fost perioada..., am înțeles că nu le-a dat salariile..., a fost..., ei, ce-am auzit și eu acuma. Și Nicolina, așa cum vă spuneam, cam din ’95, ’96 a început încet, încet, încet să se îndatoreze, s-au perindat foarte mulți directori. Ultima dată, a fost Bliuc, care... ăla a tăiat și-a spânzurat, o vândut cât..., ce s-o putut [bate în masă - n. ns., S. P.], după aia nu mai rețin, dacă eu am plecat, nu mai
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
județul Fălciu, cu orașul de reședință Huși, este considerat acum unul din cele mai frumoase și mai bogate județe din țară. Cu toate acestea, județul este caracterizat ca fiind „cel mai horopsit și necunoscut de toate guvernele, cari s-au perindat la putere”. Cauzele acestei stări de lucruri sunt: 1) Situația topografică, ca județ de frontieră; izolarea sa de celelalte județe („uitați și de Dumnezeu și de oameni”); 2) lipsa unei căi ferate normale; 3) indiferența guvernanților față de acest județ și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o imagine oribilă e undeva imediat În afara cîmpului meu vizual mișcîndu-se, cînd Întorc capul, astfel Încît n-apuc s-o percep. Mi s-a făcut greață. M-am Întins și am Închis ochii. O serie de scene mi s-au perindat prin față ca Într-un film: un bar imens, iluminat cu neoane, care se făcea mai mare și tot mai mare, pînă cînd străzile, traficul și lucrările de reparare a străzilor erau Înglobate În el; o chelneriță ducînd un craniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
gândul nostru scris. Oprirea de scrisori era cu atât mai ridicolă, cu cât ele nu puteau spune nici [măcar o] parte din impresiile și amintirile pe care Lia le ducea în sufletul ei. Toate amicele, cunoștințele și multe necunoscute se perindară la noi acasă, pentru a însărcina pe călătoare cu mesagiile lor. Eu am hărțuit pe Jelkmann să lămurească în scris situația mea înainte de plecarea Liei, și tocmai la orele 4 am primit hârtia prin care îmi ridica obligația de a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și până la moarte". Reținem de aici un fapt care ni se pare caracteristic. Și anume, că ospiciul apare ca o creație spontană din inițiativă locală, corespunzând, ca și în cazul ospiciului Golia, unor necesități determinate de mulțimea alienaților care se perindau pe acolo; rezultă încă un aspect important, acela al caracterului de azil pentru "cei neavând unde-și pleca capul" și pe care "trapeza de obște îi hrănea" și care "ședea pe cât voia, unia și până la moarte". Erau, deci, niște adăposturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
consacre profesiunii medicale. Acest document îndepărtat de noi și la propriu, și la figurat, intitulat " Scopul" este un act personal care, cum am aflat, a fost afișat pe pereții camerei "de gază" și ai căminelor sărace prin care s-a perindat studentul prin anii 1879-1890, când învățau la facultatea ieșeană primele promoții de studenți. "Scopul meu este, cu ajutorul lui Dumnezeu, să obțin gradul de Doctor în Medicină și de Licențiat în Farmacie. Pentru realizarea acestui scop voi păzi ca sfânt următorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Gorj, veniți cu profesoara lor să-l firitisească pe poet și să-i dăruiască niște obiecte de artă populară din locurile al căror fiu era. Se apropia aniversarea de care am amintit și astfel de delegații se vor mai fi perindat pe la el în acele zile. Noi ne-am ridicat să plecăm, dar poetul ne-a făcut semn să rămânem, amintindu-ne că încă nu ne dăduse articolul pentru care veniserăm. După ce a ieșit delegația școlară, Arghezi a luat două file
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu a fost deloc roz. — La Radio, spune chiar redactorul, nu fac decât să continui clientela din oraș. Aceeași clienți dezbrăcați, nu la fizic, ci la moral. Bolnavi de vanitate, de răutate, suferinzi de lăcomie, cu viții și tare, se perindă în dosul și câteodată se strecoară chiar în fața microfonului. Am o vastă clinică de psihiatrie, devin psihiatru, deliruri de conferențiar și literat, manii de persecuție radiofonică, de invidii, de pizmă și ură, fobii radiofonice, paralizii ale bunului simț, epilepsii de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
alți oameni de școală s-au referit la această "criză", se cuvine să fie prezentat punctul său de vedere. Două sînt cauzele principale ale crizei: a) modificările prea dese ale legilor învățămîntului, din tendința spre reformă a celor care se perindau la conducerea ministerului instrucției și b) centralizarea administrativă a școlii și descentralizarea pedagogică. (Cu privire la această ultimă cauză el propunea o descentralizare administrativă și o centralizare pedagogică, realizată prin adoptarea, pentru întreaga țară, a unui singur sistem în cadrul căruia educația să
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mult decît facțiuni grupate în jurul liderilor, dintre care cei mai proeminenți erau Dimitrios Voulgaris, Alexandru Koumoundouros, Thrasyvoulos Zaimis și Epaminondas Deligheorghis. Scena politică dădea impresia unei instabilități extreme; între 1864 și 1881 au avut loc nouă alegeri și s-au perindat la putere treizeci și unu de guverne. Constituția liberală nu a avut vreun efect oarecare nici asupra sistemului corupt. Ori de cîte ori se schimba guvernul, toate posturile din serviciile publice erau ocupate de membrii facțiunii victorioase; perdanții își pierdeau
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
acuitate. Paradoxal, previzibil sau nu, dar eu am devenit conștient de faptul că aud abia atunci când mi-am pierdut auzul. N-am crezut niciodată în basmele cu văzutul vieții în ultimele secunde înaintea morții, când se spune că ți se perindă prin fața ochilor tot ceea ce ai trăit. Ca într-un film. Totuși, mie exact asta mi s-a întâmplat. Când am realizat că n-am să mai aud niciodată ca lumea, au început să-mi apară în auz glasuri pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din țară și la orișice dată din calendar, iarăși fiindcă i se plătea. Am văzut ardelence cu pielița curată și catrințe proaspete pe ele, unele tinere, altele „borese“ În toată firea, slujind prin hotelurile cu odăi multe În care se perindau zi și noapte perechi-perechi de Îndrăgostiți ocazionali pentru o desfătare de o clipă; aducându-le ștergarul, apa caldă, netezind așternutul mânjit după plecarea acestora, scoțându-le lăturile, mirosindu-le În acest timp urmele spasmu lui lor pasa ger. Nici o femeie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
luni s-au scurs astfel, apoi domnul Toma a dat primul semn că s-a scrântit. Un semn mare. Era defilarea de 23 August, la tribună se aflau tovarășii Gârmoci și Fanache, înconjurați de toate mărimile orășelului, prin fața lor se perindau detașamentele de pionieri, oameni ai muncii, soldați, alaiuri disciplinate care fluturau steaguri, flori, scandau lozinci și intonau cântece revoluționare cu un entuziasm bine controlat. Ei bine, tot aranjamentul ăsta grozav, de care tovarășii Gârmoci și Fanache erau mândri nevoie mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mutra lui imperturbabilă, toate absolut ridicole, nelalocul lor... Simt nevoia să mă iau de el, caut pricină de ceartă. Îl urmăresc cum stă așezat pe un nor, cu cărticica pecetluită alături, și diverse persoane, unele sosite de la mari depărtări, se perindă prin fața lui, mânate de același gând: să atingă, să deschidă, să citească această cărticică fermecată. Când le vine rândul, fiecare se apropie și își încearcă puterile cu cartea îngerului. Toți se străduiesc din răsputeri, dar cât de puțini dintre ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]